speologie afectiva

"Praji-de-nunta"

2011-12-14T21:43:00.003+01:00

Nu ma pot abtine sa nu notez unele idei recoltate din incursiunile mele dupa 'praji-pentru-nunta'.

Asadar, iata cum ar trebui sa fie 'the dream cakeshop' pentru o mireasa. A se nota ca aceasta subspecie umana - mireasa, adica - trebuie tratata cu rabdarea infinita pe care o acorda altruistii veritabili celor cu handicap mintal sever, dar si cu viclenia de care ai nevoie pentru a-ti invinge adversarul cu propriile-i arme.

Vorba lunga, saracia omului. Deci:

Blindeaza-ti avangarda. Adica materialele de prezentare. Adica site-ul. E primul loc de unde te fileaza miresicile. Pe langa fotografii – profi, din alea de sa le trimita in disperare in camara si frigider dupa substitute pentru bunatatile de pe monitor – pune informatii.

Mie mi-a luat ceva timp sa aflu lucrurile elementare – cate grame trebuie sa aiba o felie de tort care se serveste la sala, cate grame de ‘dulci’ si cate de ‘sarate’ pe cap de invitat, cate grame de prajituri asortate se dau acasa sau cat e de bun simt sa cantareasca tortuletul la pachet.

Fa totul clar si transparent. Ce tip de ambalaj, daca e inclus sau nu in pret. Cum trebuie tinute produsele inainte de servire, cu cat timp inainte trebuie scoase din frigider. Eu as chiar sublinia faptul ca sunt perisabile; ergo, sunt maiestrit faurite din ingrediente naturale, ca la mama acasa, doar ca la scara de mini-industrie. "Doar ca sa fi tu fericita, miresico!"

Precizeaza ce fel de accesorii se pot oferi – forme din martipan, pufuri de frisca, figurine din alea ridicole cu miri si mirese necomestibile, panglici, funde, sclipici. Foarte important: daca intra sau nu in pret. Daca se pot pune flori naturale, cine le pune, la ce ora, in ce scop.

Cel mai important – si acum o sa intelegi de ce ii tot dau inainte cu “miresici” – atentie la descrierea produselor. Asa nu: blat negru de cacao si crema alba de vanilie. Ci uite-asa: blat pufos si usor de cacao, inrourat cu sirop caramel si crema usoara de vanilie aromata. Epitete. Adjective. Si: diminutive. It’s a must. Miresicile le place diminutivele. Vezi pe www.miresici.ro

Ca tot veni vorba – vechea mea meteahna: forumurile. Sunt cateva care au notorietate si drept urmare sunt populate de o foarte activa fauna de mirese to be. Daca intri prost in gura lor – la figurat vorbind, te stie tot targul ca tortul n-a fost insiropat, ca o funda de martipan a fost mai putin infoiata decat celelalte 39, ca n-ai livrat la timp, ca n-a iesit ‘ca-n poza’. Asa ca trebuie tinut cont de vox populi on-line. La modul proactiv.

Degustarile. Trebuie neaparat sa fie gratuite. Mi s-a intamplat sa fiu invitata in sictir sa degust orice vreau din cofetarie. Contra cost. La pret de felie intreaga. Cred ca-si imaginau ca-si pot atinge targetul valoric zilnic cu ocazia diabetului meu debutat fortat.

Ca si altii, le oferi gratuit o selectie de torturi. Dar, spre deosebire de altii, nu tii viitoarele mirese + mamele + soacrele + nasele intr-o incapere de tranzit, pe unde circula personalul cofetariei, sa le stea imbucaturile in gat ca se uita toata lumea la ele cand mananca. In plus, nu le dai felii intregi – ca doar nu-s niste vaci grase care infuleca tot si oricum nu le ajunge. Ele sunt niste finute si dieta permanenta le-a ascutit simturile. Asa ca pot sa evalueze produsele si din portii mai mici, de doua inghitituri de bon ton. Astfel nici cofetaria nu arunca prea multe resturi, nici personajele feminine nu pleaca de-acolo regretand ca n-au terminat de pe platou, de parca ar fi ultima lor sansa de a pune ceva dulce in gura. Si, daca faci niste tavite de carton pretiparite cu numele tortului – sau orice alt mod de a indica numele produsului – le scutesti de penibilul lipsei de memorie (“asta care e ? cu fructe?”) si de cel al aratatului cu degetul sau cu lingurita murdarita de frisca si un strop de ruj.

Si, neaparat, lasa un gust dulce. Care sa dureze pana a doua zi. Adica prima zi a vietii lor impreuna. Adica atunci cand se trezeste mireasa cu buclele turtite si mirele cu ochii cat cepele – ‘ce-am facut????????’ – si traiesc cat mai intim primele lor momente oficial impreuna. Da bonus un tort de doua persoane. Ca sa poata savura ceva in liniste, fara ochii altora atintiti asupra lor, fara a fi in continuare personaje intr-o sceneta. Cel mai bun tort din retetar. Sau, mai pragmatic si deloc insiropat – da bonus un set de ambalaje in care sa-si adune ceea ce ramane pe mese – nimeni nu e niciodata pregatit cu recipiente pentru asa ceva. O tavita de carton prevazuta fix pentru acest moment vine ca un Distonocalm in plina criza de nervi. E salvatoare. Si daca e si personalizata – evident ca e – te tin minte nu numai mireasa si miresoiul ei, ci si doua perechi de mame, cateva de matusi si de fete batrane care au dat o mana de ajutor la inlaturat urmele dezastrului culinar din seara precedenta.

Cam astea ar fi o parte din idei. Ca sa stii si tu la ce m-am gandit astazi, in vreme ce alergam pe banda, la sport :)

codul bunelor maniere adnotat

2011-12-13T20:36:00.004+01:00

Mare dilema: cum procedezi cand iti stergi nasul cu spectatori? Codul bunelor maniere spune ca nu e frumos sa intorci altora spatele. Cred totusi ca e de preferat sa le oferi celorlalti spatele decat sa le oferi reprezentatia celor doua degete inmanusate in servetel, varate fiecare intr-o nara si gestul de nereprimat care ne face pe toti, la sfarsit, sa ne uitam in servetelul folosit pentru a analiza cantitatea si calitatea minereurilor extrase din cavitatea nazala.

Da, e politicos sa spui "pofta buna" si "sa-ti fie de bine". Doar ca tot de politete tine si obligatia ta de a respecta dreptul celui care mananca la imbucaturi nefragmentate de raspunsurile pe care propria-i politete il obliga sa ti le dea.

Nu intreba "ce faci, cum esti?" cu ochii in monitor sau in timp ce treci, fara sa reduci viteza, pe langa cineva, doar pentru a umple cu ceva cei cativa pasi pe care ii faceti oarecum impreuna. E mai onorabil sa te arati fatis indiferent decat evident ipocrit.

Si, pentru Dumnezeu, nu face conversatie cand te intalnesti cu o colega la toaleta. Mai ales cand fiecare e in plina actiune, in cabina ei. Faptul ca porti un dialog peste peretii subtiri si incompleti ai WC-urilor nu face mai putin jenanta alaturarea fortata a doua persoane in momente atat de intime.

Uneori, politetea de trotuar este scutul cu care-si apara unii lipsa de personalitate. Faptul ca sunt privati de creativitatea care le permite sa improvizeze inteligent ma apara atunci cand imi permit sa fiu neconforma: nu pot sa-mi dea decat fie o replica standard, fie una de rautate fatisa. Ceea ce, nu-i asa, e demascator si lipsit de politete.

tipologii de companii

2011-10-31T20:33:00.003+01:00

Capital 100% romanesc. Inceputa ca afacere de familie, pastreaza cu siguranta cel putin unul-doi din membrii fondatori. Incredintati ca SRL-ul pe care l-au crescut la san este de-a dreptul Raiul pe pamant, varsta care-i face contemporani cu momentul pacatului originar nu este un argument suficient sau realist pentru a te convinge.

Filiala locala a unei multinationale. Chiar daca la intrarea in sediu nu e nici o pancarta cu "munca te va elibera", poti avea certitudinea ca esti inregimentat intr-un lagar de concentrare modern, din care iesi in permisii zilnice de cateva ore - conceptul modern al acestei forme de opresiune a eliminat costurile legate de cazarea, alimentarea si imbracarea detinutilor. Esti mandru de ecusonul tau nichelat? Ai si de ce: era mult mai dureros sa ti se tatueze antebratul.

Echipa tanara, mediu de lucru dinamic. Adica iures continuu de prospat absolventi si tineri carieristi dornici sa apuce la al doilea job din viata lor. In ciuda regulilor de imagine stricte, insasi compania decide ca este mai ieftin ca ecusoanele sa nu se mai faca altfel decat scrise de mana, cu markerul de CD-uri.

Echipa rodata. O mana de oameni extrem de incantati de modul in care si-au sculptat in scaun forma propriilor fese. Cei din jur par sa aiba suspecte trasaturi de membri ai unei familii consagvine. Toate femeile sunt simultan la ciclu si barbatii par sa fi uitat cu desavarsire cuvantul cu 'p'. Ceva te face sa crezi ca n-au uitat doar cuvantul.

Birouri generoase, open space. A se citi spatiu de lucru comun, ca un comandament de front, in care ideea de minima intimitate este nu numai frivola, ci chiar condamnabila. Spatiul personal se limiteaza strict la distanta dintre cele doua urechi pe care le posezi, asta in cazul fericit in care ti se permite sa evadezi ascultand muzica in castile puse la dispozitie de companie.

Birou personal. Un loc decupat din revistele de amenajari interioare, stralucind aseptic a metal lustruit si mirosind discret a aparatura hi-tech. Locul unde joci rolul omuletului speriat din "Strigatul" lui Munch, pentru ca nimeni nu-ti trece decat pragul emailului sau al telefonului. Cand pretentia de bonsai de pe birou isi leapada toate frunzele si fotografiile personale se incapataneaza sa se decoloreze complet in decurs de o zi, e timpul sa te increzi in semne si sa iti cauti un job printre oameni.

Ideile venite la prima strigare si prezentate mai sus sunt o exagerare si corespund in proportie de 90% realitatii.

dragoste tehnica

2011-10-26T21:55:00.002+02:00

Nesiropos si foarte simplu codificat: esti priza mea cu impamantare, dragoste.

adevarul adevarat

2011-10-23T20:47:00.004+02:00

Adevarul adevarat e ca ma simt de parca mi s-ar fi stins aureola. Tzac, un neon ars. Si-apoi semiintuneric compromitator. Cred ca asta e senzatia 'de manual' dupa o lobotomie: ai amintiri vagi si fantomatice cu o parte din tine care a disparut definitiv.

Imi lipseste oglinda in care sa ma reflect. Peretele din care sa ricosez. Blana de iepure care ma momea sa alerg ca un ogar afgan. Sunt suspendata intr-un vid nici macar ermetic, atat de mundan, de politically corect, de comun, ca nici nu ma pot plange convingator, pentru ca asta pare a fi realitatea majoritatii.

Pentru ca nu mai muncesc cu pasiune, ma simt de parca mi-as fi pierdut harul.

Vreau sa muncesc !

2011-09-23T08:25:00.003+02:00

Oricine ma stie cat de cat a aflat deja ca, daca nu am mintea ocupata, o iau razna. Ei bine, pe vremuri asta se manifesta patologic prin faptul ca eram incordata ca un arc si rea ca un drac. 24 din 24 de ore. Mai nou, m-am temperat binisor, dar am in continuare aceeasi problema: o minte care simte nevoia imperioasa sa se dea huta prin hatisuri de idei si probleme, ca altfel...

Ca o demonstratie de suprema obraznicie si dispret spre ce crede majoritatea romanilor despre notiunea de 'munca', eu chiar vreau sa muncesc. Sa nu-mi vad capul de treaba, sa-mi sune telefoanele, sa-mi trebuiasca sase maini - pentru volan, pentru telefon, pentru tastatura, pentru apasat butonul de facut cafea; sa-mi crape sistemul de la prea multe aplicatii deschise simultan, sa fac o plimbare rapida prin cateva tari din Europa doar prin telefon, vorbind engleza, un pic de franceza, nici un pic de germana, dar reusind sa ma inteleg cu toata lumea, chiar daca nu avem inca videotelefoanele prin care putem sa vedem ce ne desenam unii altora; sa stau la birou ca un politist de la circulatie in mijlocul celei mai aglomerate intersectii si sa decid rapid care e ordinea prioritatilor la toate cererile, intrebarile, comentariile care vin din toate partile.

Imi place ca, la sfarsitul zilei, sa pot bifa in agenda o suma de lucruri facute, in proportii mai mari sau mai mici; sa planific ce-i de facut in continuare, sa folosesc o cutie mare de carioci, care i-ar face invidiosi pe scolarii din I-IV, pentru a crea o legenda cromatica pentru diversele tipuri de activitati; vreau sa vad ca, zi dupa zi, harta aventurilor mele profesionale prinde contur, devine inteligibila, capata detalii, un relief la fel de generos ca si cel cu care a fost binecuvantata tara asta batuta de soarta din multe alte puncte de vedere. Vreau sa plec spre casa dupa ce am onorat ultima comanda, nu sa ies pe usa cum suna 'de iesire', ca pe vremea cand eram la scoala. Vreau sa simt ca orele pe care le-am dedicat altora - sefi, clienti, colegi, proiecte - au fost cu folos. Ca s-a adunat ceva din mine, din efortul pe care l-am depus, din ideile care mi-au venit din cauza ca mintea mea, ca un soarece pe rotita lui, a avut harnicia si inspiratia de a tine ritmul, cu un pic mai multa ingeniozitate decat i se permite rutinatului soricel.

Ma termina psihic sa stau degeaba. Ma goleste de continut, ma submineaza si contesta ca profesionist, imi ia peste picior competentele si experienta la zeflemea. Nu cred ca poate fi un afront mai mare pentru mine decat sa stau inutil cele 8 ore regulamentare de munca.

Pentru ca viata a stiut sa-mi demonstreze ca stie mai bine decat mine ce e bine, m-a purtat prin locuri si imprejurari din care, in ciuda rezistentei pe care am opus-o uneori (deseori), am avut mult de invatat. Si-acum sunt foarte multumita de mine pentru ca am ajuns la intelepciunea fantastica de a fi mai flexibila, mai deschisa, mai permeabila la nou si la schimbare, chiar daca schimbarile acestea nu sunt imediat corespondente cu ceea ce era in mintea mea.

Hei, care aveti nevoie de un negru pe plantatie?

studiu de caz

2011-06-20T21:43:00.002+02:00

Ce faci daca esti o femeiusca mica la stat, la sfat, la cuget? Suferi ostentativ de complexul omului mic in cautare de afirmare. Cum n-ai carnet, nu-ti poti lua un bolid care domina prin lungime sau putere. Cum n-ai elasticitatea nobila prin care sa stii sa lasi de la tine, iti alegi un animal de companie pe care-l tii in lesa verighetei. Drept urmare, nu poti s-o ai mare nici de imprumut.

Asa incat, daca esti o astfel de femeiusca, te inarmezi cu un orgoliu nemasurat, straveziu si inconsistent. Si-l porti la vedere, supradimensionat, cum ai purta o eticheta de firma. Usor cu lame-urile, cucoana, oricat te-ai stradui sa pari de inalta clasa, lasi dupa tine un miros pregnant de second hand.

rangul de prieten

2011-06-09T21:24:00.002+02:00

Trebuie sa fii o figurina dintr-o banda desenata, care nu poate iesi din 2D pentru perspectiva, sa ai un singur neuron, si acela speriat de propriul ecou in infinitatea cutiei craniene, si sa fii unul din cei care, din lipsa unui vocabular mai bogat de 200 de cuvinte, considera ca toti cu care faci schimb de fluide din spuma berii impartite ocazional sunt prieteni. Mai trebuie sa ai memorie de efemerida si vedere monocroma sa crezi ca toti oamenii pe care si in prezenta carora nu se renunta la ambalaj iti sunt prieteni.

Am cunostinte, amici. Persoane cu care, pe diverse criterii de nisa, ma frecventez. Purtam conversatii comode, de cele mai multe ori vidate si tratate chimic pentru rezistenta indelunga pe raft. Uneori, in rare si imprevizibile ocazii, ni le servim ca pe vremuri, in hartie. E maximul de atingere de care suntem in stare, si acela obtinut cu eforturi in cadrul unor relatii intretinute in mod premeditat.

Am un singur prieten. Alaturi de el am ajuns sa inteleg ca prieten adevarat ti-e cel cu care iti asum constient riscul de a te purta ca si cu cel mai mare dusman.

Lautareasca

2011-04-17T21:53:00.004+02:00

Fara nici o legatura cu altceva decat vocea, sensibilitatea, valoarea si factorul "zbarleste-le parul pe ceafa si rascoleste-i unde nu se asteapta, mama lor de urbani": Romica Puceanu - "Da, mama, cu biciu-n mine". http://www.youtube.com/watch?v=JLH3k2YcnLo&feature=related

mic dejun cu dragoste

2011-04-03T20:55:00.004+02:00

Farfuria aceea instelata de sandvisuri a fost o avanpremiera. Feliile de paine s-au lasat taiate cu un zgomot de dimineata crocanta. Perlele de branza de vaca insiropate in smantana 5% si-au aratat rotunjimile albe si-au plutit, pufoase, ca perdeaua care danseaza, unduita de aerul ce se-ntrece sa intre prin geamul larg deschis. Feliutele de ridichi au zambit ca si tine - cu dinti albi incadrati de rosul buzelor. Discul de ou fiert asezat savant peste branza e soarele nostru personal, rasarit pe fiecare felie. Iar frunzulita de patrunjel nu e altceva decat detaliul minuscul si induiosator-desuet care vorbeste despre dragostea mea pentru tine. Asadar, cina pe care ti-am servit-o in bucataria parintilor mei a fost o promisiune comestibila pentru mic dejunurile care au sa vina.

lectie tacuta

2011-03-27T19:55:00.004+02:00

"Ce bine arati, se vede ca ti-ai tras futac !". Hm, se pare ca tintua de doliu ma avantajeaza. Am acceptat replica in virtutea unor vremuri in care ne permiteam diverse replici sub pretextul sinceritatii duse la extrem. Si-am acceptat cu zambet onest, pentru ca remarca se adauga unui sir nepremeditat de aprecieri pe care le-am primit de la persoane diferite.

Dar cand am fost intrebata, ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat in cei mai bine de doi ani de cand nu ne-am vazut, "ia zii, cu ce se ocupa futacu'?", m-am bucurat ca raspunsul mi-a fost intrerupt de necesitatea curioasei de-a-si pune copilul la piept. In urmatorul minut, cand intrebarea s-a repetat cu mici variatii, in care termenul "futac" a ramas neschimbat, mi-am promis ca raspund pe masura resentimentelor, a condescendentei si a atitudinii de om pestrit la mate din intrebare. Dar am ales sa nu raspund deloc.

Desi e indiscutabil ca sunt deosebit de talentata la replici taioase, de data aceasta am ales sa dau o lectie tacuta despre ce inseamna sa ai, cu adevarat, clasa.

rafinamente

2011-03-19T21:06:00.002+01:00

Dupa botezul si inmormantarea la care am fost impreuna in acelasi weekend, am observat cu voce tare faptul ca nu ti-ai facut cruce, ritualic si sincron. Sunt datoare cu o completare: am observat si ca ai ales sa nu-ti adapostesti mainile inghetate in buzunare pe toata durata slujbei. Respectul tau impune respect!

mall-fobia

2011-03-17T20:26:00.003+01:00

Probabil n-ar trebui sa spun asta, dar... who am I kiding? Sunt o balena esuata pe asfaltul urban!

Cel putin asta e senzatia pe care mi-a lasat-o oroarea celor 2 ore jumate de batut mall-ul in sus si-n jos in cautare de ceva care nu numai sa ma acopere, ci sa ma faca sa arat a om, preferabil a femeie.

Cum m-am tot uitat pe Travel&Living la "Politia vestimentara", aveam ambitia si fantezia inocenta de a intra in mall sleampata si de a iesi stralucitoare. Asa am si iesit. Doar ca straluceam de transpiratie si nervi.

Rubens m-ar lua drept model. Too bad ca Rubens is dead and obsolete. E adevarat, sunt posesoarea unor curbe usor prea generoase, dar siragul de magazine cu vitrine pline de manechine fusiforme m-au facut sa ma simt la fel ca balena gurmanda care l-a-nghitit pe Iona. Peste tot - marimi pentru etiopiene, somaleze si domnite ramase la dimensiunile pre-adolescentine ale etatii de 12 ani. Hai 13, daca esti mignona.

Nuuu, n-avem mai mare... 40 e marimea maxima... N-am avut niciodata mai mari si, sa-ti intre bine in cap, cap de vita furajata ce esti, nici n-aducem vreodata prelate de camion, parasute pentru salturi in grup sau plase pentru prins victimele incendiilor care sar de la etaj. Nu vrem ca numele magazinului nostru sa fie scris supradimensionat pe fundul tau - apropo, persoanele ca tine ar trebui sa fie obligate sa incheie RCA si sa poarte numere de inmatriculare pentru vehicule cu gabarit depasit.

In cele din urma, am reusit sa-mi gasesc o fustita. Oh, pardon, n-am voie sa ma alint cu diminutive. Sunt rezervate exclusiv persoanelor delicate, cu constitutie standard, capabile sa se strecoare fara eforturi in hainute minuscule, care ma fac sa nici nu mai am complexe, intr-atat imi pierd speranta. Evident, fusta cu pricina - care, printr-un miracol nesperat, imi vine chiar bine - ma astepta intr-un magazin care are bunul simt sa se aprovizioneze cu o gama generoasa de marimi pe acelasi model. N-am gasit, insa, nimic in completarea ei, pentru ca, dupa ce ca am tupeul nemasurat sa fiu o permanenta cauza de miscari tectonice pe o raza de cativa metri in jurul meu, mai am si pretentii. Nu ma multumesc sa trag pe mine un sac.

Asadar, m-am intors din expeditia de cautare a propriei feminitati exterioare cu o fusta si cu dureri ingrozitoare de picioare. Cred ca-n seara asta voi fi perfect previzibila pentru toti si, in loc de "Politia vestimentara", am sa ma uit la o portie dubla de "Regele cofetarilor".

cumpar vointa !

2011-03-16T20:44:00.004+01:00

Ca sa ajung la formele din fanteziile mele cele mai indraznete, n-am de facut decat:

1. Sport - muuult. Cam de minim 5 ori pe saptamana. Cu posibilitate de extindere la 7 ori pe saptamana, in ideea ca ai, totusi, o viata care nu-ti permite sa te intorci la sala a doua oara in aceeasi zi. Evident, nu este limita superioara, asa incat... trage! Dar nu orice fel de sport: repartizezi in mod egal antrenamentele cu efort de intensitate medie, pe durata lunga, cu cele 'cu explozii', plus un antrenament de bodybuilding, ca sa-ti incurajezi masa musculara sa nu dea semne de desteptaciune si sa fie prima care cedeaza in fata unui asemenea regim. Pentru ca totul sa fie stiintific si cuantificabil, faci un test de efort si-apoi cumperi si folosesti un monitor de puls. Ca sa ajungi sa constati ca - incredibil, dar adevarat - grasimea se topeste cand faci eforturi medii, nu cand te strofoci in draci.

2. Apa - muuuulta. Muuulta de tot. "Dar nu mi-e sete!" Gresit! Doar animalele beau de sete. Oamenii beau ca sa-i transmita creierului ca nu e criza alimentara - remember vremurile de demult, cand seceta insemna foame sigura, si genetica milioanelor de ani ante-industrializare era setata pe acumulare, acumulare, acumulare? Ei bine, bea apa si creierul tau va sti ca e anotimpul ploios al belsugului si indestularii, deci nu trebuie sa aiba apucaturi de harciog ce-si indeasa proviziile pe unde-apuca. Se bea in doze egale, la intervale regulate. Logistic, s-ar rezolva ideal cu o perfuzie. Practic, trebuie sa ai vointa sa dai de dusca pahare cu apa chiar si atunci cand nu simti nevoia. Te hidratezi pentru a-ti proteja rinichii, pentru a gandi mai rapid si mai clar (apa conduce impulsurile electrice prin care se converseaza neuronii si intregul sistem nervos) si, evident, pentru a avea o piele mai frumoasa.

3. Mese la intervale regulate. Noroc ca femeile nu mai fac armata, altfel ar fi greu de convins ca mesele regulate nu au tocmai efectul contrar, acela de a te ingrasa. Dreseaza-ti organele interne si sistemul digestiv sa fie pregatite de procesarea hranei dupa un orar prestabilit si nu vei ajunge in situatia de a fi coplesit de un bombardament alimentar care, din lipsa de resurse, ajunge sa fie ascuns sub covor. Adica, sub piele, sub forma de grasime tremuratoare. Pe langa orar, mai trebuie sa ai rabdarea mitologica de a face combinatiile potrivite si un intreg arsenal de caserole, genti termoizolante, vase de fiert la aburi etc, pentru a-ti putea lua mancarea cu tine, ca sa-ti iei pranzul la ora stabilita.

Pare simplu. In fond, este simplu. Organismul uman iubeste comportamentul previzibil si constant. Infloreste cand il tratezi liniar, uniform, cand ii respecti orarul de masa, de somn, de hidratare si de sport. In ciuda faptului ca ti se pare mult mai placut sa stai in pat, la televizor, cu un castron mare plin cu cipsuri in brate si cu o inghetata pregatita pentru inghititura de dinainte de culcare, corpul tau iubeste miscarea. Desi febra musculara, lipsa de energie la primele antrenamente si rezultatele de sedentar convins te-ar putea face sa crezi ca activitatea fizica dauneaza.

Eu m-am convins de toate astea pe pielea mea. Cu anumite rezultate. Doar ca obiceiurile proaste mor greu. Si bantui pe langa frigider si camara ca o posedata: stiu foarte clar ca nu am ce sa caut acolo intre mese, ca nu e nimic potrivit din punct de vedere caloric si nutritiv. Deschid, bag in gura, mananc si plang. Imi promit solemn ca nu mai fac. Pana data viitoare.

Pe cuvantul meu, am ajuns sa-i inteleg pe alcoolici si pe dependentii de droguri. Stiu prea bine ca satisfactia este invers proportionala cu pofta, ca efectele unei mese 'ca-n vremurile de demult' sunt de natura sa spulbere efortul unei saptamani intregi. Degeaba. Ma scap.

Pentru ca stiu ca se poate, o sa ma repun pe directie. In curand, pana atunci, cumpar vointa :)

amor incaltat

2011-03-14T20:58:00.003+01:00

Ce-mi aduc aminte de "prima data"? Picioarele mele desenand un V in aer. Si sosetele personale - ca doua steaguri albe: ma predau.

Atata doar ca a fost o capitulare premeditata. Am vrut sa vad si eu cum e. Dat fiind ca mi-am dorit fierbinte inca de mica sa ma fac mare intr-un anume scop... "Prima data" a fost o abandonare intentionata. Si - n-am stiut atunci - dar n-am aflat cu adevarat cum e.

Cand te-am primit prima oara mi-ai incolacit mijlocul cu picioarele tale incaltate in sosete. Gleznele ni s-au mangaiat unele pe altele fara zgomot, caldura textila pe caldura textila. N-am constientizat, dar am simtit foarte bine ca esti de-al meu. A fost atingerea, ritmul, dansul, spirala intensitatii, dorinta partial reprimata, partial infipta-n carnea celuilalt cu dinti care-au desenat trei perechi de semilune pe bratul meu - si-au lucit lumina schimbatoare de-acolo mai bine de-o saptamana. Au fost degetele si palmele tale care ma iubesc nespus, buzele acrobate care ma fac sa simt pe pielea mea efectele imponderabilitatii si ale acceleratiilor gravitationale care vin imediat dupa, totul.

Abia acum stiu cum trebuie sa fie. Abia acum am invatat. In ciuda faptului ca, fie si dupa atata timp, mi-e foarte greu sa-mi amintesc daca te-am vazut vreodata cu adevarat gol.

wanna merry me?

2011-03-03T21:58:00.002+01:00

Usurel. Nu sari. Stiu. Stiu foarte bine: e o greseala de ortografie. Ce nu stii tu e faptul ca-i voita. Este un play-upon-letters, daca-mi permiti si aceasta licenta. Daaa, ai dreptate: nu suntem la demonstratia de abilitati lingvistice.

Atunci hai sa-ti spun despre ce e vorba: iti propun sa ma faci fericita. Asta nu presupune nici un fel de inel prezentat in cutiuta rosie, cu pernuta de catifea prevazuta cu o fanta, care sa ajute la estetica prezentarii. Nu inseamna nici ingenuncheri demonstrative efectuate cu un minim de public, ca-n filmele americane proaste. Nu inseamna nici sa ne punem cunoscutii si prietenii pe drumul spre croitorul la comanda pentru costum, respectiv spre coafor, pentru inegalabilul si nelipsitul coc de vajnica nuntasa.

Tot ce vreau de la tine e sa continui sa fii tu. E suficient. Daca-mi raspunzi "Da", astept cu placere sa-mi pui tu intrebarea corecta.

declaratie de intentie

2011-02-28T18:57:00.002+01:00

Stiu ca n-are sa-ti convina prea mult, dar: anul asta vreau ca in weekenduri sa-mi fie dor de-acasa.

Vreau sa ne vedem vinerea seara si sa nu apucam sa stam prea mult de vorba, pentru ca ne pregatim pentru aventura de a doua zi, incarcand in rucsaci tot felul de lucruri de care am avea nevoie in caz ca am fi pusi in situatii de supravietuire in conditii extreme si uitand lucrurile simple ca piaptanul si pasta de dinti. Vreau sa stea-ntre noi harta si laptopul pe care cautam locuri de campare, trasee si festivaluri de muzica, iar tu sa te hotarasti brusc sa dai stingerea, ca sa apucam sa ne vizitam reciproc macar un pic in noaptea de dinaintea primei zile de libertate a saptamanii.

Sambata dimineata sa ne bem cafeaua pe muteste, lasandu-ne timp sa ne dezmeticim dupa somnul prea scurt si sa incepem sa vorbim abia in masina, cand cautam coloana sonora potrivita cu ce avem de gand sa facem. Sa pornim in lume pe biciclete, agonisind cu harnicie mililitri intregi de acid lactic pentru o febra musculara proaspata si viguroasa, sa ne claxonam unul pe altul pe marginea drumurilor ce merg spre chei, spre cascade, prafuindu-ne gleznele si punctand peisajul cu vestele noastre verzi reflectorizante obligatorii. Sa ne oprim, transpirati si fara suflare, ca sa mancam un sandvis din gentuta frigorifica si feliile alea de paine cu ce-or fi, strivite si cu servetelul de hartie umezit si agatat protector de paine, cea mai buna mancare din ultimii douazeci de ani. Sa stam intinsi pe iarba, cu muschii vibrand, sa bem apa din aceeasi sticla si sa ne sarutam domol, de parca toata lumea ar fi a noastra. Sa oprim undeva, la un magazin satesc, pentru inghetata si sa ne cumparam piersici si rosii vandute in poarta vreunei case.

Vreau sa mergem sa vedem Cheile Tureniului, Sighisoara in timpul unui festival de blues despre care nu stim nimic altceva decat ca ne da ocazia sa ne reindragostim unul de altul asistati de o orchestra personala, Muzeul Palariilor de Paie de undeva din secuime, festivalurile de mestesuguri de la Muzeul Astra din Sibiu, Zilele ClubFord 2011 de la Ramnicu Valcea, curba cea mai de sus de la Marisel, de unde pandeam candva luna, rezervatia de fluturi aflata la 3 km de casa ta si despre care nu stiai nimic. Vreau sa absorbim impreuna toate imaginile, sunetele si mirosurile unor weekenduri in care colindam de mana prin lume ca prin ungherele indepartate ale vastelor domenii in care imparatim ca doi suverani cu drepturi democratic egale.

Iar sambata seara sa ne domolim, sa luminam intr-un colt de terasa varatica sau in asternuturile curate ale unei pensiuni, ca sa ne acordam ragazul unei calatorii nocturne in alta lume. Nu-i asa ca vii cu mine?

politeturi nude

2011-02-09T15:11:00.003+01:00

In demersul meu de pisi wannabe, frecventez o sala de sport. Cu o regularitate discutabila, pot spune ca sunt mai bine de 8 luni de cand intalnesc majoritar aceleasi fetze. Cu o certitudine indiscutabila, am ajuns sa cred despre mine ca am apucaturi de "pe-vremea-mea..."

Orele de aerobic - indiferent ce forma ar lua el - se tin intr-o incapere mare, cu un ecou incredibil cand nu merge muzica. Si cu un perete integral din oglinzi. Tacerea rurala si rugoasa care se lasa intre aceleasi cateva persoane care merg la aceeasi ora cu mine umple spatiul cu o agresivitate care bate de departe "Strigatul" lui Munch. Fiecare purtatoare de colanti si tricouri 'de firma' se izoleaza intr-un cocon de individualitate de parca ar fi, intr-adevar, situate in lumile paralele din mintea lor. Asta dupa ce ne-am vazut in vestiar in chiloti, cu sosete colorate, transpirate si ciufulite, lovindu-ne spate in spate, supuse insistent si evident unei nevoi de socializare protocolara si la nivel de minim bun simt. Scapate din stramtoarea vestiarului, toate femeile tac cu obstinatie, de parca ceea ce ar avea de spus e fie prea pretios, fie compromitator de prost.

"Pe vremea mea" oamenii accepta ca pe o fatalitate nu foarte condamnabila faptul ca trebuie sa saluti la venire si la plecare. Cel care vine sau pleaca trebuie sa initieze salutul, preferabil fara sa amestece cuvintele intr-un fel de compot oral. Sonor si raspicat: buna ziua. Sau, de ce nu, salut. Ei bine, se pare ca "pe vremea altora", salutul e o gratulatie la care poti sa speri daca ai abdomenul bronzat organic, decorat cu cercel in buric si echipament de la Nike in sus.

Singurul loc unde se leaga conversatia este dusul. Care n-are perdelute despartitoare. Si care obliga trupurile la impartirea activa a spatiului stramt. Motiv pentru care, probabil in disperare de cauza, constranse de stresul invadarii spatiului personal de personaje imbracate doar in costumul de piele al Evei sapunite, se leaga discutii. Despre te miri ce. Despre orice. Doar ca sa te poti preface ca te comporti natural, sa umpli golul tacerii, sa nu se auda atat de puternic saltul involuntar si incontrolabil al privirii spre sanii, fundul si burta celeilalte.

Apucaturile de paparazzo sunt mascate sub vorbaria de la dus. Curios e ca, dupa o prima experienta de genul asta - imbaiere fortata impreuna - continuam sa ne salutam, sa ne zambim si sa ne vorbim. O fi pentru ca ne-a placut ce-am vazut sau ce am auzit?

pisi wannabe

2010-12-01T19:31:00.003+01:00

Fantezia mea ascunsa, una din cele mai fierbinti: sa fiu pisi pentru o zi. Traiesc cu convingerea ca pisi-urile reusesc - cu un decolteu intrezarit prin transparente sau etalat fatis in push-up-uri - reusesc sa demoleze dintr-o clipire de gene si-un unduit de bust cel putin 25% din obstacolele care stau in calea ne-pisi-urilor.

Asadar, fantezia mea e despre putere. Despre manipulare. Despre a obtine ce vrei. Rapid, fara efort, fara sa trebuiasca sa deschizi gura si sa ceri. Doar unduind si torcand. Cam asta imi inchipui eu ca e viata de pisi.

Ce urmaresc pisi? Nu, sexul nu e primul in topul prioritatilor. E cam pe locul doi. Aspiratia lor esentiala este stabilitatea financiara. Si bunastarea, simultan. Ca doar nu se munceste atat de mult la si cu trupul de felina bipeda doar pentru a fi stabila in saracie, nu? Asadar, bunastare, care sa continue cercul vicios - la propriu - al intretinerii optime a trupului cu care se ajunge la asemenea rezultate financiare.

Acuma, sincer, eu imi doresc sa fiu pisi doar pentru o zi. Ca sa gust pe pielea mea senzatia aceea de putere. Nu urmaresc aspectul pecuniar pentru ca, oricat de mult as lucra la sala, as refuza cu vointa de ascet si as cheltui pe haine trendy, mentalitatea nu mi-o pot scapa. Si n-as putea sa ajung niciodata o pisi on the leash.

Si mai vreau sa-mi demonstrez ca, daca am suficienta vointa, iubitului meu o sa i se intample minunea prin care, sarutandu-ma plin de credinta, sa transforme broscuta cea urata intr-o pisica aristocrata. Rrrr...!!!

globuri... patrate :)

2010-11-27T21:55:00.005+01:00

Care e diferenta intre un bunic si un nepot? Sunt exact pe aceeasi minte, doar ca bunicul are sculele de a pune in practica temele scolare ale nepotului.

Ultima a fost... ornamente de Craciun. Si uite-asa s-a nascut atelierul lui Mos Tata, cu baba de maica-mea alaturi si cu mine pe post de 'director artistic' pentru proiectul nepotului nostru, al tuturor. Si daca tot ne-au iesit bine 'globuletele', si daca tot am prins gustul pentru activitati care umplu prea multul timp liber al pensionarilor, ne-am gandit sa extindem productia si sa se bucure si altii de jucariile noastre.

Ornamentele pentru bradul de Craciun sunt cuburi cu latura de 5 cm, lucrate manual - cu toata unicitatea si dragalasa imperfectiune care decurge in consecinta; sunt la fel de usoare ca globurile de sticla din vremurile bune - sau ca plasticurile din vremurile noastre. Se imbraca in culorile traditionale pentru sarbatorile de iarna - hartie craft rosie, verde, aurie si argintie si se alinta cu fundite textile satinate in cele mai diverse culori - care pot fi cele traditionale sau altele, la cerere.

Disponibile si altora care cauta ceva personal, jucaus si naiv de pus in brad sau de folosit ca ornamente pe masa de Craciun, globurile noastre patrate sunt ale voastre pentru o nimica toata de 1.5 lei bucata.

friends and foes

2010-11-03T17:31:00.003+01:00

Esti prieten cu cineva pana cand altcineva, mai important, situat in varful triunghiului sentimental, decide s-o rupa cu 'cineva'. Si-atunci o rupi si tu. Ce spune asta despre tine? Ca-ti lipseste cu desavarsire capacitatea de a-ti forma o parere proprie si/sau curajul de a o sustine.

O rupi cu mine dupa modelul de mai sus. Cu toate astea, nu reusesc sa ma conving sa te sterg de pe lista mea interna de prieteni. Si mi se pare ca pierderea cea mai mare nu e aceea ca te pretezi sa-mi devii inamic pe la spate. Cea mai mare dezamagire e ca eu continui sa cred in tine. Ce spune asta despre mine?

donez tzara

2010-10-21T15:47:00.005+02:00

A fost odata ca-ntotdeauna si, daca este, degeaba se povesteste, pentru ca nu se schimba nimic, din cauza ca aia de-ar putea sa puna stampila de vot in mod constient si cugetat n-au, dom'le, unde s-o puna. Decat in alta tara. Dar asta e o alta poveste.

A trebuit sa ajung la Trezorerie - o stii, institutia aia cu functionari negri la fata, de respira greu. Atata doar ca institutia e fix in buricul targului, intr-un loc unde iti trebuie cel putin 15 minute pentru a te orienta pentru o parcare. Ei bine, eu nu m-am orientat corect. In parte, pentru ca-s femeie - hei, bine ca nu-s si blonda; in parte pentru ca ultima izbanda investitionala a autoritatilor publice din Cluj - parcarea-care-stie-sa-numere-locurile-libere, situata in Piata Unirii - a decis subit ca-si ia pauza de masa, merge la o barfca cu o colega la alt ghiseu sau isi suna sotul, sa faca planuri pentru dupa-masa, sa moara de oftica toti amarastenii care asuda, imbracati in haine de strada, in fata blindajelor de jaluzele care asigura intimitatea functionarilor. Evident, a fost "doar" o eroare electronica. Dar pun pariu ca, daca parcarea respectiva ar juca jocul "daca as fi om, as fi...", ar alege cu ochii-nchisi sa fie... functionar public.

Asa ca n-am ajuns la Trezorerie, unde doamna de la ghiseu sa-mi ghiceasca-n cont daca am bani, daca ma lasa sa ma ating de ei, daca am adus hartiile in numarul, forma si inscrisurile necesare ca sa-si faca ea vrajile si sa ordonez niste plati. Am ajuns, in schimb, la Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara. Unde fusesem cu doua zile inainte nu pentru a-mi rezolva mie o problema, ci pentru a face munca doamnei de la Caserie, care trebuie ca-i foarte surprinsa in fiecare zi, cand trebuie sa dea rest omuletilor ce fac coada-n fata ei. De data asta, a trebuit sa stau de trei ori la doua randuri, pentru ca nu se putea hotari la ce ghisee dau ce fel de documente.

In mod interesant, in toate institutiile publice sunt anunturi dictatoriale care interzic utilizarea telefonului mobil in birouri. Ca sa nu iti faci iluzii ca e vorba de impartialitate aici, chestiunea se adreseaza doar vizitatorilor. Din bun simt, inchid in nasul celor care ma suna in lungile momente petrecute pe la Trezorerie, Finante, ITM, Registrul Comertului, cu gandul ca si oamenii care lucreaza acolo au nevoie de liniste ca sa se concentreze. Cu gandul ca respect, astfel, munca lor. Si cu gandul ca si-o fac responsabil si competent. Hai sictir! Doar nu ma astept sa mi se elibere o dovada de spatiu cu adresa corecta, in conditiile in care insotesc cererea cu extras CF si contract de inchiriere cu adresa completa, nu?

Si doar nu am tupeul nemarginit sa ma astept ca Primaria sa-mi elibereze un document standard in mai mult de 1 exemplar, nu-i asa? E de la sine inteles ca, daca am nevoie de mai multe, ies din Primarie cu spatele, cu fruntea plecata pana la pamant in fata marinimiei acestei institutii, si reiau ciclul "cautare parcare - ratare parcare - trei turse pe sensuri unice - parcare - 5 minute de mers pe jos pana la parcometru" ca sa pot ajunge la un notar public care sa-mi legalizez documentul in cate exemplare vreau, contra unei taxe, intr-un interval de timp intotdeauna mai mare decat cel pe care il am la dispozitie.

La inceputul crizei se soptea pe la colturi ca Romania trebuie adusa in faliment ca s-o cumpere cineva pe bani de nimic. La ce popor de indolenti, incompetenti si miserupisti suntem, cred cu tarie ca n-o ia nimeni nici de pomana.

unde sa NU mergi in vacanta

2010-08-24T16:34:00.002+02:00

Daca jobul ar presupune recenzarea prin contact direct a locurilor "unde sa NU mergi in vacanta", ar trebui sa fiu extrem de bine platita. Cum jobul meu e altul, am dat chiar eu banii pentru o asemenea experienta.

Marea Neagra e o draga si-o scumpa. N-are ea, saraca, nici o vina ca trebuie sa linga zilnic plajele romanesti, pe care bunul simt si cosurile de gunoi sunt doua specii extrem de rare. Cum nici hotelurile din statiuni n-au nici un merit ca-s pe malul marii.

Hotelul rezervat de mine telefonic are, pe site-ul propriu, doar fotografii din camerele renovate. Am primit o camera din aripa nerenovata: baie cu capac de WC din editie de colectie, dus cu furtunul rupt, robinete care raman iremediabil deschise pe apa calda, ca sa-ti mareasca suplimentar temperatura si umiditatea si asa insuportabile din incaperea fara aerisire. Camera afiseaza doua paturi relativ noi, din Pal, precum si mizeria ramasa de la cei care au ocupat-o anterior, pe carpetele de langa pat si in tot balconul urias, presarat cu coji de seminte, pete de ulei si furnici. Asternuturile n-au fost schimbate - in ciuda temperaturilor care te faceau sa te simti ca o bucata de carne pusa la marinat in suc propriu, chiar si la cea mai racoroasa ora a noptii sau diminetii; hartia igienica a fost in numar de 1 sul pentru intreg sejurul si gunoiul s-a adunat in baie vreme de 3 zile, pentru un plus de aroma.

E dezolant. Hotelurile, care au vazut si vremuri mai bune - imediat dupa ce au fost construite si exploatate in timpul mult hulitului comunism -, sunt institutii de jaf si batjocura la drumul mare. Managerii unitatilor de turism nu investesc in igienizarea si modernizarea lor - ceea ce nu e de mirare, dar nu dau nici macar cei 2 lei necesari cumpararii a cate doua randuri de sfoara de rufe, sa aiba cetateanul cu piele rosie de la soare unde sa-si intinda prosopul si echipamentul de captat tot bronzul din lume in 3 zile. Statiunea crapa, plezneste si se descompune, exfoliindu-si pavajele, orbecaind in intunericul falezelor neiluminate si mustind sub aglomerarea de carpe, kitsch-uri si gradini de vara cu muzica live unde e resuscitata Madalina Manole si invocati Banica si alte nume sonore ale slagarelor romanesti.

Si spun ca-i jaf nu pentru ca nu mi-am permis sa platesc mai mult pentru un hotel cu aer conditionat, ci pentru ca am innoptat in pensiuni care, la acelasi tarif ca si hotelul de la mare, ofera conditii incomparabil mai bune. Deci, se poate.

Una peste alta, vacanta asta mi-a dat ocazia sa fac cunostinta cu marea, sa parcurg, din dreapta, Transfagarasanul si sa-mi pun creierul ozonat si aerosolizat in miscare, pentru a alcatui un plan pentru o pensiune cum nu s-a mai vazut (ramaneti pe receptie, posibil ca proiectul asta sa devina unul public si va fi nevoie de parerile voastre).

Judecand dupa calitatea serviciilor, am avut un sejur la mare de 2 bani; tinand cont de compania exceptionala pe care am avut-o, concediul meu s-a dovedit a fi nepretuit.

stop cadru

2010-08-04T20:40:00.005+02:00

Suntem, cu totii, calatori prin propriile vieti. Cei care nu sufera de binecuvantarea de a fi saraci cu duhul sunt ca turistii asiatici: cu memoriile pline de imagini.

Ne grabim atat de mult sa traim, ca apucam sa ne zarim viata doar o secunda, prin lentila aparatului de fotografiat. Ceea ce inseamna ca apucam, cu adevarat, sa o vedem doar la sfarsit, cand avem timp sa scoatem albumul si sa retraim ce-am incapsulat in fiecare cadru.

Suntem tradati, impresionati sau uimiti de o situatie. Reactionam. Avem o reactie strict determinata de rama limitata a imaginii. Livram rapid feedbackul si mergem mai departe. Picture0014089.jpg se arhiveaza undeva in neuroni. Si doar prea multul timp ramas la dispozitie, paradoxal, fix la batranete, scoate la lumina fotografiile vietilor personale. Odata cu asta, capatam si-o perspectiva mai larga asupra intamplarii, pentru ca rememorarea ne permite sa iesim din cadru, sa evaluam totul 4D.

Si daca viata e facuta ca s-o traim ca sa avem ce ne-aminti la batranete, cred ca fiecare isi datoreaza siesi efortul de a acumula experiente care sa devina amintiri bogate. Nu neaparat placute, dar cat mai pline de semnificatii.

Subsemnata, dupa aceasta cugetare filosofica de lungime medie, ma angajez sa ma stradui cat imi sta in puteri sa-mi umplu albumele cu zambete. Si daca cei care calatoresc prin viata mea nu vor avea mereu resursele necesare s-o faca, ma voi stradui sa-i fac eu sa zambeasca.

de ce nu plec din tara

2010-07-28T12:39:00.005+02:00

E prima intrebare pe care mi-o pun - a infinita oara - cand ajung la Trezorerie si tanti imi zice, zambind rece, ca nu pot sa ma folosesc de banii din cont pentru ca am datorii la stat. In ciuda faptului, ironic, as zice, ca soldul total > datoria totala. Abuz !!!!

Abuz si ineptie e tot ce se intampla in tara asta: de la ideea de a taxa proprietarii de centrale de apartament pentru caldura provenind de la centralele de cartier; de la strategia "daca nu nimerim din prima, o potrivim cu mana" pe care o aplica politicienii care se joaca de-a impozitarea, reducerea salariilor si cresterea TVA-ului dupa criterii mai incurcate decat 'caile Domnului'; si pana la romanii (a se nota intentionatul sens peiorativ dat termenului) care-si cara cu ei non-cultura manelistica, de-ajung scoicile litoralului mondial sa-si inlocuiasca vuietul marii cu ultima manea.

Si-atunci? De ce nu plec? Pute, pute, da'-i caldut? Sincer... da. Pute de trazneste, dar prefer sa fiu acasa, intre ai mei - chiar daca nu avem prea des motive de sarbatorit; sa muncesc la nivelul educatiei si experientei mele profesionale - chiar daca pe salariu de spalator de vase in Occident; sa-mi fac un rost aici, unde am un trecut, o istorie, niste radacini - pentru ca, dincolo, n-as avea cui sa dovedesc faptul ca am reusit.

Pe langa toate astea, ceva adanc inradacinat in mine ma face sa sper, impotriva rationalului si a evidentului, ca o sa ma pot dovedi un bun cetatean si ca voi da ceva inapoi comunitatii. In ciuda dispretului covarsitor venit din partea managerului-roman-care-le-stie-pe-toate, inca mai fac educatie, inca mai explic strategii, inca mai incerc sa impun niste criterii de evaluare valide si orientate spre calitate. Sper si visez iepureste ca tara asta va depasi stadiul de banc: "vai, Doamne, ai dat tarii munti frumosi si bogati, o mare calda cu plaje prietenoase, codri adanci si intinsi... cum se poate sa daruiesti atat de mult intr-un singur loc?", "oho... stai sa vezi ce popor ii dau !"

Nu plec din cauza ca am prea mult bun simt, prea multa buna crestere si un simt al responsabilitatii prea adanc inradacinat, care ma obliga sa lupt atat cat pot, desi in Romania "n-ai cu cine, dom'le... niste tarani".

status report

2010-07-27T19:51:00.003+02:00

Mi-am inchipuit intotdeauna ca fericirea, intelepciunea si descoperirea adevaratului sens al vietii trebuie neaparat sa fie... nu stiu... ceva asa, ca o rupere de nori concentrata pe un singur metru patrat, descarcata printr-un unic si memorabil traznet care-ti confirma ca esti fericiti si/sau intelept.

Cred ca nu e tocmai asa. A nu se intelege ca m-am pricopsit subit cu fericire si intelepciune. Dar am ajuns sa constat ca, printr-o magie atat de subtila incat nici nu mi-am dat seama de la inceput ce mi se intampla, sunt mai putin pesimista. Si scot mai des la purtat cel mai scump costum pe care-l am: zambetul.

Incep sa inteleg si sa apreciez lectiile pe care le-am primit, cele care n-au fost administrate cu bota. Cum magnetul de frigider, primit de la cineva drag mie, dar a carei orientare religioasa imi repugna - magnetul care zice "e mai bine sa dai decat sa primesti" - are perfecta dreptate. Si nu, nu in interpretarea in care "a da" egal "a cara pumni in moaca". Ci a da de la tine, a te transforma ad-hoc in felii, feliute si bucatele de daruri. Fiindca toate-toate vin, negresit, inapoi. Sederea mea in Baia Mare - gazda pe care am avut-o, oamenii pe care i-am cunoscut, foarte putinii care m-au asteptat si m-au primit inapoi - toate astea m-au convins ca binele se intoarce. Trebuie doar sa ai incredere si sa fii deschis sa-l vezi, atunci cand iti trece pragul.

Am incredere ca, pana la urma, va fi bine. Evident, n-am suficienta rabdare, vreau totul repede, chiar acum. Ceea ce-nseamna ca, in ciuda schimbarilor, sunt tot eu.

de ce ar trebui barbatii sa vada filme pentru femei

2010-06-16T22:28:00.003+02:00

Ca sa vezi - am luat o portie mare de realitate vazand ceva absolut nerealist: Sex and the City 2.

Mi-a placut intotdeauna cum fiecare episod din serial a avut un inceput, un parcurs circular si o concluzie inteligenta, relaxata si acceptabil pedagogica. Filmul asta e cu, despre si pentru femei, dar poate fi privit ca un fel de "cum-sa-cucerim-si-recucerim-de-fiecare-data-aceeasi-femeie".

Cum? Invatand sa casti ochii la ea - cand apare in cadrul usii, imbracata la patru ace, pregatita pentru o seara in oras - iar primul gand sa fie "who's the stranger?", iar urmatorul gand, neaparat - "e a mea". Invatand sa lasi timp si spatiu intre tine si dragostea vietii, tocmai pentru ca sa redescoperi, cu aceeasi convingere ca si la inceput, ba inca si cu ceva in plus - confirmarile pe care le-ati avut impreuna - ca tot pe ea o alegi. Dintr-o mie legate snop. Stiind sa flirtezi cu ea - pentru ca nimic nu se leaga mai frumos si mai implinit decat dansul dorintei cu partenera de joaca ce a invatat ritmul. Nu uita sa surprinzi, aminteste-ti sa-i aduci aminte ca e speciala si altfel pentru tine, ai grija sa sa-i vorbesti in feluri noi despre lucrurile vechi care va leaga.

Pare complicat, dar chiar nu e, pentru ca toate astea nu fac decat sa o vrea sa fie mereu dorita si iubita. De tine, cel care inveti cateva trucuri din filmele pentru femei si alte cateva lucruri extrem de adevarate. Din dragoste.

Asa ca, in ciuda faptului ca filmele pentru femei sunt pline de chitaieli de damoazele, de volanase de fashion addict - poti sa afli cum sa ajungi pe drumuri nebatute spre iubita ta.

Si, la un moment dat o sa-ti faca nesfarsita surpriza de a urmari, impreuna cu tine, filme pentru barbati. Crede-ma pe cuvant: si eu o fac.

anotimpurile pielii

2010-06-13T18:59:00.003+02:00

La inceput, am dat vina pe frig, dar acum imi dau seama ca iarna n-a avut nici o legatura cu asta. Corpurile ni se incalzeau fluctuant, niciodata pe de-a-ntregul, aveam mereu umerii, talpile sau traheea cotropite de racoare. Toata caldura ni se concentra intr-un singur loc, in punctul de contact, si se plimba pe sub piele dupa cum ne miscam, ca bula de aer dintr-un boloboc, indicand cu precizie ca ne gaseam echilibrul perfect asa, sprijiniti unul de altul.

Acum, pielea e in vacanta de vara. Calda, moale-crocanta, aurie neuniform. Cu pete albe care incep imediat in spatele unei linii clare de bronz. Cu zone albe care se cer acoperite cu palmele, cu obrazul, cu buzele. Abia astept sa te simt, fierbinte, langa mine si sa nu ma retrag din calea dogorii pentru ca stiu ca ceea ce emani e mai mult decat simpla caldura a celor 36 de grade ale tale.

pozitia regulamentara

2010-06-09T11:22:00.003+02:00

Ma duc la Trezorerie, sediul de pe str. Regele Ferdinand. Stau cuminte dupa linia verde. Avansez temator. Ma aplec. "Ooooh, nuuu... la noi nu se fac incasari de numerar, doar operatiuni bancare. Si pentru asta e nevoie de formulare. Da, cele cu cod de bare. Neaparat cu cod de bare. Chiar daca nu vi le scaneaza nici dracu'."

Ma duc la Trezorerie - sediul din P-ta Avram Iancu. Iau bon. De la aparatul care scuipa o hartiuta ce ne fereste (teoretic) de la a ne scuipa intre noi, cand intram unii in fata altora. Vreau sa depun niste bani si, impreuna cu suma care se afla deja in cont, vreau sa fac o plata catre Stat. Ca-s datoare si nu pot dormi noaptea din cauza asta. "Ooooh, nuuu... io nu pot decat sa va incasez banii numerar. Pe baza de document cu cod de bare. Nu stiu cati bani aveti in cont, ca nu am acces la baza de date. Pentru operatiuni cu banii aia, mergeti inapoi de unde ati venit." Auzi, tanti... eu nu m-am legat de mama lu' matale. Inca.

Indiferent de institutia publica la care te-a batut Dumnezeu sa ai treaba, se aplica aceeasi regula umilitoare - te apleci, cu spatele incovoiat, slugarnic, cu fundul indreptat spre sala sau spre luuuunga coada de oameni care au nervii prastie inca dinainte de a ajunge la ghiseu. Adopti pozitia regulamentara si te pregatesti sa-ti fie frecati creierii, pe la spate. Asta ca sa ai parte de senzatii complete pentru 'si-futut-in-cur-si-cu-banii-luati".

Nu stiu de ce, dar am impresia ca reducerea salariilor bugetarilor o sa ne ofere - noua, tuturor - senzatii cu 25% mai intense.

Zilele ClubFord 2010

2010-06-02T21:45:00.004+02:00

Am asteptat sa vina inca de pe cand rulam cu o viteza uluitoare cu Fiesta mea, inapoi spre Cluj, in coloana de Forduri care se intorcea din Targu Mures, dupa intalnirea nationala din 2009.

Bine, recunosc ca-s putin fanatica. Sau usor exagerata in reactii si sentimente. Dar, uitandu-ma la parcarea plina de 207 Forduri aliniate, mi se parea ca le aud cum isi spun povesti, ca si copiii adunati in tabara, in vacanta mare. Plus ca ma uitam la masini cu o privire mamoasa, de parca le-as fi fabricat manual pe fiecare in parte si imi zambeam in barba cand treceau pe langa mine oameni purtand polarele mele, si le recunosteam numele celor cu care am vorbit la telefon, stabilind marimea si modul de livrare. Pe mine nu m-a recunoscut nici unul - dar m-am simtit ca un fel de binefacator altruist - la modul cel mai egoist cu putinta.

Mai am un dram de realism in mine - marea Defilare a fost o mare Aiureala. Ne-am pierdut unii de altii, s-a dat blana prin oras, la un moment dat era un bulevard cu 6 benzi de sens unic, pe care alergau de nebune Forduri cu stegulete fluturande, cu o predictibilitate ca a masinutelor electrice din parcurile de distractii. Ne-am tinut de coloana care cum ne-am priceput, ne-am intalnit triumfal intr-o intersectie, brasovenii se uitau la noi ca la un circ motorizat, dar a fost o senzatie faina, pana la urma.

Ooo daaa... si-am luat si premii. Doua, nu asa... Surpriza surprizelor e ca am fost premiata ca Reprezentant Zonal al anului - o pozitie voluntara, pentru care mi-am auzit destul de multe, si nu intotdeauna de bine, atat de la fordistii din Cluj, cat si de la altii care fac ochii mari si intreaba din varful buzelor "si tie ce-ti iese din toata agitatia asta??" Ce-mi iese? Pe langa faptul ca am cunoscut niste oameni faini, ca am initiat si finalizat niste proiecte in care cea mai importanta dimensiune a fost increderea si ca am facut cu placere totul... nu-mi iese altceva decat premiul asta, care inseamna o sampanie - maritata rapid, un trofeu - pe care ma gandeam serios sa mi-l lipesc cel putin pe bordul masinii, daca nu chiar in frunte, si 4 l de ulei - in conditiile in care URA ingurgiteaza 4.35 litri la fiecare schimb.

Al doilea premiu - mi-am aparat titlul de castigatoare a liniutei 4+1 de anul trecut. Totul se datoreaza echipei - 4 oameni din 4 zari, nici unul din Cluj, precum si tupeului de care nu stiu cum de am fost in stare, sa ma duc sa ma inscriu dupa ce s-a anuntat deja o lista de participanti. Si m-am ales cu un set complet de consumabile drept premiu, ceea ce m-a facut sa ma gandesc ca sunt singura fata din cate cunosc care se poate lauda ca a primit gume de vara de 8 martie si filtru de aer, habitaclu, ulei si combustibil la un eveniment la care a participat :)

Am condus, ne-am oprit, am baut, am ciugulit si am rabdat foame impreuna cu o mana de oameni cu care mi-a facut o deosebita placere sa impart cele doua zile ale evenimentului - si asta e castigul cel mai mare din toata distractia.

intelepti in viata

2010-05-18T21:33:00.003+02:00

Ai zice ca un intelept e un barbat batran, cu barba, cu port anacronic, cu privire semi-cataractica, dar cu atat mai patrunzatoare in profunzimile celor ce conteaza cu adevarat. Dar e un stereotip, si-aici nu suntem la lectia de definire demografica a grupului-tinta.

Inteleptii iau, uneori, forma unei domnite cu ochi verzi si cu zambetul care dezvaluie o potcoava impecabila de dinti albi, cu rotunjimi pe unde trebuie (si chiar si pe unde nu trebuie, daca e sa-l intrebi pe sotul ei). Ea m-a invatat - si, Doamne, cum am mai dat ochii peste cap, a suprasaturare si a nu-cred-o-boaba-din-ce-spui - ca, cineva, undeva, tine o contabilitate aparte. Care ne face bine - chiar daca nu chiar atunci cand vrem noi. Dar, in cele din urma, lucrurile se aseaza si, daca ai mai mult de un neuron atrofiat in haul cutiei craniene, poti sa-ti dai seama ca ai fost binecuvantat.

Stiu, stiu, stiu. Suna asa de siropos, incat as fi prima care sa dea din cap si sa ranjeasca dispretuitor, daca... Daca n-as simti toata povestea pe propria mea piele. Dar mi se intampla, si mi se pare ca singura cale valabila pentru a multumi eficient si indeajuns pentru ceea ce mi se da este sa nu incetez sa respect ce primesc si sa intorc totul, la fel de sincer si de generos, inapoi.

Inteleapta domnita mi-a talmacit ce mi se intampla: nu e obligatoriu sa-mi rup mereu pielea subtire de pe rani, ca sa ma simt vie si ca tot ce trebuie sa fac pentru a fi fericita e sa ma iubesc prin cel de langa mine.

musca-ma

2010-05-10T10:30:00.003+02:00

N-aveai de unde sa stii - in furia ta incolacita pe scaunul din dreapta al propriei tale masini - dar am dat muzica mai tare pentru ca I've come full circle, pentru ca am facut un ocol urias, de aproape un an de zile, ca sa ma intalnesc cu melodia asta.

Acum un an, Brian Adams canta despre nopti de neuitat pe cand, intr-o seara de duminica de vara, intram in orasul in care mi-am dat seama cat de multe am lasat in urma, acasa. Era cald, soarele atarna jos pe orizont, rotund si cald si copt, propunerile cantecului ar fi continuat frumos incandescenta in noapte, daca as fi avut de cine sa-mi frec fosforul capetelor de chibrituri din mintea mea.

Stateai in dreapta iar eu zambeam. Desi te stiam suparat. Desi te simteam furios. Mi-am lasat mana pe coapsa ta, o clipa, si-ai iesit la suprafata. N-avea sens sa-ti spun atunci, dar sa stii ca piesa pentru care am mesterit la volum era o dedicatie speciala pentru tine. "I've never touched somebody /Like the way I touch your body / Now I never want to let your body go"...

Si-a fost inca o noapte memorabila, un spectacol fierbinte, cu piele, cu dinti, cu gura uscata, cu "musca-ma" si cu exploziile succesive care-mi amortesc mainile, de parca sangele s-ar opri in loc, minunandu-se de ce se intampla si uitand sa mai circule.

Musca-ma si ramai cu mine, sub piele, usor dureros, memorabil.

the pros and cons of long distance relationships

2010-04-08T22:28:00.003+02:00

De ce "nu":

1. Vara, seara, terasa, prieteni, cupluri - apari singur si pribeag, ca un inger care a ramas fara aripi in plin zbor si, ajuns pieton, constata ca s-au dus naibii si bateriile de la aureola; tot ce-ti ramane e un zambet tamp, pentru ca te bucuri sa fii acolo, cu oamenii aia, dar e trist sa nu poti sa-ti imparti bucuria cu cine vrei tu.

2. Conflict, ridicat de voce, mii de tunete, cearta nasoala cu cineva din familie, cei pe care nu ti-i poti alege - e fix momentul in care ai vrea sa te infasori in celalalt, sa te ascunzi in el ca-ntr-o scorbura fermecata, in care nu ajunge balaurul cu sapte capete pline de pitici; in lipsa bratelor tamaduitoare, cauti in disperare o gaura de sarpe, fie ea si second-hand, usor purtata si intrata la apa, dar esti silit sa accepti ca au devenit si acestea foarte rare.

3. Dimineata, sangele fierbe pe dinauntru ca vinul cand lucreaza via, orice obiect - clanta, telefonul mobil, brelocul de la chei, tocul ochelarilor - este un simbol falic: in loc sa ti se dea salutul tau preferat, 'buna dimineata', intai cu impunsaturi boante prin toate locurile, apoi de-a binelea, pe unde trebuie, si-abia apoi cu o sarutare mirosind a pasta de dinti, ramai sa porti in tine dorinte pe care ti le-ai indeplini chiar si cu pestisorul de aur, intr-un de inteles acces zoofilic, doar ca nici el nu e de gasit.

De ce "da":
1. Pentru ca nu te saturi, nu te plictisesti si te bucuri de fiecare data.
2. Pentru ca se bucura de fiecare data.

Faceti voi socotelile.

olynth

2010-03-28T21:19:00.002+02:00

Iata un nou exemplu de gandire complicata: Braille e inventat pentru orbi. Dar eu sunt o muta care-ncearca sa-ti vorbeasca pe la spate. Literalmente. Asa ca n-ai avea cum sa ma vezi facand semnele in aer. Motiv pentru care iti scriu tot ceea ce-ar trebui sa-ti spun si te las pe tine sa citesti tactil.

Toate arabescurile line pe care ti le-am desenat pe spate, cu varfurile degetelor, in spirale serpuitoare, de la mic la mare si de la mare la mic, inseamna: cand sunt langa tine, caldura ta imi deschide toti porii inimii; cand, palavragind despre diverse, vii spre mine in exact clipa in care inghit ultima lingura de inghetata, si ma saruti ca-n fantezia mea cu inghetata de vara, imi demonstrezi surprinzator ca n-ai uitat si asta ma topeste instant; cand dormim impreuna si mainile tale-si gasesc locul pe mine, de parca n-ai vrea sa-ti dispara de sub palme punctele de priza vitale pentru catarare, ma copleseste increderea ta; iar cand mainile-ti patineaza pe luciul pielii mele, simt ca scrii aceleasi lucruri, cu litere mari de tipar.

Mi-e greu sa-ti spun totul, pentru ca vorbele rostite pun o distanta insuportabila intre noi. Asa incat, ca o confirmare la caligrafia ciudata cu care-ti alint pielea, vreau sa-mi auzi cuvintele in minte, citind.

un deget si 4 copci

2010-03-25T18:20:00.002+01:00

Nu stiu din ce elan gospodaresc mi-am pus in cap sa recuperez capacele metalice de pe borcanele cu inutilitati din frigider. De parca eu as pune zacusti, dulceturi si peltele in fiecare toamna si stiu pe pielea mea ca valoreaza greutatea lor in aur. Capacele alea.

In schimb, am aflat altceva pe pielea mea: nu se da aer cu cutitul. Nu cu ala proaspat ascutit. De ce? Pentru ca: lama patrunde fara zgomot, o secunda infinita nu se aude si nu se intampla nimic, dupa care totul accelereaza, punctat cu pete de sange de la chiuveta din bucatarie la cea din baie, apoi petele stationeaza in dreptul wc-ului pe care m-am asezat ca Ganditorul de la Hamangia, contemplandu-mi rana si perspectiva de a-mi pierde simtul tactil in deget. Mi s-a facut atat de mila de mine, ca mi-a venit rau. Repede, repede, alte buline rosii se aduna in fata patului, unde lesin eroic, visand indelung si obositor, pana cand redevin barbata, pun mana pe telefon si ma plang, maraind, ca m-am taiat la degeeeeeeeet.

Mi-e frica. Pen'ca-s singura. Pen'ca nu ma pot urca in masina, sa conduc pana in oras, dupa ce tocmai am lesinat, ca poate repet figura in trafic. Caut. In minte. Sun. Te rog, scuze de deranj, dar te rog vino dupa mine.

Si vine. In timp record. Fara fasoane. Cu ajutor dat mie la imbracat. Cu asteptat la Urgente si expus la ironiile nelipsite ale zeilor-doctori. Cu incurajari si cu 'lasa, ca stiu ca-ti place nana, o sa te coasa si o sa te doara un pic, dar e nana, nu?"

Descopar ca:
1. e nasol sa nu-mi mai pot folosi degetul asa cum stiu eu mai bine
2. e excelent sa stiu ca mi se acorda suficient credit pentru ca cineva sa se ridice noaptea din pat si sa vina sa ma salveze de la moarte.

Sa-i spunem 'creditul un deget'. Prietenii stiu de ce.

()

2010-02-18T22:30:00.002+01:00

Nu stiu daca tatal tau te-a dus, dar al meu ma ducea la cursele de ogari care se tineau in parcul sportiv.

O pista ovala, cu zgura rosie, liniata cu alb. Cainii aia slabi, cu bot ascutit si vesnic tremurand pe picioare stateau nervosi in spatele liniilor albe. Se auzea foc de pistol pentru start, cainii nici nu tresareau. Atunci incepeau sa fie ei insisi, cand zvacneau in salturi lungi si rapide, cu picioarele lor subtiri si nervoase, urmarind cu trup si suflet o bucatica de blanita de iepure, trasa cu sarma pe traseu.

Mintea mea e un asemenea ogar. Reactioneaza prompt la orice provocare. Merge pana in panzele albe, uitand de orice altceva, ignorand conventii si semnalele de avertizare. Daca e undeva o situatie interpretabila, stramta si potential periculoasa... ai sa ma gasesti galopand constiincios in prima linie.

Tot ce trebuie sa faci e sa ma tii in cursa.

save me

2010-02-17T19:57:00.003+01:00

deci. am probleme. serioase. de relationare. inclusiv cu mine.

ma tot astept. sa izbucnesc. ca momentan sunt ca anesteziata. intr-un fel ciudat. vad totul, aud totul. doar ca nu am reactie. mi se intampla lucruri. reactionez rar. la cele rele. pentru mine. si mai rar, la cele bune pentru mine.

e ca si cum as fi in stop-cadru. nu ma recunosc. nu se poate sa ma schimb. chiar asa dramatic. cu 180 de grade. de unde eram biciul-fermecat combinat cu sabia-xenei-printesa-razboinica, acum sunt doar copia in ceara a unui exemplar uman nereusit. nu ma implic. sau e un nou soi de implicare, in care n-am incredere, pentru ca mi-e total necunoscut. calm. liniar. not me at all.

inainte, credeam. eram a true believer. acum, cica, mi se intampla. dar nu am incredere. in mine. ca o sa ma tina. ca o traiesc. ca sunt vie. si proprietara de vointa personala. cred ca e in vacanta, fugita cu circul, evadata intr-o alta dimensiune, vointa asta a mea. e absolut tacuta si imi tiuie urechile. astept urletul. astept pumnul in masa. si nu vine. stau cu sufletul la gura. de ceva vreme. n-o apuc in nici o directie, cu toate ca timpul ticaie la fel de sonor. poate chiar mai sonor decat pana acum. dar nu ma misc. deloc. decat atunci cand esti aici. cu caldura corpului tau. cu imbratisarile nocturne, care imi aduc dimineti calde, de filme romantice frantuzesti. supapele de absorbtie mi se inchid imediat ce nu mai esti in preajma. poate o fi un sistem de protectie. mai eficient decat mi l-as fi dorit. pentru ca ma tine departe de framantari. traiesc intens cand esti. sunt total scoasa din priza cand nu.

mi-am pierdut antenele? tentaculele? organele invibile cu care un om normal se ataseaza de un alt om? s-au ars? s-au uscat si-au cazut? nu prea cred. simt monstruos cand esti in raza mea de detectie vizuala. dar nu numai. te percep clar, fara paraziti si bruiaje, indiferent pe ce cale senzoriala ajungi la mine. in rest... liniste de inceput de lume. sau sfarsit.

de unde deduc ca am probleme de relationare. cu toata lumea. cu mine in frunte. eu... nu ma pot hotari la un sentiment unitar. ma iubesc pe mine. cea de dinauntru. iubire din aia de cativa-ani-dupa. fara pasiuni fierbinti. doar cu o oarecare intelegere, venita din atatia ani de frecare inevitabila de mine. ma dispretuiesc pe mine. cea de dinafara. dupa cum ziceam. un exemplar uman nereusit. de aceea zic. prietenii mei sunt dusmanii mei numarul unu. ciudat. stiu.

sicativare. un termen care ma bantuie de prin liceul meu la sectia chimie-biologie. e proprietatea uleiurilor de a forma o pelicula dura la suprafata. am sicativat. sunt propria mea bijuterie de chihlimbar, prinsa in rasina imobila a inertiei mele incredibile si imprevizibile. chiar si pentru mine, imprevizibila.

vreau afara. vreau sa doara iar. sa simt ca traiesc

mind games

2010-02-11T23:49:00.002+01:00

ador sa fac desant aerian in mintea ta

e ca si cum as alerga printr-un labirint, doar ca nu e unul intunecos si stramt; e ca si cum as fi aruncata intr-un punct oarecare pe o harta supradimensionata, intinsa ca o panza intre marginile orizontului si ca si cum as cauta drumul spre tine bazandu-ma pe indicii pe care nici tu nu stii ca mi le dai; partea cea mai frumoasa e ca dau propria interpretare acestor indicii involuntare, asa ca imi aleg drumul dupa criterii imprevizibile

si, da: ador intersectiile

prezent

2010-02-11T11:43:00.002+01:00

Nu e deloc o absenta. Sunt si eu acolo, doar ca m-am ridicat ca sa ma pot lipi de tine de sus pana jos, obraz pe obraz, carotida pe carotida. E primul gest care imi vine in minte cand te vad - pentru ca suprafata buzelor e prea mica pentru salutul de 'bun venit'.

to whom it may concern

2009-12-21T00:13:00.002+01:00

vreau sa fac o reclamatie: castile astea de handsfree sunt teribil de prost construite, pentru ca, uite, aluneca atunci cand, intinsa pe spate in pat, lacrimile mi se aduna fix in urechi cand plang

neverlasting love

2009-12-17T19:58:00.004+01:00

"He walks lonely up the street / Looking solely at his feet..." Dupa care intra intr-un local, se aseaza in fata ei, scoate palaria - ca e binecrescut si se respecta respectand. "And presents her with the pictures saying / These are just ghosts that broke my heart before I met you".

The ghosts. That broke my heart. Before I met you. Iata-le. Scot asii din maneca, ii intind pe masa si constat ca nu-s asi, doar amintiri statice despre sentimente inca in derulare. Ca de aia 'frant inima'.

Ea: "lover, please / do not fall on your knees / it's not like I belive / in everlasting love". Adica. Ma laaaashi... Adica. Stiu. Tu mi-ai rupt-o, tu mi-o coase. Dar, totusi. Nu cred. Asa incat. Revino-ti. Sprijina-ti fruntea de umarul meu gol. Doi amanti care-si plang incrucisat pierderile. Ti-am mai zis: nu cred in dragostea eterna.

Nu mi-e bine. Sunt singur si far' de puteri. Bantuit de fantomele astea pe care le plang, desi m-au avariat. Pana-ntr-atat ca stau aici, in fata ta, si refuz ce-mi dai, pentru ca vreau sa vina din alta parte. Si stiu ca e gresit. Dar nu pot sa nu. Sunt singur.

It's not like I believe in everlasting love. Trebuie doar sa ai detasarea/puterea sa te agati de cineva si sa ai nitzica incredere. Nu mult, orice minune care se respecta expira negresit dupa 3 zile. Dar... uite, iese un cantec frumos.

S-asculti Laura Marling, Ghosts.

tara lui Meshteru' Manole

2009-12-16T16:07:00.002+01:00

Cum sa rezolvam o problema, romaneste: creand alta problema.

Hai sa facem loc copiilor, viitorul luminos al tarii, in drumul lor neabatut spre stiinta si cultura, netezindu-le calea de acces spre scoala de cartier. Hai sa nu mai fie roata de masina prin-mprejur, ca nu se pot misca viitorii doctori, astronauti si economisti de geniu. Si, dupa o taraganare ardeleneasca intre idee, lenea de a o pune in aplicare si flacara care a ajuns la degetele cuiva, intr-o dimineata cu trezit cu fata la cearceaf, s-a facut: vine o echipa de buldozeristi si muncitori, mesteresc ei ceva acolo, sapa niste gropi, le lasa la dospit, sa se aseze spiritele telurice, sa se adapteze la noua peisagistica, in vreme ce mesterii dorm de-amiaza in buldozerele lor suficient de inalte, incat sa se uite de sus la oricine, intre doua vise dulci.

Se traseaza trotuar. Se orneaza cu bordura. Si cu gard intrerupt din loc in loc, ca sa lase copilasilor mai sus pomeniti loc de slalom, in caz ca vin in fuga spre scoala. Si se mai traseaza inca un trotuar. Inaaaaalt. Cu un Everest liniar, pe care il alinta cu numele 'bordura'. Am fost convinsa ca, de fapt, aici va fi platoul de filmare pentru toate reclamele la masinile 4x4, indiferent de marca. Numai jeepane hotarate, inalte si musculoase pot urca pe bordura aia. Placuta cu 'parcare cu abonament' si numarul lui URA ramane stinghera, agatata deasupra bordurii peste care nu pot sa incalec nicicum cu Fiesta mea.

Ma duc la Primarie. Care-i treaba? intreb eu cu formulele de politete necesare. Doamna de-acolo da niste telefoane, zice ca locurile de parcare se desfiinteaza. Ca acu' e trotuar. Pentru pietoni. Civilizatie and stuff. Madam, trotuarul ala e aburcat de masinile cu picioare lungi din zona, oricum. Si-oricum trotuarul ala se termina brusc, imediat dupa ce se termina locul pe care il plang ca 'parcarea mea'. Madam zambeste si ridica din umeri. N-are sens sa ma iau de neamurile ei apropiate, problema adevarata e creata de cele mai indepartate - tara asta de mari meshteri manole, care ridica lucruri daramand altceva.

Si-acu? Eu ce fac? Incep iar vanatoarea de locuri de parcare. Impreuna cu cel putin inca 10 alte masini, care isi faceau veacul pe-acolo, inghesuite in gard, cu oglinzile pliate, pe punctul de a-si vara boturile in nisip, ca strutii, doar ca sa para mai mici si mai inofensive, 'lasa-ne, tanti, si pe noi aici'. Nu e nici o problema ca gradinita si scoala sunt nebantuite de suflare de om 3 luni lungi in vara, si alte cateva saptamani de vacanta risipite peste an. Nu e nici o problema ca noi, locatarii blocurilor de proletari, n-am avut scoli la fel de pretentioase, care sa ne creeze cadrul potrivit studiului, poate reuseam pana acum sa inventam masinile gonflabile, pe care le dezumfli frumusel cand ti-ai incheiat drumurile si le rulezi sub brat, inainte de a le ascunde in debara.

Mi-e sila de tara asta. Tocmai din spirit civic nici n-am fost la vot.

a sau b

2009-11-28T21:25:00.002+01:00

alegerile pe care le facem spun o suma de lucruri despre noi

poti sa alegi o viata in care sa visezi mereu sa calatoresti spre geografia prezentata de agentiile de turism si de stirile de la alta ora decat ora 5, sa cauti sa te casatoresti cu o blondula care nu ridica mari probleme, un fel de femeie partial decarbogazeificata, dar are toate sansele sa transmita copiilor din frumusetea ei, sperand ca se va prinde de ei si ceva din intelectul tau sarac, dar cinstit; sa muncesti o viata ca sa ai casa de clasa mijlocie, cu curte mica, in care copiii aceia frumusei si isteti sa invete sa se dea pe bicicleta si sa se joace cu labradorul de rigoare, prietenos si zambitor cu canini impecabil de albi

sau... poti sa alegi sa nu; sa astepti cu incapatanare si cu obstinatie demna de o cauza mai nobila, sa nu capitulezi in fata unui barbat care stie sa-ti repare robinetul, dar pe care il iubesti molcom pentru ca-si tine mainile aspre mai mult in proprii pantaloni decat pe tine; sa te pastrezi pentru momentele acelea rare, dar intense, in care ai alaturi un om intr-o pasa exceptionala, care stie sa te aprinda ca pe un lichid extrem de inflamabil, facandu-te sa explodezi in serie

asadar: refuz sa ma multumesc cu asperitatile consoanelor care formeaza o majoritate covarsitoare - hmm... - si aleg sa ma deschid pentru cei care ma fac sa cred din nou in toate vocalele, adica pentru oamenii care sunt oooo... si aaaa...

daca asta iti spune ceva despre mine, te rog, vocalizeaza

jazzy

2009-11-25T21:40:00.002+01:00

dupa 1000 de km facuti intr-o singura zi, mi-ar fi placut sa ajung acasa, sa deschid usa invartind cheia usurel in broasca, sa ma dezbrac pe traseu, ca-n filme, sa ma duc sa ma spal pe dinti - neaparat - si sa ma var in pat langa tine, adormind in aerul cald care iti inconjoara somnul

sa-mi propun sa dorm mai mult ca tine, dar sa ma trezesc oricum inainte si sa umblu prin casa, ascultandu-i sunetele citadine - vecinii care dau drumul la robinetul din bucatarie, trenul care trece, traficul cu zgomotul, aparatul de cafea care deschide ferestrele diminetii; sa am timp sa fac dus incetisor, cu apa fierbinte din belsug, sa-mi pun doua randuri de masti si sa vin sa te duc inapoi in pat, lipindu-mi de tine obrazul curat, mirosind a crema si a inceput de weekend

vreau sa stam in pat pana tarziu, rotindu-ne caldura personala de la unul la altul, in taceri dormitande si in povesti intrerupte de pitigaturi de fund si chicotelile mele, venite la pachet, plus rasul impreuna, calm, cald, complice; stiu ca, odata trezit, nu mai poti sa dormi, asa incat o sa ma prefac extrem de obosita, doar ca sa inchid ochii in care iti infigi privirile, asteptand sa afli ce mai gandesc, ce mi se mai plimba prin minte

diminetile de weekend trebuie neaparat sa fie jazzy, cu cafea aburinda, cu asternuturi pufoase si somnoroase, cu copilarii - omleta cu paine prajita si o cana sanatoasa de lapte, cu stat umar langa umar in fata oglinzii din baie, tu barbierindu-te, eu - cerandu-ti sa te sarut in joaca pe buzele foarte rosii, ferite de spuma alba

viata continua lin, cu soare iernatic peste parbrizul care se apara cu parasolare si cu praf lasat acolo intentionat, cu un drum fara graba spre locul in care te duci sa-ti iei ceva pentru iarna sau spre locul in care o sa vrem sa ne iubim public, printre prietenii nostri, cu care vrem sa sarbatorim... sarbatorile

iar seara, cand vii din camera, de la televizor, dupa doua ore in care te-ai uitat la emisiunea ta de pe Discovery, sa ma cuprinzi in brate din spate, in vreme ce inocenta de mine pune vasele spalate in dulap, sa ma rotesti si sa-mi spui "te iubesc" in fata

hit me with your best shot

2009-11-19T21:49:00.002+01:00

don't dana me

nu-ndrazni sa taci; sa taci, sa te uiti; sa te uiti fix, impenetrabil, gol, bidimensional - nu e nici un fel de profunzime in spatele privirii, doar culoarea portocalie pe care o traiesti cu toata incarcatura de care e capabila o nevertebrata

vreau sa vii, sa ma iei pe sus, sa ma intorci pe dos ca-ntr-un fel de Matrix anatomic, sa-mi iei cele doua organe din cutia craniana si din impletitura coastelor si sa le faci vant intr-un colt, asa cum se-ntampla cu globurile de pe pomul de Craciun, imediat dupa Anul Nou - complet inutile; sa-mi razi in nas si sa-mi spui ca-s un sirop ieftin, ca nu mi se sta sa fiu umana, calda, calma, cu toane unduioase si feline, de pisica nascuta si crescuta pe teracota

cap-gura-ficat: NU exista ce vrei eu, lucrurile NU stau si cum cred si toata senzatia aia de libertate din capul meu e doar o dereglare de perceptie, datorata privarii de somn si de satisfacerea altor nevoi, la fel de elementare pentru supravietuirea spiritului, dar nu si a trupului

nu vreau operatii chirurgicale cu laser: bla bla bla si sper ca bla bla bla

vreau sa doara

abuz !

2009-11-11T22:45:00.002+01:00

URA suna la gropi. Clantanit metalic. Nu numai la gropi, chiar si la frana brusca, daca face balans. Sunetul ala metalic, puntea fata. Ma gandesc indelung si ajung sa iau hotararea eroica - doar n-are ce sa se intample rau - sa-mi bag masina in service. Nu spui care, persoane importante.

Aaa... masina e ok. Am urcat-o pe elevator, am demontat roata, verificat prin ciocanire, zgaltaire si ochiometrie si n-are nimic. Efectuat si test urechiometric - nu bate nimic in trafic. (evident, daca mergi cu viteza constanta, pe drum drept, in masina in care intri prima data si nu binevoiesti sa opresti muzica). Aaa.. e perfecta, toate bune si frumoase, trebuie doar reglat unghiul de fuga, domnuca draga, numa' ca asta se poate face doar peste 2 - 3 zile - e stricat standul cu pricina.

Domnuca - adica eu - reprima niste draci si injuraturi nepereche, derulate pe 5 minute, fara pauza pentru reclame; da ochii peste cap, trage aer in piept, adanc si-i da drumul printre dinti, incetut: pai... are cum sa sune de la... unghiul de fuga? Daaaa, cum nu. Nu ziceati ca nu suna, totusi, nimic? Ba daaa...

Renunt. Fac o socoteala rapida ca trebuie sa platesc o constatare in care nu s-a constatat decat ca-s o muiere proasta cu halucinatii auditive, care vrea sa fie in centrul atentiei unei adunari de pinguini in salopete albastre. Mda, nu se poate intampla nimic rau...

Ies in oras. Ma intorc la masina dupa doua ore. Pe intuneric. Si constat ca iluminatul stradal se oglindeste prea strident in... suportul de numar. Unde sclipeste ceva. Argintiu. Ma apropiu - mi-au schimbat suportii de numere !!!!!!!! Fara acordul meu!!!!!!!!! Si-au permis sa fure de pe masina mea - proprietate personala - si sa-si puna suport de reclama fara permisiunea mea.

E un abuz. N-am sa ma duc sa dau bani pe alti suporti de numere, sa-l pun pe tata sa-i schimbe, in zloata si ploaia de afara, doar pentru ca acest abuz incalificabil, care ma ataca in spatiul si timpul meu personal, care imi aduce un afront personalitatii si capacitatii de discernamant si care, pana la urma, imi neaga dreptul de a fi proprietarul pe deplin al lucrurilor mele - doar pentru ca aceasta abjectie sa treaca neobservata.

Maine vreau inapoi suportii mei de numere. N-o cheama URA degeaba.

kilometri

2009-11-02T21:38:00.004+01:00

Am facut 12 kilometri in 60 de minute. Da, intr-o ora lunga de stat in coloana, semiambreiat, schimband vitezele de la liber la a-ntaia. Si-am exultat in traficul acela infernal, pentru ca am ascultat muzica, pentru ca nu ma grabeam nicaieri, pentru ca ma incalzea soarele si cerul senin de dincolo de sticla parbrizului.

Ma intorc in Cluj si-o iau de nebuna pe strazi, plimbandu-ma ca sa exersez din memorie sensurile unice, sa le invat pe cele nou infiintate - pe astea din urma le constat ca pe niste tradari, pentru ca se intampla fara mine. Bat stradutele, ungherele, toate cotloanele prin care am umblat, trec cu grija peste gropile care sunt tot acolo, doar o idee mai adanci, peste calea ferata de pe Plevnei - un pic mai adanca si mai lata, pe langa pietonii care stiu sa se asigure inainte de a traversa - oameni antrenati de traficul urban al unui oras cu trafic adevarat. Schimb benzile si daca nu e absolut necesar, doar ca sa verific daca mai pot conduce la fel, fara retrovizoarea de interior, in perfecta siguranta, anticipand totul. Si mai pot.

Verific ce se mai construieste la intrarile-iesirile din Cluj, mai ales ceea ce se intampla spre Gilau - pentru ca ma doare ca totul se petrece in lipsa mea si merg in inspectie, ca sa-mi intiparesc in memorie. Spre Gilau ma duc intotdeauna noaptea si e o senzatie cu totul speciala - intunericul, praful ridicat si incremenit in strat uniform in aer, iluminat piezis de niste reflectoare uriase, a caror dimensiune nu o poti percepe cu adevarat pentru ca intunericul ascunde proportiile; mai sunt semafoarele, puse pe o intersectie care are un drum care nu duce nicaieri, dar de fapt duce la masinile alea uriase, care isi fac munca lor de roboti martieni prin carierele de nisip si piatra cu care se construieste la autostrada. Ajungi la semaforul ala si clipeste rosu-verde, cu o semnificatie si o adresabilitate doar de el stiuta, si n-ai cum sa nu te simti cumva privilegiat ca asisti la tot spectacolul acela rupt de realitate.

Si mai e un loc la care ma intorc cu consecventa unui criminal in serie - doar ca eu n-as putea sa ajung la 'serie', sunt atat de previzibila in destinatia aceea... E undeva sus, o curba in causul careia pot s-o las pe URA cu portiera deschisa, cu Ambientalul pus pe repeat si cu mine cu un picior strans in brate si cu barbia pe genunchi, privindu-mi domeniul ale carui granite sunt trasate cu lumina de luna. Acolo sunt libera. Acolo am aer, acolo ma pot intinde. Si totul se transforma intr-un fel ciudat, pe care nu-l pot numi, dar care mi-e atat de personal si de aproape, incat nu pot sa nu ma duc acolo, sa-mi iau in stapanire domeniul nocturn.

Faceam drumurile acelea cu cafea luata din benzinarie si cu pachetul de tigari. Acum, le fac fara tigari, dar le trag in piept la fel de adanc.

hai...

2009-10-19T22:00:00.000+02:00

... fi sarea de pe rana mea...

if than

2009-10-13T19:54:00.002+02:00

If
esti doar o iluzie intretinuta

if
eu intretin iluzia

than
ar trebui sa o pot intretine in preajma oricui altcuiva

if
e clar ca nu esti tu cel care o intretine

than
asta inseamna ca nu e o iluzie?

paralele

2009-10-07T21:15:00.003+02:00

sa te temi de sofat ca de cea mai cumplita povara si sa ajungi sa-l consideri suprema placere solitara si maximul de libertate pe care ti-l poti permite

sa lucrezi intr-un birou de sticla/otel/lemn lacuit/piele si sa-ti doresti din tot sufletul sa fii undeva in trafic, in miezul noptii, cand ploua

sa locuiesti la casa si sa urasti asta din tot sufletul pentru ca streasina joasa si padurea de pe dealul din fata iti acopera luna, cu care ai facut un pact secret de la inaltimea etajului 10 de 'acasa'

sa permiti sa traiasca in capul tau Tiamat, Armin van Buuren, Grigore Lese si Brahms, de parca ar fi la Natiunile Unite si sa ai limba de Turnul Babilonului - cuvintele, toate cele peste 150 pe care le stie toata lumea, ies anapoda si-ti dau peste bot cu cotorul dictionarului, transformat in arma defensiva

sa nu ceri celuilalt decat atat cat poti sa oferi si sa fii refuzat, pentru ca ce ai de dat e prea mult pentru cat poate duce

sa ai un trup plin de rotunjimi si curbe, locuit de un spirit atat de ascutit si incongruent, ca nu-ti dai seama pe cine vezi in fiecare zi, dimineata, in oglinda

sa vrei totul si sa te multumesti cu cat se-ntampla sa ajunga la tine, pe considerentul ca 'putin' e mai mult decat 'nimic'; sau, cum zice o piesa de-acum, 'a kiss with a fist is better than none'

sa ai in trecutul tau un iubit cu comportament sexual deviant si sa ai in prezent un partener atat de normal, incat gura ta ramane cu o dorinta permanent amanata de a se implini intr-un anume fel

sa doresti fierbinte, toata saptamana, sa mergi 'acasa', si 'acasa' sa insemne un loc unde poti sa stai in intuneric, cu picioarele puse pe bordul masinii, ca sa asculti muzica si sa te uiti la luminile traficului

sa nu fumezi luni intregi si-apoi sa bagi cate un pachet si mai bine pe zi, alte luni intregi, dupa care sa te lasi brusc, fara efort si lumea sa nici macar chicoteasca atunci cand, intrebat daca esti fumator sau nu, raspunzi ca esti bi

sa nu stii ce vrei, dar sa ai certitudinea taioasa ca vrei orice altceva decat ai

steihnhardt: "I trust I make myself obscure"

I did

Don't

2009-09-14T19:26:00.008+02:00

M-am grabit. Recunosc. M-am grabit atunci cand am dat "respingeti comentariu" si-acu n-am cum sa refac setarile. Asa incat... copy paste pe cometariul Mauriciei:

"Chimie, fizica si anatomie intr-un efort de explicare a armoniei. Iubire ar fi totusi tot aia cu... catalizarea? Catalizarea inseamna acceleraea reactiei. Unde te grabesti? Si numai pentru a declansa acele reverberatii? Pai, poate pentru asta sunt si catalizatori artificiali, eficienti, docili... Mai ales daca se intampla sa mai vrei! Inca si inca si inca... "

Si dupa copy paste... cut.

Chimia, fizica, anatomia si - sa nu uitam, dovada suprema de cultura vizuala pe care o reprezinta aruncarea ostentativ-discreta a numelui lui Escher in discutie - nu-s deloc incercari de explicare a armoniei. Pentru ca nu e nici o armonie. Si pentru ca nu am de ce da explicatii altcuiva decat mie. Blogul asta e o manifestare nici macar patologica - de-ar fi, as fi mult mai consecventa - a unei apucaturi irepresibile de exhibitionista inhibata.

Stiu ce e acela catalizator - in intelesul pe care il da chimia acestei notiuni, ca sa nu intram in discutii legate de sectorul auto, ca poate-ar fi cu totul nedreapta intrecerea din capul locului; stiu pentru ca am facut 4 ani de chimie in liceu, intensiv, si-am ramas cu suficiente deprinderi din scoala incat sa stiu sa caut atunci cand nu am cunostinte suficiente despre ceva. Unde ma grabesc????!? Oriunde altundeva decat spre locul stramt in care trebuie sa dau explicatii. Vezi mai sus.

Cand vrei sa contribui - valabil pentru toata lumea - asigura-te ca o faci constructiv si calitativ. Catalizarea nu se invoca din motive hormonale - ai citit degeaba toate metaforele mele care dau o tura rapida prin cateva stiinte, mai exact prin suprafata lor. Catalizarea aia se petrece direct in cap, in celulele impalpabile a ceea ce ma face sa fiu "eu" in toata splendoarea. Hormonii pot fi aboliti pe vecie, proscrisi din cartile de medicina, din corp, si trimisi in spatiu cu ultima racheta construita de ultimii doi androizi - euforizarea de care ziceam se intampla intr-un cu totul alt univers decat cel al umorilor.

Nu ma intelege gresit: nu sunt rea de dragul exhibarii de care pomeneam. Sunt doar intoleranta fata de vocalizele/tastarile care nu au nici un fel de baza, nici un fel de continut. Prefer - iar, valabil pentru toata lumea care se osteneste sa posteze un comentariu - sa mi se dea peste nas pentru lipsa de informare, sa mi se demonstreze rapid greselile de ortografie si/sau punctuatie, sa fiu pusa la punct pentru exagerari care tin de domeniul obiectivului - de altfel, atat de rar tratat de mine in ceea ce scriu.

Spune-mi ca scriu bine sau ca scriu prost. Dar, atata vreme cat nu suntem prieteni sau dusmani reciproc recunoscuti, nu tasta compatimiri sau sfaturi, sunt complet inutile si deplasate.

Sper ca vei recunoaste vehementei mele calitatea sinceritatii.

mai vreau

2009-09-13T21:38:00.005+02:00

vreau sa stiu cum se face ca, de fiecare data, trebuie sa te imblanzesc ca pe un animal sperios, apropiindu-ma de tine milimetric si piezis, ca sa-ti castig increderea; vreau sa inteleg cum decizi cand e momentul sa ma urci la trapez si sa ma faci sa baletez fara plasa pe sarma, inepuizabila si mereu reinventata, avand brusc revelatia intregii acrobatii doar in clipa extraordinara in care ma opresc sa trag aer in piept pentru urmatoarea sarja de discutii; vreau sa stiu cum functionezi, vreau sa ma starnesti de fiecare data cu toate culorile tale amestecate de cub Rubitz care mi se ofera, sfidator si cumplit de alunecos; vreau sa stii ca, stand pe scaunul tau, la o distanta mai mare decat o lungime de brat de tine, reusesti sa fii o scara a lui Echer, care ma poarta intr-o calatorie fantastica pe trepte de cuvinte, fara sa stiu clar unde am ajuns, dar cu certitudinea ca am avut parte de o calatorie fantastica

vreau sa stiu care e combinatia chimica de compusi instabili care te face sa vii sa-mi faci noptile fosforescente, in care pui bucatele din tine in carlig si ma vanezi subacvatic cu linistea extraterestra a unei pisici de mare mecanice; cum reusesti sa ma scoti din mine atat de total, incat a nu realizez ca ma stimulez maxim cu propriile euforizante, izvorate organic si prompt din mintea mea de felina pornita la atac, dar oprita, atat de frumos impotriva vointei ei, ca sa toarca fiecare scanteie care-i aprinde scurt blana, sub mangaierile tale ciudate

vreau foarte tare sa stiu ce e in mintea ta: atunci cand stai la doi metri de mine si imi incord erectorii spinali, ca sa nu accelerez brusc spre granita pielii tale, intr-un accident care-ar arunca sentimente, ganduri si carne de-a valma, peste bord; atunci cand, in sfarsit imblanzit, ma iei in brate si eu ma simt invaluita de chiar punctul de sprijini necesar pentru a clinti lumea din loc; atunci cand, abia atingandu-mi spatele cu varful degetelor, stii foarte bine ca ma treci succesiv prin lumi de imponderabilitate si acceleratii gravitationale ireale; si cred ca cel mai mult vreau sa stiu ce gandesti atunci cand, dupa ce reverberatiile dorintei din gatul meu te fac sa termini, te lipesti de mine atat de calm si de cald, aorta pe aorta, cu amprentele degetelor netezite pentru o suprafata de contact cat mai mare

da, cred ca ai dreptate, iubirea e doar o reactie chimica ce are loc la nivelul creierului; tot ce ti-am zis pana aici nu e nicidecum o declaratie de dragoste, e doar recunoasterea onesta a faptului ca vreau sa fii catalizatorul meu

fifty ways to leave your lover

2009-08-11T20:55:00.002+02:00

Sambata, in Cluj, am vrut sa fac o parcare laterala. Si-abia cand eram la jumatatea manevrei mi-am dat seama ca m-am salbaticit. N-am mai fost nevoita sa fac o parcare de genul asta de mai bine de trei luni si-am uitat reperele.

Cel mai crud mod de-a parasi: sa minti ca nimic nu s-a schimbat.

maitre d'hotel

2009-08-06T21:36:00.005+02:00

Noapte. Caldura. Ma bag in pat goala. Si singura. Cu castile in urechi, cu aceeasi muzica trecandu-mi prin curbele urechilor interne.

Intind mana pe cearceaf, in cautarea unui loc racoros. Incet-incet, ajung la mine. Hooopaa, ia te uita, zic. Avansez. Pielea mi-e mai racoroasa decat cearceaful. Urc, ajung la sanul drept si, atingandu-l, mi-aduc aminte cum stateam cu spatele la tine, intoarsa atat cat trebuie ca sa ajungi la sfarcul meu si sa-l necajesti la prima ora a diminetii. Iar el sa nu reactioneze - prea somnoros.

Ce frumos ar fi daca, intarindu-mi singura sfarcul, mi-as transforma sanul intr-un clopotel din acela care troneaza imperial la receptia fiecarui hotel care se respecta. Sa fac 'clinc, clinc' si sa apari. Cu tot cu semnul "do not disturb".

lucruri simple, complicate

2009-08-05T21:09:00.003+02:00

Traiesc intr-o zona crepusculara.

Vreau internet. Evident, 3G nu merge aici - ca abia este semnal la radio, se aude cu paraziti. As fi nostalgica daca as fi prins vremea Europei Libere, dar sunt o idee mai tanara de-atat. Suficient de tanara sa fiu aproape dependenta de net.

Zapp 3G - dupa cum ziceam - nu merge. Incerc - pe cartela - net Zapp pe frecventa de voce. Merge. Cartela se termina rapid. Ma intorc in orasul meu. Vreau abonament. Dar stai: hai sa incerc si la Vodafone. Mai ales ca e 10 zile gratuit, trial. Ok. Vreau modem. Primesc modem. Dau sa instalez. Moare la intrare. Adica abdica la 90% din instalare. Problema? Windows. Reinstalez Windows. Oh, ce oroare: pierd mailuri, contacte, fonturi, informatii, programe - pentru ca tin kiturile intr-un cu totul alt loc decat acasa. Intr-un alt fel de acasa. Minunat. Plang de nervi si disperare. Asta dupa un weekend intreg de umblat cu cele 1o kg de tehnologie uzata moral si fizic ale laptopului meu care, la vremea lui, era inaintea timpurilor.

Nici o problema. Merge modem Vodafone. Ete fleosc. Tot 3G. Semnal mai prost ca la Zapp. Vreau inapoi modemul 3G de la Zapp. S-o crezi tu. Pun jucaria de la Zapp si porneste aplicatia de la Vodafone. Mama voastra, nu va bateti in laptopul meu, aveti televiziunile si ofertele comerciale pentru asta. Download installer si drivere Zapp. Dureaza o vesnicie. Ghici de ce? Pentru ca semnalul la 3G vine... adus de vant, in rafale, suficient cat sa ma scoata din minti pana la Dumnezeu si inapoi.

Alt weekend. Iau gentoiul cu laptopul si ma duc in pelerinaj. Renunt la modem Vodafone, primesc banii inapoi si o semi-promisiune ca nu-mi factureaza nimic, totusi, dar nu e sigur. Iau modem Z020 de la Zapp. Vreau sa renunt la abonamentul 3G. Nu se poate, mai am de platit 2 luni - pentru un serviciu oferit cu titlul gratuit acum cateva luni si introdus pe nesimtite pe factura. Minunat. In fine... abonament la EVDO? Se face. Hartii, semnaturi, numele meu afurisit scris gresit, inca o tura de hartii-semnaturi-stampile. Haha, gata, am internet. Oh, am uitat, zice domnita, tre' sa platiti o luna in avans. Cica nu-s credibila pe post de client. Asta dupa mai bine de 4 ani de abonament platit intr-o retea la auzul careia toata lumea rade sau pufneste - ce naiba e aia?!? Bine, platesc.

Inapoi in zona crepusculara. Pornesc Asus 4000. Face ca toti dracii, zici ca e un avion cu reactie pe punctul de a decola. Vertical - judecand dupa cum fluiera coolerul, mai abitir ca termocupla unei masini de curse. Ce ai?????? Se incinge. Asta e clar, se constata organoleptic - aia dintre voi care nu cunosc termenul sa abuzeze de Internetul atat de usor accesibil in zonele civilizate si sa afle, ca exista DEX on-line. Bun, bun, dar ce are????? Intrebari pe mess. Primesc raspunsuri intarziate - e clar, iar mi-a picat conexiunea. Ba nu, e doar o simpla intarziere in reactie. Download aplicatie. Shit, o sa se arda. Scrum se face, temperatura e cu 50% mai mare decat ar trebui. Ok, dar ce e??? Don't know. Aspira-l. Bine. Shut down, Asus cu burta in sus, aspirator pornit, vacuum puternic si hotarat pe grila de unde isi arata coltii incinsi ceea ce s-ar zice ca e un cooler in plin exces de zel. Efort inutil. Haraie asmatic si incinge de zici ca-i apucat de gandul unei reconversii profesionale si vrea sa se faca plita pentru clatite. Geeezz...

Nu-i bai, e bine si-asa rau. N-ai decat sa te arzi. Dar totusi - tin laptopul pe jumatate pe masa, jumatate pe burta. Pozitie absolut intelectuala, jur pe rosu. Cica sa respire nebunia. Hai sa si lucram ceva. Internet banking? Ai vrea tu. Ceva setari demente, pierdute dupa reinstalare de Windows. Pentru refacerea lor ar trebui sa sun la BRD, sa ascult vocea fada a unuia care ma ia de sus, ca pe o profana ce sunt. Doar ca e trecut de 7 - ora la care incep si eu sa exist telefonic pentru putinii care mai au obiceiul de a suna sa vada daca mai pot. Nu mai pooooooooot. Nu pot sa vad cati bani am in cont.

Nu pot sa-mi platesc facturile - totul se inchide prea repede in orasul asta. Nu ajung la banca. Sa-mi scot banii inainte sa inhate aia ratele. Ca vreau sa le platesc in ritmul meu. Ajung la banca - cica stampila. Parola. Sa mori tu. Nu pot sa platesc fara?! Nu. Ntz. Bai, sunt banii mei, etcaetera, etcaetera. Tipa neimpresionabila. Renunt. Dau banii - in conditiile lor.

Revenind. Laptopul meu apucat de streche s-a racorit brusc. Nu i-am facut nimic. Coolerul o fi plecat in vacanta. Nu zice nici mac. Doar ca jucaria misca precum un Pentium 0.25. Daca n-ati auzit de asa ceva, va imprumut laptopul meu.

Heeeeeeeeeeeeelp

system failure

2009-07-28T21:35:00.001+02:00

"Buna dimineata". "Mneata". La prima ora a zilei toata lumea macane pe coridoare formule de salut aruncate printre dinti si - in unele cazuri - printre pleoapele intredeschise, inca neconvinse ca e timpul sa stea regulamentar, pliate maxim, ochi beliti, de om alert si voi, gata sa intre in productie. In pauza de masa, o gramada de ochi se atintesc spre usa; altii se lasa, incapatanati, in farfuria cu fasole batuta, in care troneaza trei mici. Mici cu fasole?!? Dumnezeule, e infiorator. Te-asezi, duci furculita la gura, vine unu' care tranteste "pofta buna", opresti furculita in parapetul dintilor, bagi marsarier, stomacul urla disperat, raspunzi "multumesc", reiei manevrele cu furculita si ajungi cu imbucatura pe limba, o plimbi rapid pe-acolo ca sa-ti eliberezi caile aeriene in vederea formularii urmatoarei replici ca la carte, cand alt istet zice "sa-ti fie de bine", iar tu raspunzi "si tie". In gandul meu spumeg un "si io pe tine, fraiere". Inghiti alternativ din mancarea fragmentata si din vociferarile inutile ale unor oameni care pretind ca au maniere, dar nu te lasa sa mananci firesc. Plec ochii in farfurie sau ii atintesc pe nodurile de cravata ale costumelor din preajma mea si ma distrez amar de felul in care nodurile alea calaresc nemilos merele lui Adam din gaturile unor barbati-ghiocei. Adresezi mailuri cu 'stimati colegi' cand scrii al n-spelea mail din acea zi acelorasi persoane, te gandesti intens la felul in care formulezi, la destinatari, la ordinea in care ii treci in email la To and CC, eziti indelung inainte de-a da Send, presat de nevoia de a te incadra in timp si aceea de-a evita sa ti-o iei in freza pentru ca ai scris cui nu trebuie si ca n-ai scris cui trebuia. Inchei mailurile cu "multumesc" chiar si atunci cand nu ai nici un motiv sa multumesti, doar pentru ca sunt la mare moda aparentele si manierele de pension, intr-un mediu in care 90% din oameni nici macar n-au auzit de aceasta notiune si de toata simbolistica ei. Incerc o satisfactie deosebita cand arunc replici naucitoare si neconforme cu sistemul - de genul 'oh, ce-mi tremura mainile... iar am baut azi-noapte'; perechi de ochi cascati la maxim - pentru ca acuzarea expulzata din pupilele lor sa fie cat mai evidenta - se intorc spre mine, iar eu zambesc, mai frumos si mai exemplar ca niciodata. Sunt o inocenta vicioasa, iar voi - o adunatura de omuleti constipati. Pofta buna s-aveti. Asta e sistemul. E doar o parte din ce se intampla, pentru ca, bag de seama, blogul asta mi-a scapat de sub control si nu stiu cine citeste. La un moment dat o sa fie mai clar de ce zic 'system failure'.

luna

2009-07-26T22:26:00.003+02:00

A fost luna - semiluna ei rasarind printre semnele de "curba periculoasa", dar indicand o cu totul alta directie. Atunci mi-am dat seama ca-i ea. Si ca e peste tot cu mine.

Cum se insereaza mai repede, noaptea m-a prins pe drum, iar coltul ascutit al lunii in crestere a scobit in mintea mea si-a transformat parbrizul intunecat in ecran de drive in cinema.

Ochii tai prin intuneric. Ma urmaresc scuturand din picior ca pisicile, pentru ca pe jos e apa scursa de la dus. Si se dilata atunci cand, lipindu-ma aprig de tine, ma desprind ca sa-ti spun "stii, n-am mai dormit niciodata in paturi lacustre". Ador sa-ti surprind explozia pupilelor, efortul vizibil pe care sangele il face, constrans brusc sa faca 180 de grade inapoi spre creier.

Noaptea. Cea in care ne-am intalnit dupa prima mea bucla in zona crepusculara in care ma aflu acum. Cea in care ne-am asezat fiecare in patul lui, eu am inceput sa vorbesc si-apoi sa te-ascult, iar vocea ta cuminte si calma m-a linistit. Evident ca mana mi-a luat-o inainte, a trecut peste golul dintre paturile noastre, a luat urma mainii tale si-a inceput sa traseze linii fine pe pielea ta. "Tu si care armata?" Eu si mana mea cu soldati hotarati sa te cucereasca numai pentru a-ti spune ca dupa ea vine o intreaga armata care se preda.

Semiluna din seara asta si-a-fipt coltii in mine. Cand va fi luna plina, vreau sa-mi las urmele dintilor in umarul tau.

inghetata de vara

2009-07-13T19:19:00.001+02:00

Vreau sa ma suni intr-o seara de marti si sa-mi spui ca iesim. Unde? In oras. In oras? Da. Si stai sa vezi: fara masini. Pe jos.

Vreau sa ne plimbam pe strazile dogorind dupa soarele verii, sa tropaim agale pe trotuare si sa ne uitam la stopurile masinilor de la semafoare, sa respiram seara care se lasa peste oras, cu miros de praf udat de masinile salubritatii si cu iz de iarba taiata sonor si scurt.

Vreau sa ne oprim undeva sa ne luam cate o inghetata la cornet. Sa mergem unul langa altul in liniste, cu foarte putine cuvinte, fiecare cu o mana ocupata cu inghetata, cealalta petrecuta linistitor prin gaica jeansilor celuilalt. Sa mergem asa, umar langa umar, sold langa sold, cuminti. Sa-mi zici 'hai sa traversam' si sa vorbesti peltic. Sa radem amandoi si sa avem fiecare certitudinea ca putem sa ne dezghetam limba cautand caldura in gura celuilalt. Chiar atunci, pe loc. Si sa ne gasim gurile vanilate si caramelizate, cu buzele fierbinti pe dinafara, reci pe dinauntru si sa ne sarutam pana cand ni se face pofta de inghetata numarul doi.

ritual de imperechere

2009-07-08T21:47:00.003+02:00

Stii tu: penajul de sarbatoare, coada de paun, coarnele ramificate de cerb potent, boncaluitul, muscaturile leonine de ceafa, urletele infioratoare ale matzelor care-si fac de cap sub balcoanele cartierelor proletare. Tot tacamul de exagerari vizuale si fonice care tin fix pana cand ambele sexe isi epuizeaza hormonii stransi presant in diverse extremitati cu vointa proprie.

Ei bine, la oameni se pare ca toata povestea asta are un pic alte manifestari. Iar modificarile anatomico-neurologice au loc la nivel de ochi. Adica, majoritatea muritorilor de rand - respectiv o majoritate covarsitoare si debusolanta a populatiei planetei - sufera niste modificari care fac aura celuilalt vizibila pe durata sezonului de imperechere. Si-atat. Dupa deversarea fluidelor in cauza, aura se stinge ca un neon de bar dintr-o zona rau famata, afectat si el de recesiune.

Ma vezi - intreaga, in toata splendoarea-mi - doar pana la prima acuplare. Hai si-a doua. Poate si-a treia. Dupa care, golit de energia coitala, iti pierzi capacitatea de perceptie. Ti se pare ca totul s-a micsorat, si-a pierdut din intensitate, din imperiozitate, din grandoare. Totul trebuie sa reintre in normal - doar se stie prea bine ca orice minune tine doar trei zile. Din a patra se pleaca in cautarea unei alte minuni cu termen de valabilitate.

Da-mi voie sa-ti spun ca te-nseli. Tu pe tine. La faza asta. Eu tin mai mult de-atat. Si am darul enervant de a continua sa te vad in (aproape) aceeasi lumina si acum, dupa atata vreme.

Se pare ca la mine sezonul de imperechere e continuu.

Paste Fericit

2009-06-22T18:54:00.002+02:00

Iau un ou din frigider. Unul din ouale pregatite cu grija de tata, in caserola, ca sa ma alimentez in expeditii. Vad - cu coltul ochiului, neatenta - o chestie neagra pe coaja. Si-o trec rapid la "mizerie".

Aduc oul mai aproape si-mi dau seama ca pe coaja lui sunt niste litere. "Dana fii tare!" Hehe. O fi avut chef de joaca. Dau cu oul de masa - 100% sigura ca e fiert. Nu era.

Tata-i tata, nu-i muiere de pe drum.

anatomia nervilor

2009-06-12T19:25:00.003+02:00

Circumvolutiunile creierului mi s-au deshidratat complet. Am in cutia craniana bilute de polistiren care se freaca una de alta cu un tiuit chinuitor, iar impreuna scartaie de peretii lemnosi ai cutiei craniene. Sangele s-a solidificat, e un fel de nisip incins si uscat, care zgarie cu incapatanare termitiana prin tubulatura circuitului sangvin pana ma face sa vibrez de la miscarea asta incontrolabila care ma muta pe dinauntru. Pielea e pergamentoasa si isi striga istoria ca ecoul intr-un canion urias, ramas in urma unui fluviu caruia nu-i mai stie nimeni numele. Crevasele converg pe frunte si in palme, pe care, atunci cand le frec una de alta, le simt de piatra ponce.

Aerul imi intra in plamani numai daca reusesc sa-l fac ghemotoace si sa mi-l indes pe gat in jos, ca pe niste bulgari de bumbac neprelucrat. Limba mi se usuca si traiesc mereu cu senzatia imposibila ca un burete de mare a decretat dictatorial ca de acum inainte are sa-mi locuiasca in gura. Inima mi-e incordata ca un arc comprimat la maxim si-mi ticaie in carapacea coastelor ca un clopot nebun.

Sunt mai plina de draci decat insusi Iadul. Asta pana cand reusesc sa rup membrana asta invizibila si extrem de groasa pe care o tes altii in jurul meu. Naparlesc saptamanal.

Am nevoie de un detonator.

Vino si declanseaza-ma.

manic fridays

2009-06-07T21:40:00.003+02:00

Uneori, ma decorporalizez. Si, de obicei, vinerea ma intorc la mine.

E ca si cum m-as gasi pe marginea drumului. Lovita de masina. Lasata naibii acolo. Sa-mi dau duhul. Ma apropiu, ma intorc incet pe o parte si imi ridic capul in palme. Ma uit in ochii mei - deveniti ochi de animal accidentat, care nu mai geme, nu mai tremura, nu mai scoate un sunet. Emite doar luminile palpaitoare ale ochilor. O privire pe care mi-e greu sa o sustin. Ce ciudat - parca nici nu mai doare. Parca totul s-a antifonat, s-a vatuit, si-a pierdut arsura si urletul.

Incerc sa ma adun. Pipai cu maini atente toate incheieturile sfarmate. Incerc sa reasamblez jucaria. Sa ma repun in functiune. Sa-mi starnesc icnetul de chin, ca sa ma conving ca inca mai traiesc. Si-mi feresc privirea de privirea mea.

Retrovizoarele de exterior le mai tin. In ele nu am cum sa ma vad.

you don't know what you've got till it's gone

2009-06-01T22:00:00.003+02:00

Capoasa infernala. Incapatanata exasperanta. Limbuta plina de comentarii. Minte ascutita si vorba taioasa. NU. Personificarea lui NU. Asta-s eu.

Nascuta in zodia berbecului, sunt momente in care pana si eu ma acuz ca mi-am lasat creierii sa se incovoaie dupa modelul coarnelor nevazute, dar foarte prezente, pe care le port in frunte. Nascuta in zodia lui Toma Necredinciosul, imi vine sa-mi trag palme rasunatoare peste obraji pentru ca nu ma conving altfel decat atunci cand pot "sa pipai si sa urlu: este!" Toate experientele astea pe piele proprie o sa ma transforme intr-o harta ambulanta a ezitarilor, a refuzurilor, a grinzilor luate succesiv in cap. Numai si numai ca sa ma conving eu personal ca.

M-am convins. Nu-s facuta pentru ham. Nu s-a inventat botnita eficienta pentru mine. Nici indicatoare suficient de reflectorizante care sa avertizeze la modul responsabil despre o chestie evidenta: "cainele musca". Si chiar daca am incercat sa ma domesticesc, n-are sens. Ar fi o pierdere prea mare - pentru mine si pentru ceilalti - sa renunt la spectacolul ambulant care sunt.

Acum stiu. Ador traficul. Urban. Aglomerat. Cele cel putin doua benzi pline de masini. Semnalizarea pusa regulamentar, inaintarea semi-politicoasa, intratul in coloana, avariile de "multumesc", blitzul din retrovizoare de "cu placere". Iubesc capacele de canal din mijlocul strazilor, vreau sa mangai curbele periculoase de pe Calea Turzii si sa cobor varianta spre cartierul meu, in noapte, cu un tupeu care convinge pe oricine ca masina are un driver de sex masculin. Sunt complet incantata de felul in care stiu sa ma strecor, de felul in care iau decizii rapide, de frecarea aerului intre doua masini foarte aproape una de alta.

Acum e clar. Constelatiile arata altfel pe cerul noptatec urban. Marcate de lumina orasului, Carul Mare si celelalte se aduna intr-un fel aparte deasupra parcarii in care imi petrec primele ore de libertate ale saptamanii, printre Forduri adunate la un fel de sarbatoare ad-hoc. Imi place sa vad praful adunat sub capotele ridicate pentru a da curent unei baterii batrane, epuizate de nervul unui sistem audio prea potent.

Sa vezi si sa nu crezi: prin comparatie, am avut destul de multa libertate. Dar am avut nevoie de o lectie usturatoare pentru a putea evalua relativ obiectiv situatia. Dar m-am lamurit. Stiu ce vreau. Stiu de ce am nevoie pentru a functiona in parametri normali. Normali pentru mine.

Si am nevoie de: spate drept, replici neretinute, acrobatii mentale, curse prin noapte si de o mana de oameni pe care ii tin acum in minte ca pe timbrele pretioase intr-un clasor.

I'll be back. Terminatoare, evident.

scrisori de proscris (2)

2009-05-20T20:51:00.006+02:00

Cu siguranta stii cat de enervant e sa incerci sa scapi de un muc pe care l-ai facut biluta si care nu vrea sa se dezlipeasca de tine nicicum, scotandu-te din pepeni pentru ca ramane agatat ba de un deget, ba de altul.

Asa si vointa mea personala. Ca un muc de care nu pot sa scap. Dar manierele impun sa o fac.

Acuma, ar trebui sa detaliez ce inseamna "maniere". Un set de reguli si proceduri care sunt menite sa scoata din oameni untul inspumat. Direct. O intreaga lista de NU-uri, care face din oameni in toata firea soricei care merg in varful picioarelor - ca sa nu se auda tocurile in marea catedrala lucrativa; o nesfarsita filosofie care te face sa te gandesti daca hainele sunt in cromatica corporate, daca dunga pantalonilor e suficient de evidenta ca sa poti taia un mar cu ea, daca te duci sa-ti iei o cafea - pentru ca asta presupune ca trebuie sa-ti iei sacoul pe tine, sa deschizi-inchizi usa dupa tine in cea mai mare liniste plus cea mai mare viteza, sa topai silentios pana la parter, sa actionezi aparatul de cafea si sa te intorci rapid, preferabil fara sa versi ceva pe jos, si daca nu esti capabil de asta, solutia logica e sa-ti cumperi o cana mai mare, care te ajuta sa te misti mai eficient. Telefoanele sunt date pe minim, vocile sunt si ele ajustate, pronuntia munteneasca spiraleaza pe conexiunile telefonice, totul se vrea aseptic, profesionist, profitabil.

Partea interesanta e atunci cand ti se cere sa faci ceva si pici prost pentru ca ai avut prea multa initiativa. Pentru ca ai vrut sa dovedesti ca poti sa judeci cu capul din dotare, ca poti sa lucrezi independent, ca poti fi eficient, ca te-ai informat si esti capabil sa decizi care sunt persoanele pe care le implici in proiect - le arunci in bolul mixerului si inspumezi untul dupa modelul deja prezentat. Ei bine... nu e bine. Giiiizzaaaas, oameni buni, take a break.

Incerc sa fiu cuminte. Incerc sa fiu flexibila, adaptabila. Elastica. Devin un arc. O sa ajung curand la punctul de compresie maxima. Si cred ca atunci o sa-mi var mucul inapoi in nas. Pen'ca-i AL MEU.

small town review

2009-05-12T21:10:00.004+02:00

In primul rand:

Traficul. Sunt cateva bulevarde sub 1 km lungime care au, pe alocuri, doua benzi pe sens. Mai sunt si semafoare. Dar parca toata lumea si-a luat permisul de conducere pentru atelaje motorizate de doi boi putere. Si unul la carma. Adica: oamenii se hotarasc ad-hoc, in cele mai nepotrivite locuri, sa vireze stanga-dreapta, de parca ar asculta orbeste de GPS-uri demente care le sugereaza, cu vocea aia de bolnav psihic, "virati brusc la dreapta". Oamenii opresc imprevizibil in intersectii - semaforizate sau nu; nu semnalizeaza - precis ca in orasul asta aerul poluat afecteaza mai tare instalatii electrice si conexiunile cerebrale, motiv pentru care nimeni nu-si declara intentiile conform prevederilor de bun simt din Codul Rutier. Dumnezeule, am o placere IMENSA sa claxonex luuuuung, cu ura, cu superioritate, cu o zdrobitoare experienta de sofer format intr-un oras care-si merita aceasta titulatura. Mi se apleaca de nenici care se tin cu ambele maini de volanul Daciei, de tantici care nu se asigura. Am cu o oglinda in minus fata de ei si cu vreo 2000 de puncte IQ in plus fata de toti locuitorii acestui pitoresc oras, legati snop.

In al doilea rand:

Accentul. Sau, nici macar accentul. Felul in care se vorbeste - in loc sa spuna, corect, "da-mi si mie", aici se poarta "da-mi si la mine". Traiasca particularitatile locale. Vocalele inmuiate promiscuu una in alta, ci-urile chinuite si sh-urile scurtate, de parca s-ar grabi undeva. Numai in trafic nu se grabeste nimeni. Decat daca sunt pietoni - aia care isi continua drumul ca-ntr-o defilare somnambulica - strada e doar a meaaaa... OMG, asta tine tot de capitolul unu, se pare ca am o rafuiala lunga, abia inceputa, cu capitolul asta.

In al treilea rand:

Orizonturile marginite de niste dealuri corect impadurite, de doar cateva sute de metri altitudine, dar de netrecut de gandurile unor oameni care au facut, totusi, studii superioare pe unde au apucat. Toti sunt fie infantili, fie limitati din fabricatie, sa nu prinda viteze de rationare mai mari decat cele cu care se circula pe banda intai, in marsarier. Mi se intampla in fiecare zi, de cateva ori pe zi, sa-i vad pe cei din jur clipind ca pestii - nu pricep nimic din ce le spun, desi vorbesc cea mai corecta limba romana.

Aseara am iesit sa-mi iau tigari. Am facut 24 km pentru asta - pentru ca am simtit nevoia imperioasa de a calca acceleratia. Muuuuult prea scurt drumul. Si faptul ca am iesit pentru o plimbare nocturna nu inseamna nicidecum ca incep sa ma imprietenesc cu acest oras. Desi asta am crezut, pentru o secunda. Inseamna foarte clar ca mi-e dor de imparatia mea, in care am domnit suveran si incontestabil in toate orele de noapte in care am desenat raze sinuoase de aproximativ 100 km in jurul Clujului.

Si cum sa ma imprietenesc cu orasul asta? Ieri un idiot de taximetrist mi-a taiat calea, doar ca sa aiba satisfactia suprema de a vedea o femeie franand. S-a gasit sa ma intrebe daca "asta e strada Zefirului". Am coborat geamul cu rabdare, pastrandu-mi o mina pocaita, si i-am raspuns "de unde pula sa stiu? e treaba mea????" Omul si-a bagat coada intre picioare cu o viteza uluitoare, a plecat maraind numai el stie ce. Plus: am intrat intr-un magazin Cosmote, sa intreb de oferta. Un pustan - cred ca are nevoie de acordul parintilor pentru a putea lucra - statea ochi in ochi cu o domnita coplesita de o pubertate exploziva in dreptul bustului. M-am fatait. Am dat o tura. M-am intors spre el: vreau oferta dumneavoastra pentru cartele. Mi-a aratat cu degetul peste tejghea si a intors ochii inapoi spre splendoarea aia care ii invada spatiul de lucru. "Chiar asa? Cu degetul? Esti cumva angajat de concurenta Cosmote?" Omuletul a ramas scurtcircuitat - nu se astepta ca cineva sa protesteze.

Oamenii nu spun "te rog" si "multumesc". Tine de cei 7 ani de-acasa. As zice ca astia au inceput cu totii scoala la 5 ani. Si au abandonat la 6.

contorsio

2009-05-07T22:08:00.003+02:00

Inima mea sta cu picioarele larg desfacute. Unul pe o planeta, celalalt - pe alta.

Iar tu esti undeva intre. Deloc orgasmic. Ba chiar dimpotriva.

Ce talent incredibil pot sa am. Sa iau decizii care sunt, de fapt, consecintele unor stari de fapt pe care nu le pot controla sau influenta. Sa exult la noptile cu tine, pana cand bucuria ma umple pana la refuz, alungand cuvintele. Sa ma suspend in zilele fara tine, sa ma aman, sa ma pun pe 'stop-cadru'. Sa ma comport ca o Elvetie - neutra si impartiala - cand as vrea sa fiu Imperiul Roman in zilele lui de glorie, cuceritor si asimilant.

Ce talent pot sa am... Sa-ti duc dorul la cap si la trup si la suflet, din toti rarunchii. Si cand te vad, sa pastrez distanta, pentru ca stiu ca o abatere de 1 cm peste spatiul regulamentar m-ar face greu de dezlipit de tine. Si cand ramanem in doi, sa fiu atat de coplesita de asta, incat sa-mi adun energia si curajul pentru a te atinge, descarcandu-ma. Sa fiu atat de obisnuita sa dorm singura, incat sa nu stiu sa vin noaptea, prin somn, langa tine, ca sa ma iei in brate in felul acela pe care mi l-am dorit maxim tot timpul.

Oh, dar tu ce talent ai... Sa-mi lasi fix atata spatiu si timp cat am nevoie pentru a incepe sa-mi ordonez cat de cat creierul, pentru a putea sa ma exprim in felul meu sacadat. Sa ma faci sa ma simt atat de libera, cand sunt atatea piedici. Sa-mi poti urmari gandurile, tacerile, povestile intr-un fel atat de rar.

We are acrobats looking for balance. Ma-ntreb daca vom castiga la concursul pe echipe sau doar la cel individual.

scrisori de proscris (1)

2009-05-04T20:23:00.003+02:00

Draga Jurnalule,

Sunt un deportat privilegiat. Sunt inchisa dupa mai multe bule concentrice de sticla atat de subtire si curata, incat nici nu se vede. Ma-ntreb cat o sa reziste urletului care mi se aduna, incet, dar sigur, in gat.

Asadar, daca tot nu ma am decat pe mine si tinichelele de coada - din punctul de vedere al oricui altcuiva, respectivele tare au ramas departe, dar, in realitate, distanta dintre mine si ele nu e decat una geografica, pentru ca m-au urmarit cu o fidelitate pe care n-o va avea nici un om... asadar, daca tot sunt eu cu problemele mele, printre straini... n-am altceva mai bun de facut decat sa-mi plang de mila pe umarul stang, pe umarul drept, alternativ, pana cand imi induc reumatismul. Sau o alta boala grava, care sa-mi asigure un concediu medical recuperator.

Imi lipsesc asa:

Noptile. Noptile in care urcam in masina, la ore tarzii, ca sa bat kilometri intregi pana in locuri stiute de mine, numai si numai ca sa vad stelele si luna. Luna aia cu care am incheiat un pact gretos de patetic - oriunde o sa merg, tu o sa vii cu mine. Libertatea de a haladui cu orele prin noapte, stiind ca nu ma trezesc la ore proletar-sclavagiste. Timpul pe care mi-l acordam mie. Pentru joaca.

Locurile. Cafeaua din OMV Dej, virajul de pe Piatra Craiului, marginea de lume prin care circulam, inspre Reghin, traiectoria de bumerang spre Zalau. Orice destinatie de pelerinaj in cautarea gandurilor sau in scopul alungarii lor, dupa caz.

Oamenii. Putini. Mi-e in continuare suficienta o singura mana pentru asta. Dar e vorba de mana dreapta. Cea mai importanta. Cele cateva suflete incredibil de rabdatoare care mi-au stat alaturi - si care o fac in continuare - cu o constanta care m-a facut uneori sa cred ca nu merit atata preaplin.

Joaca. Dar despre asta mi-e prea greu sa vorbesc acum.

Nu stiu cat are sa dureze povestea asta. Mi-e teama ca exilul asta o sa ma afecteze intr-un fel dizgratios. Ca dorul si instrainarea o sa-mi marcheze geologia fetei si ca o sa port fix in frunte semnele alunecarilor de teren ce au loc perfect sincronizat cu clivajul rabdarii, al increderii si al rabdarii - care se petrec pe dinauntru.

Evident, o sa zici ca-s iresponsabila si infantila si obositoare. Pentru ca nu stiu sa apreciez norocul care a dat peste mine. Ai dreptate. Numai ca inca nu mi se poate face bine cu de-a sila.

sectantii din birouri

2009-05-03T21:53:00.004+02:00

Stiu foarte clar ca, pe vremea cand generatia mea descoperea Sandra Brown, eu aprofundam Sven Hassel. Visam sa particip la Camel Trophy cand nici macar nu aveam permis. Stiam de avioane cu geometrie variabila, ascultam BBC in timpul razboiului din Kosovo si ma vedeam reporter de razboi. Si nu-s vreun hermafrodit sau transexual. Pur si simplu am alte pasiuni.

Asa stand lucrurile, cred ca ti-e clar ca nu m-am visat niciodata imbracata in deux piece. Nu e fantezia mea sa merg la birou tapata, tacanind din tocurile pantofilor care au eticheta cu pretul uitata pe talpa chiar si cand s-au largit deja si sa ma incrunt cu importanta la oricine imi incalca taramul. Nu mi-am dorit niciodata sa domnesc de dupa un birou cu hartii si telefoane si ecrane LCD care sa impuna respect plebei. N-am visat sa fiu porcul tradator din Ferma Animalelor. N-am apucaturi de arivist si scara ierarhica nu-mi provoaca reflexul pavlovian de a ma catara pe ea. Nici orgolii de "mana dreapta a directorului", nici apucaturi de secretara la fel de importanta ca portarul si femeia de serviciu, nimic de genul asta. Fara taioare, fara posetute cochete, fara mailuri scrise cu greu, din cauza manichiurii care nu are voie sa se ciobeasca.

Nu mi-am dorit niciodata sa ies in fata, sa fiu in centrul atentiei, sa domin. Dar uite ca viata e mai tare ca filmul si am ajuns sa. Nu stiu cum sa ma comport. Nu stiu cum sa uzez de pozitie, cum sa folosesc puterea. Cum sa am coloana vertebrala flexibila selectiv si limba cu doua fete, una ascutita si una moale. E inuman de obositor sa incerc sa ma comport olimpian, ca o zeitate care leviteaza in scarba deasupra muritorilor nascuti pentru a fi exploatati pana la moarte, intr-o atmosfera halucinanta, in care oamenii aia traiesc cu impresia ca tot ce li se intampla e spre binele lor. Oricat de rau ar fi, de fapt.

Concret: fara telefon personal. Fara Internet in interes personal. Fara citit mailuri personale, fara gandit in interes personal. Personal???? E un cuvant care trebuie sters din vocabularul din creier. Schimbi tinuta, stilul vestimentar, mersul, glasul, tonalitatea, vocabularul, zambetul. Tot. Trebuie sa spui "pofta buna" si "sa va fie de bine" tuturor. Ceea ce e ok, am cei 7 ani de-acasa - de fapt, doar 6, ca m-am grabit la scoala ca sa devin tot mai inteligenta - dar... totusi. N-am chef sa urez tuturor "pofta buna". Vreau sa ma gandesc la ale mele. Sa-mi las privirea sa se opacizeze, in stilul retard mode si sa imi vad de mine. 30 de amarate de minute din ziua de lucru. Nu pot sa inteleg ce ii determina pe unii oameni - maturi, cu copii, cu facultati absolvite - sa vina zilnic la munca pentru a trai spaime multiple si pentru a raspunde intrebarilor cu barbii tremurand de frica. Nu pricep de ce faptul ca m-am oferit sa-i aduc o cafea - de la automat - unei tipe care mi-e subordonata ierharic a starnit o reactie care bate de departe stupoarea apostolilor din clipa in care Isus s-a apucat sa le spele picioarele.

Am intrat intr-un univers paralel. La nivel logic, pragmatic, economic eficient - inteleg. Reducerea costurilor, cresterea randamentului, toate alea. Dar aici se produc niste mutatii de comportament carora o sa le fac fata doar atata vreme cat tin eu pariul cu mine.

Si pariul asta e pe o perioada determinata. Asa ca o sa trag. Iar la sfarsit, o sa trag linie. Si o sa iau o decizie.

Stai pe-aproape. Asta e doar episodul pilot al thrillerului din viata mea.

buna dimineata

2009-04-22T22:25:00.004+02:00

TADAAA!!! Hehe, n-o sa fac asta niciodata. Live. Decat, poate, daca o sa am un pic de Martini la bord. Sau daca o sa fiu euforizata de proprii hormoni. Sau ceva de genul.

Oricum, ideea de baza e "tadaa". Adica, admira indelung inelul de diamant din jurul lunii, pentru ca in curand eclipsa se va sfarsi. Si-o sa var tuturor lumina-n ochi. In dulcele stil clasic.

Intai... "buna dimineata". Pe urma, o sa mai vedem. Cei care isi pastreaza retina intacta.

dorothy desculta

2009-04-18T19:15:00.004+02:00

"Sunt o senzoriala cerebrala", bravam candva. E o gramatica oarecum englezeasca, pentru ca accentul trebuie pus pe partea cu creierul. Cata vreme imi tin mintea ocupata, sunt bine. Am energie de risipit in proiecte serioase si in munca de voluntariat, ma concentrez excelent la mai multe subiecte in acelasi timp si reusesc sa functionez uluitor de mult si de corect. Cand nu mai am nimic care sa-mi distraga atentia, vreau sa ma ancorez fizic de ceva. Cineva. Iar eu nu mi-s suficienta.

Sunt lucruri care se spun. Cum ar fi: vreau sa te vad. Ma bucur de fiecare data cand te am in campul vizual periferic, iluminat de bordul masinii sau de luminile pe care le regizez pe unde ne intalnim. Vreau sa te aud. Vreau sa stiu ce crezi. Parerea ta personala. Argumentata. Inregistrez totul intr-un fel incredibil, uimitor chiar si pentru mine. Dar nu uit nimic, chiar daca nu inteleg intotdeauna perfect corect. Cum nu uit ca m-ai prins asa de bine in cateva cuvinte: e previzibil ca vei fi mereu surprinzatoare. Tin neaparat sa-ti spun - "in cuvinte, Dana, in cuvinte" - ca esti dragul meu partener de joaca. Ti-ai castigat dreptul fara nici un fel de lupta. Te-ai impus, prin tot ceea ce esti.

Sunt lucruri care se spun. Si lucruri care se simt. Iar pe astea nu ti le pot traduce in cuvinte, oricat de mult m-as stradui. Cum ar fi: senzatia incredibila de libertate. A mea. Cu tine. Certitudinea foarte pretioasa ca ma pricepi, ca pot vorbi liber, pentru ca poti si vrei sa ma urmaresti. Sa ma prinzi, sa ma intreci, sa ma provoci. Linistea furnicatoare pe care mi-o induci cand te-ating cu varfurile degetelor, cu interiorul buzei de jos, cu limba. Felul in care ma domesticesc urgent si fara nici un fel de comentariu cand iti simt caldura. Si vraja ciudata prin care, desi imi doresc teribil sa incremenesc timpul in acea clipa, nu intreb cat o sa tina.

Astea care se simt - sau ar trebui sa se simta... ma depasesc si pe mine. E un iures bland, o liniste cu palnie de tornada, o orbire cu priviri. Nu stiu, ti-am zis ca nu ma pricep sa explic. Ma incurc inutil in cuvinte.

Cert si simplu: o sa ne jucam mai rar. Dar - sper eu - mai intens.

KO

2009-04-12T19:34:00.003+02:00

Am luat o pauza de scris. Ceea ce nu inseamna deloc ca am luat, simultan, si una de gandit. O, Doamne, din pacate nu. Am fost doar prea cu pumnu'-n gura ca sa.

Desi n-am trait-o la propriu, stiu precis cum se simte un boxer care pierde. Prin runda a 7-a, asa. Nu moare, nu se preda. Se tot ridica de pe podea ca un Hopa-Mitica iresponsabil fata de sine, ca sa mai incaseze. Plimba limba prin gura si da numai de cioturi insangerate de dinti si de gustul sarat, metalic, al sangelui personal, in plin flux in golful gurii.

Pentru inca o vreme, o sa raman in vestiare.

rear view mirrors

2009-03-29T21:34:00.002+02:00

Am desfiintat retrovizoarea de interior. Ma asigur - frecvent, corect, responsabil - in cele laterale.

Baleiez cu privirea in oglinzi: pot sa vad cum traficul imi aduce insotitori ocazionali si cum, inauntru, nu e nimeni in dreapta mea.

cand, nu daca

2009-03-27T22:15:00.004+01:00

Continuu sa cred in dragoste - asa cum o inteleg eu - la fel cum cred in Mos Craciun. Adica - pe de plin constienta ca nu exista, dar sperand organic si subliminal ca...

Impart aerul cu tine si resimti tacerea mea ca pe o amenintare. Imi cer dovezi de buna intentie - raspunsuri, conversatie, discutii. Eu visez in fundalul acestor discutii ce frumos ar fi daca ai avea intelegerea de a ma lasa sa-mi desfasor gandurile subteran, intern, fara sa vezi in asta o tradare. O parasire temporara, un abandon. Cand o sa ma iubesti, o sa poti sa taci impreuna cu mine.

Faci dragoste cu mine si dupa aceea nu stii cum sa te comporti. Pentru ca tac. Imi dau seama ca n-are cum sa se auda pana la tine cam ce gandesc. Dar ma astept sa simti asta. Din felul in care stau cuminte si cumintita langa tine. Din felul in care imi las degetele sa pluteasca la doar o jumatate de milimetru de pielea ta, in miscari lente, cu vointa proprie. Cand o sa ma iubesti, o sa stii ca nu vorbesc pentru ca te ascult cum circuli prin mine, in milioane de exemplare. Trag cu urechea la felul in care te prelingi pe dinauntru si te invit in circuitul sangvin. Te simt cum treci granita subtire a celulelor si imi invadezi delta capilarelor, cum te insinuezi in raspar prin vene, cum alergi tumultos prin curba aortei mele si cum te-aduni, efervescent, in toate cele patru camere ale inimii. Cand o sa ma iubesti, o sa stii ca mi te urci la cap. Si ca de la inaltimea aia iti spun o poveste in care tu esti Alice, iar trupul meu - o Tara a Minunilor in care ajungi invariabil, indiferent prin ce gaura ai intra.

Incepem cate o poveste si ramai in urma. Iti spun: uite, mintea mea e o cobra. Canta-mi. Vreau sa dansez. Ajuta-ma sa ies din cosul de nuiele care-mi strange mintea si o reduce la cotidian. Trebuie sa ai incredere in agilitatea si elasticitatea mea. Si, mai ales, trebuie sa crezi orbeste ca n-am sa musc. Nu veninos, oricum. Canta-mi, provoaca-ma, da-mi replica, tine-ma in aer pana obosesc. Da-mi ocazia sa te surprind. Cand o sa ma iubesti, o sa iubesti foarte tare la mine felul in care devin previzibila: consecventa nedezmintita cu care imi confirm mereu caracterul.

Cand o sa ma iubesti, o sa-mi simti degetul care-ti mangaie spranceana atingand crestele circumvolutiunilor de sub ea, desi asta nu e anatomic posibil; vei stii ca suntem doi frati siamezi care circula independent prin lume, desi asta e o contradictie in termeni pentru oricine din afara. Cand o sa ma iubesti iti va fi clar ca nu inelul pe care ma faci sa-l port pe deget e semnul ca iti apartin, ci felul in care cainele isi vara botul, inocent impertinent, intre picioarele mele si iti descopera mereu mirosul acolo - asta e confirmarea si recunoasterea faptului ca ti-ai marcat teritoriul definitiv.

Cand o sa ma iubesti, o sa pui cadourile sub bradul de Craciun pe ascuns de mine. Semn ca Mos Craciun exista.

fashion parade

2009-03-19T22:55:00.006+01:00

N-o sa ghicesti niciodata ce-am facut seara asta. Ceva absolut kinky. Am fost la o prezentare de moda.

Iulius Mall. Canapelele deja stiute, facute roata, in jurul scenei. Oameni care stau asezati. Oameni care stau in picioare. O ora. O intreaga ora. In nici unul din cele 60 de minute de intarziere nu-i trece nimanui prin cap sa protesteze sau sa abandoneze panda. Se asteapta placid. Dau ochii roata la oameni, in cautare de fete. Dumnezeule, unii au nesansa de a avea fizionomii... cel putin ciudate. Uite, acolo, o tipa fusta business gri, camasa romantic business alba, cureaua subinteleasa asezata la locul ei, dar... oh, ce nebunie, are o barbie inexistent de mica si ochii maaari si departati, de zici ca e rechinul-ciocan imbracat in costum de afaceri.

Neeext. 20 de ani. Hai 20 si-un pic. Breton, coada de cal, ochelari - astia nu-s de cal, o sa vezi imediat de ce animal - cercei mari, rotunzi, urechi absolut nearodinamice... un ghem de linii rotunde si comice care o transforma pe biata fata in modelul ideal pentru maimutica simpatica din urmatorul film de animatie care va lua un premiu. Ok, mai departe. Doi tipi. Unul langa altul. Pastrand foarte atent distanta fata de tipa cu care sunt - nu stiu in ce relatie, dar clar ca nu e cea mai fasta zi a relatiei lor. Ce Dumnezeu ii mana pe barbatii neconstransi de consoarte la o prezentare de moda??? Infiorator, mi se raspunde. Dar e simplu: Moniicaaaaa Cooolumbeeeaaanuuuu. Care e gazda evenimentului si imi devine brusc simpatica pentru ca are niste emotii teribile. O fi din cauza rochiei ingrozitoare in care defileaza?

Ca veni vorba de defilare... Hainute normale, de prin magazinele pitite in mall. Nimic spectaculos. Poate doar obstinatia cu care fetele inspaimantator de slabe misuna pe scena cu fizionomia aia de "n-ai cum sa-mi ajungi la nas, scarba". Atitudine not user friendly. Una singura zambeste - cred ca e cea care o sa-si ia penalizare la sfarsit. La un moment dat - copii. Faini. Dezorientati. Habauci. Fascinati de imaginea lor marita pe ecran. Aiuriti. O pustoaica rateaza curba si cade de pe scena, face down. Aaau. Apoi: lenjerie. Tot felul de ciudatenii, jartiere, fundite, harnasamente. Una dintre fetele care prezinta are implanturi. Incontestabil. Ce e aparte la ea e ca o fi gasit undeva un model de implanturi cu sfarcuri permanent erecte. Nu i se clintesc sanii in mers cum nu se clintesc nici privirile barbatilor de la ei. Punct ochit, punct lovit, se cheama ca fata a facut o investitie.

La final - punctul culminant, indelung asteptat... colectia de rochii de seara si rochii de mireasa semnate de Laura Olteanu, accesorizate de Mihai Albu. Au fost asa: paiete, strasuri, cioburi fatetate aplicate generos pe un voal extrem de subtire. Cat sa-ti faci invitatii la nunta sa-l linseze pe fotograf, pentru toate blitzurile care strapung retina, reflectate de paiete. Funde, trandafiri textili, volane, complicatii - toate din materiale si in croiuri de rochie-de-nasa-mare si de soacra mica. Plus, un glob pufos de volanase; plus, o chestie ciudata, neagra, ceva de genul "oohh, astazi ma alint... ma infasor in caniche". Pantofi cu abundenta de aplicatii, unele care imi par vag familiare, pentru ca seamana cu conurile de brad de pe coronitele de Craciun. I'll be damned. Chicotesc ca o inculta la toate aparitiile astea.

De ce ziceam experienta kinky? Pentru ca nu am masurile standard, pentru ca nu-s o mondena, pentru ca am oroare de shopping si pentru ca nu am carduri in nestire. Si pentru ca, desi n-am inteles nimic din ce s-a petrecut sub ochii mei vreme de mai bine de o ora, mi-a fost deajuns o singura secunda ca sa-mi dau seama ca grupul din parcare era o intalnire a celor de la Club BMW.

autopromo

2009-03-17T20:14:00.007+01:00

Daca esti in cautarea unui loc public, iti pierzi timpul cu mine.

Nu sunt statia de autobuz, in care asculti radioul scurgandu-se peste capetele proletarilor din boxe atarnate precar de cablurile de curent. Nu sunt una din manastirile moldovenesti prinse intr-un circuit turistic in care te duci alaturi de intregul puhoi de oameni guresi descinsi din autocarul fara aer conditionat, intr-un concediu semi-urban, cu unicul scop de a face fotografii cu blitz in plina zi, sub picturile vechi care-si ascund, rusinate, sfintenia. Nu-s poienita cu multiple vetre de foc, in care cobori din masina, pui micii pe gratar si batai din picioare in ritmul muzicilor de periferie ce ies din difuzoarele tale si-ale tuturor celorlalti consumatori de iarba verde. Nu sunt circuitul de raliu de anduranta pe care sa te dai de mai multe ori pe regulamentarele curbe 90-60-90.

N-ai sa gasesti pe mine etichetele scrise citet, insemnele lamuritoare si intersectiile corect semaforizate care m-ar face imediat familiara. Nu-s un loc public.

Sunt spiritul vibrant si vertical al lui Excalibur ascuns in forme de zeita a fertilitatii. Sunt terenul ideal pentru practicarea de sporturi extreme; sursa neconventionala de energie nelimitata, livrata instant in cantitati uluitoare; umbra mintii tale si conturul usor decalat al trupului tau, precum si unul din cele sapte ecouri care-ti ingana sufletul. Sunt camaradul cu care stai spate in spate si simti ca poti infrunta lumea asta si inca cel putin doua din dimensiunile paralele. Sunt o tipa cu vocatie de sula-n coaste.

Aurora boreala dansand in miezul urban al continentului european. Tepusa de nadejde pe care isi sprijina Praslea fruntea, in panda lui. Licurici cu norma-ntreaga, inundand cu lucsi de buna calitate jumatatea diurna a celor 24 de ore. Carnea, muschii si oasele care alearga pe sub blana de animal exotic pe care-l vrei viu, langa tine, noaptea, ca sa te devoreze cu doua guri odata. Sunt intotdeauna un spectacol si-ntotdeauna unul exclusiv privat.

Toate astea, plus o lista destul de generoasa de dotari optionale. La pachet. Gratuit. Pentru cine stie sa vada dincolo de ambalaj.

mica moarte

2009-03-15T22:29:00.002+01:00

Nu e Apocalipsa, dar pentru mine a venit sfarsitul lumii.

Totul se dezintegreaza. Dragostea veche. Complicitatea. Acum umblu prin lume ca un film japonez nedublat si fara subtitrare. Se inchid succesiv drumuri spre niste oameni pe care ii consider, in continuare prieteni, spre ceea ce am muncit in ultimii 7 ani, spre...

E o mica moarte. Intru in 'viata de dupa' cu spatele. Inca nu m-am intors sa vad ce ma asteapta. Mi-e groaznic de frica.

fara vorbe

2009-03-14T18:22:00.005+01:00

Masina lipaie obedienta prin ploaie. Plafonul cenusiu de nori nedefiniti toarna o ploaie marunta, rece, interminabila. Soseaua uda isi incoarda spinarea zgribulita si se ingana cu muzica data incet, cat sa se auda tacerea. Nu-ntreb unde ma duci, inchid ochii si ma odihnesc in dreapta ta, intinzandu-mi mainile, picioarele si gandurile.

Cabana e oblonita. Curtea e plina de cerculete concentrice care se reconfigureaza rapid in balti. Intram. Lemnul geme batraneste, prelung. Trebuie aprins focul - te-apuci de treaba singur, cladind lemnele in gura neagra a sobei, fara graba, cu mintea numai tu stii unde. Flacarile incep sa se inalte, teracota se anima; acum, ca adaposteste focul, se incalzeste si capata luciu de perla purtata, cu credinta, pe piele. Caldura se aduna incet, in valuri line, invaluie camera simpla si asternuturile fosnitor de curate. E seara, intunericul a tesut un cocon susurator in jurul nostru, doar ploaia de-afara si flacarile din soba fac conversatie.

Somn. Ma iei in brate si nici pana acum nu mi-e clar daca o faci ca sa ma simt eu protejata sau pentru ca simti nevoia sa te agati de cineva viu, ca de o geamandura, ca sa nu te ineci in tacere. Iti simt respiratia cuminte in ceafa, intr-un ritm calm, cald, intors inspre sine. Intotdeauna dormi foarte cuminte, fara zgomot, doar micile miscari necontrolate ale mainilor sunt dovada ca esti, totusi, aici. Trimit gandul sa cerceteze toata lungimea barierei de piele dintre mine si tine, de la ceafa mangaiata de vantul mic al rasuflarii tale, la spatele in care simt ca mi s-a insurubat o a doua inima, ticaind masurat, cumpatat, pana la coapsele de care s-au lipit ale mele. Noaptea ne imbratiseaza strans si linistitor pe amandoi. Ne visam fiecare visele.

Te simt prin somn, cum te intorci pastrand tot timpul un punct de contact cu mine. Sarutarile adormite imi aterizeaza lin pe marul umarului, in bezna totala a camerei, in mijlocul viselor tale, care nu stiu cat de mult sunt despre mine. Dormi fara sonor si ador asta la tine. Dormi adunat - in jurul meu sau al tau - si asta ma face sa ma indragostesc la nivel celular. Dormi indelung, dimineata ma trezesc si-ti conturez cu privirea curbura arcadei, pe care s-a strans oboseala nestearsa de somnul noptii - ochii tai inchisi, intr-o linie usor amara, usor dureroasa. Ma indragostesc dinspre inauntru inspre inafara, iar ce se intampla e o tradare, o lovitura de stat in fata careia nu pot sa ma impotrivesc.

Dimineata isi urca lumina gri pe cer, o lumina difuza, care vine de pretutindeni si de nicaieri. Ploaia cade necontenit de aseara, stresinile picura antediluvian, calm, ca si cum ar avea la dispozitie tot timpul din lume. Ma strecor incet de langa tine, straduindu-ma sa-ti protejez somnul cald, si ma infasor intr-o patura groasa de lana. Afara, pe balconul de lemn ud si usor alunecos, cafeaua proaspata imi sufla in fata respiratia ei aburind aromat. Tin cana fierbinte in ambele maini si sorb incet dimineata. Scot o tigara, o asez intre buze si stau multa vreme cu ea asa, neaprinsa, cu mintea golita intr-un binecuvantat mod, dusa la vale de apa care se cerne din cer. Pe urma apari tu, complet adormit, infasurat in caldura somnului, ca sa ma iei de mana fara vreo vorba si sa ma tragi dupa tine inapoi in pat.

Te iubesc foarte tare cand dormi. Pentru ca taci.

vreau (3)

2009-03-07T20:03:00.006+01:00

"Gandesti prea mult." Daca tot gandesc mult si prost pentru mine, cred ca cel mai bine ar fi sa-mi pun creierul in slujba cuiva care sa stie sa-l exploateze la maxim.

Asadar, caut de lucru. Ca sa ma scap de mine si sa imi tin mintea focalizata pe problemele altora. Nu doar un simplu angajat. Oh, nu. Mercenar - fara program de la 9 la 5, fara weekenduri, fara strambat din nas la deplasari, la condus noaptea, la dormit in hoteluri lipsite de pretentii.

Vreau sa mi se spuna ce am de facut si sa nu ma intreb de ce. Vreau sa mi se traseze sarcina si sa nu-mi mai aud telefonul sunand pentru verificare. Sun eu sa raportez cum s-a rezolvat. Vreau sa urc in masina si sa plec pentru cateva zile la rand. Sa cunosc tara ca pe propriul buzunar atunci cand e mai gol. Sa adun kilometri peste kilometri, pana cand ajung sa nu-mi amintesc franturi din drumul facut, semn ca oboseala se aduna, dar inca nu pune in pericol pilotul automat. Sa vad, noaptea, cum becurile de iluminat stradal devin, din puncte, niste linii tremurate care se preling pe parbriz. Sa ajung unde am de ajuns si sa-mi trebuiasca minute bune ca sa constientizez ca am oprit si sa fac exercitii de vointa din a ma ridica de pe scaun si a-mi pune picioarele in miscare. Sa ies din masina ca dintr-o ascunzatoare secreta, sa ma arunc in lume si sa-mi joc rolul pentru care iau bani.

Vreau sa castig decent si sa nu am timp sa-mi cheltui banii. Sa-mi fac cumparaturi din benzinarie, unde opresc pentru a face plinul si pentru a lua muzica. Sa fac conversatie cu omul de la pompa, cu care ma vad cam o data la doua-trei saptamani si schimbam cele cateva vorbe necesare si suficiente. Sa socializez superficial cu frumusestea care-mi serveste cafeaua - deja se stie, cafea lunga cu mult lapte. Sa zambesc si sa risipesc cateva replici comode si usor flatante chelnerului care imi expune meniul zilei in vreun local pitoresc prin prostul gust cu patina personala. Ce incantare, toate relatiile astea pe care le dezvolti cu unii oameni pentru care ajungi sa fii un fel de marinar de uscat, un nomad modern, care apare la intervale aproximativ regulate, emite zambete si vocalizeaza chestiuni care nu pun pe nimeni in dificultate. Totul e clar, simplu, aseptic, oprit la un nivel bine definit pentru toata lumea. Vocabular minim, cuvinte usoare, scurte, cu inteles pentru oricine cu mai mult de patru clase. "Buna ziua, dati-mi si mie o cafea. Da, lunga. Da, cu muuuult lapte". Scoti cuvintele astea cum ai scoate tacamurile de plastic din tipla - ordonate, curate, fara parti taioase sau serios contondente, ambalate in scopul unei unice folosinte.

Vreau sa joc cartile celui pentru care muncesc cu o inteligenta si cu o agresivitate de care n-am fost in stare muncind pentru mine. Sa vand mai convingator, sa induplec cu mai mult talent, sa fortez mana cu mai multa fermitate decat o voi stii face vreodata pentru mine, chiar si atunci cand viata mea o sa depinda de asta. Sa ma dedublez eficient si sa rezolv problemele altora. In vreme ce eu fug de ale mele. Vreau sa-mi traiesc viata printre soferi de tir, agenti de vanzari zonali, studenti care lucreaza in schimbul de noapte in benzinarii si chelnerite oxigenate. Singurul semn de intelectualitate sa fie faptul ca salut, ca spun "va rog" si "multumesc". In rest, sa-mi ascult muzica si, poate, audiobook-urile pe care le iau cu mine, ca sa-mi tina companie la drum.

Iar cand am timp liber, sa ma deghizez intr-o tipa normala, comuna. Sa accept invitatia putinilor prieteni de a merge la film, la munte sau la un gratar sedentar, undeva. Sa rad, sa beau o bere neagra, sa fiu cuminte, inteligibila, lizibila, simpla, comoda ca un pantof purtat. Sa nu agresez pe nimeni cu fata mea trista, sa ma scuz plauzibil ca e doar oboseala. Sa fiu cea mai de gasca - cea care e atenta la toata lumea, aduce beri reci, pune in pahare, in farfurii, goleste scrumiere, strange masa, spala vasele, pleaca printre ultimii, pentru ca sta sa ajute gazda la inalturat dezastrul dupa orice intrunire de oameni care petrec.

Cand ajung acasa, sa fiu singura. Pana cand dau sau primesc un telefon. Si-mi gasesc companie de noapte. Nopti ciudate, in care sunt ca o broasca testoasa apucata subit de un acces de exhibitionism - dau jos carapacea cu toate artificiile unui spectacol de striptease absolut neasteptat, in scopul declarat si unic de a face amor in toate pozitiile si prin toate orificiile anatomic posibile, repede, furios si des, pana cand raman intinsa in pat, cu muschii fumegand si cu creierul sublimat.

Iar dimineata - sa-mi beau cafeaua singura si sa pornesc din nou la drum.

martisor

2009-03-02T23:32:00.005+01:00

Am uitat sa-ti spun "multumesc" pentru buchetul de piese pe care mi le-ai cautat si mi le-ai trimis. Pentru ca esti un domn desavarsit, ti-am prins la butoniera "Alexandra leaving" a lui Cohen. Ca sa nu zici ca numai femeile primesc daruri in perioada asta...

Marisel by day

2009-03-01T17:17:00.004+01:00

Stii ce-am facut? N-o sa-ti vina sa crezi: am dormit.

Am dat vina pe aerul de munte si pe mancare. Dar, de fapt, imi era ingrozitor de frig. Dorul taios m-a facut sa ma strang in mine cum iti strangi degetele inghetate in pantofi. Am urcat in camera, am pus doua paturi groase pe mine si m-am ghemuit, zgribulita. Am adormit - e prima data dupa cateva luni cand imi aduc aminte ce-am visat. Si-am visat... lipsa ta.

Toate lucrurile mici: felul in care iti aprinzi tigara, ochii la fel de vii in spatele lentilelor heliomate, mainile rosii de frig, grija ta cu "ti-e frig?", insistenta ta "sigur, sigur?" la vitejia mea, felul in care privirea iti aluneca si plecai de langa mine fara sa faci, de fapt, un pas... toate astea au fost alicele cu care am fost vanata de zapada, de pantalonii de ski Fila, cu care eram pe punctul de a ma aprinde langa soba de teracota, de manusile mele negre, care miroseau iar a fum de tigara, de muntele iernatic unde am fost, de data asta, singura.

Mi-e, in continuare, nepermis de dor.

memories

2009-02-24T22:55:00.019+01:00

Te rog, te roooooog, nu-mi mai face poze.

Munca. Dupa atatia ani, sunt pe cale sa las totul balta.

URA. Intai a fost o absoluta terifiere. Dupa aceea, Cielo. Cielo nu mai este.

"Concediu". 2 - 3 zile pe care le dilatam in nestire. Cata liniste. Dusa si ea.

Prieteni. Whish you were (still) here.

Te rooog, nu-mi face poze. Nu-mi documenta pierderile.

Ultima fotografie e pentru cel ce s-a decupat din toate cadrele.

weapon of choice

2009-02-24T08:02:00.005+01:00

Tii minte masinutele electrice? Alea cu forme rotunjite, inconjurate de un brau de cauciuc gros? Masinutele alea haioase, de doua locuri, care defilau intr-un ring, pe vremea cand reprezentau maximul in materie de distractii? Si tii minte cum aveau ele un brat vertical, metalic, care facea contact cu reteaua electrica intinsa deasupra intregului ring?

Uneori - pierd contactul. Sunt ca o masinuta ramasa fara curent, fara un punct de atingere. Desprinsa din circuit. Singura, intr-o alta dimensiune. Cred ca se intampla atunci cand pierd motivatia. Cand toate "nu"-urile adunate ajung la masa critica si ma fac sa ma surp pe dinauntru. Atunci - nu mai stiu nimic. Nu mai vreau nimic. Nu mai pot sa vreau. Ma simt ca si cum as fi donat 4 din cei probabil 6 litri de sange pe care-i am. Golita pana la fund. Nici macar nu doare...

Nu stiu ce si cum, dar ceva ma repune in miscare, dar asta cam dupa o eternitate de obnubilare. Reiau armele. Nu ale mele, ale altora. Un film la multiplex. Un weekend la zapada. O noapte de chin fierbinte in doi. O noua bijuterie de argint. O noua poveste de palmares. Zambetul de serviciu, vocea modulata, unghiile impecabile la modul discret, parfumul izvorand de la confluenta gatului cu mandibula. Conversatia de salon. Amuzamentul premeditat. Socializarea elaborata.

Nu-s deloc antrenata pentru lupta asta, dar am tot ce-mi trebuie ca sa-mi elaborez inteligent strategia. Ce paradox: armele altora - cu care reusesc sa castig batalii succesive - nu fac altceva decat sa ma puna pe mine la zid.

vacanta nocturna

2009-02-19T09:00:00.006+01:00

Ziua are 24 de ore. Cam 4 - 5 ajung pentru somn.

Dimineata vine ca imaginea pe un tv alb-negru, pe lampi. Deschid ochii si-mi vad camera ca pe un fototapet. Adica, 2D. Dupa o vreme nesfarsita, lucrurile comuta spre pozitiile lor firesti, spatiul capata si cea de-a treia dimensiune si ma ridic din pat. Constat ca merg serpeste prin incapere, desi am lucruri putine, plasate anume ca sa nu-mi stea in cale. Patinez spre bucatarie, unde intorc pasional sarutul negru al cafelei. Aprind bricheta - sunetul ala e ca un foc de arma care da startul intr-o noua cursa - fumul se duce prin cotloanele plamanilor si-mi face mintea sa tuseasca. Gata, creierul isi curata gatul si-mi spune: ai de facut fata urmatoarelor 19 ore.

Ziua trece cum stie ea mai bine, cu toata geografia enervanta a peisajului mioritic deal-vale, deal-vale, pe care nervii mei indelung incercati se dau de-a dura, ca-ntr-un montagne russe. Ma prefac in mercenar - fac ce mi se spune, ce se impune, cu o detasare confortabila, inumana. Si-astept noaptea. Pentru ca ador sa functionez dupa fusul orar al unui alt continent.

Noaptea vine cu constelatii variabile de lumini de faruri si de becuri de iluminat stradal, care se perinda pe bolta parbrizului. Cu mana stanga ramasa rationala, ordonata, activa, pe volan. Cu mana dreapta cuprinsa de un dor fierbinte de tradare, o simt cum mi s-ar desuruba din umar si m-ar abandona, ar fugi sa se alinte, sa-si arcuiasca spinarea, sa-si frece de noul sau stapan botul de pisica nerusinata. Mana mea - degetele, palma, incheietura care ascunde pulsul, antebratul care se articuleaza de brat intr-un punct extrem de sensibil - se dezice de mine, trece granita spre dreapta masinii, se dezbraca la piele si-si savureaza scanteile pe care le starnesc niste degete pornite sa semene furtuna si sa culeaga liniste.

Ajung in faza in care nu mai stiu daca ceea ce gandesc ramane gand sau iese la suprafata, in cuvinte. Prind cateva ore de libertate in care lumile fuzioneaza intr-un fel absolut special si pot sa ma destind. Incerc sa te invat ca putem sa ne luam unul pe altul prin osmoza. Am revelatia lina si calda ca tu esti vacanta mea. Nocturna. Si, ca sa fie clar, iti spun ca mi-ar placea sa am sus, pe masina, un display negru-portocaliu pe care sa afisez "mi-e atat de bine".

Se apropie primavara. Se mareste ziua. Hai sa plecam la Polul Sud, pentru o intreaga noapte polara.

blondo

2009-02-16T23:06:00.007+01:00

"E ok. Daca esti aici si discutam, e ok". Nuuuu, eu trebuie sa scormonesc. Sa pun intrebari. Sa var sub nas raspunsuri. Grila. Repede, repede, ca m-a facut mama berbec nerabdator. Si expira timpul. Timpul ala lung pe care n-am stiut cum sa-l las sa vina, ca sa ne parcurga impreuna.

"Nu-mi fac nici un fel de planuri. Las totul sa curga." Adica, sa vina de la sine. Si eu cred ca e suficient daca vine de la mine. Ei bine, nu e. Trebuie rabdare.

"Buna dimineata." Buna dimineata si tie. In clipa asta, cand ne trezim pentru a treia oara impreuna, trebuie sa-mi dai in scris ca nu ne mai trezim altfel. Ca mie mi-e dor. Mi-e bine cu tine. Eu te vreau. Cu doua maini. Siropuri, siropuri, siropuri.

Bai, pricep ca vara parul meu saten se deschide mult la culoare. Ce nu pricep este de ce am fost atat de blonda. O blonda care s-a trezit din somn. Din coma, mai bine zis. Coma-coma, dar m-am trezit uda. Ce gretos... Dornica. De siropuri. De zahar pe bat. De-un organ caruia i-am tot cantat, ca unui melc codobelc, fiind convinsa ca-n felul asta il fac sa creasca, sa se lungeasca si sa ajunga pana in inima. Prea repede. Prea dintr-o data. Prea suspect. Prea ieftin.

Iarta-ma, ai avut dreptate. Scot palaria in fata ta, extrem de reverentios. Mi-e foarte clar ca nu te intereseaza sa mai scot altceva. Si subscriu.

Inima mea e o pizda de blonda. Ma duc sa ma epilez.

mahmureala divina

2009-02-12T18:12:00.004+01:00

Sfantul Ilie - ala de e responsabil cu temperatura - traieste o betie crunta. Cred ca azi l-a ridicat cineva frumusel si l-a sprijinit intr-o pozitie semi-erecta. Problema e ca l-a lipit de peretele cu termostatul. Si Sf. Ilie a alunecat pe langa el. Din frecare + rotire rezulta ca ninge.

Pai sa nu-mi bag ^*)^%$% si sa nu cobori toti Christosii mamii lor de ^$^*)! peste aia de-ar trebui sa aiba grija de acest oras ?!? Clujul se gatuie si vara, cand da cate o ploaie. Astazi am facut 20 de minute ca sa strabat str. Horea de la un capat la altul si, oameni buni, nu-i decat un amarat de kilometru, asa.

Montat retrovizoarea de interior. Ca, deh, afara ninge, oglinzile exterioare sunt aburite-ninse-improscate cu noroi. Ventilatie, dezaburire luneta. Viteza intai. Scot la liber. Scot la punctul mort. Punctul mort e o linie lunga, formata dintr-o coloana de trei benzi paralele care stau. STAU. Toata lumea e la punctul mort. Ca si nervii mei, de altfel.

Dupa un timp infinit, ajung sa circul cu a doua. Victorieeee !!!! Incredibil, trebuie neaparat sa ma inscriu la raliu. Pe jos o porcarie groasa, apoasa, lipicioasa, masina danseaza ca apucata, nu tu benzi, nu tu nimic. Iese un TIR. Vad din timp, asa ca-l las. Ca doar am asteptat destul, ce mai conteaza inca vreo trei minute... Iese TIR-ul, dupa el baga mare un jeepan care trece si-mi improasca un hectar de pamant diluat pe parbriz si geamul din stanga. Fucking shit, de ce nu-mi iei naibii si oglinda, ca tot n-o mai vad nici cu infrarosii. Cobor, dau cu zapada curata pe geam. Iar ventilator maxim, iar dezaburire. Dupa 10 minute, alt jeepan care calareste coama infoiata a zapezii imputite si alta voma pe parbriz. %$$:<"%#@!

Centru. Prind acelasi semafor de 8 ori. OPT ORI!!! Incredibil. Ma apropii de semaforul ala si sper din tot sufletul sa vad vreun politai acolo. Imi doresc fierbinte, din toti rarunchii, sa vad un sticlete fluierand a paguba si dand din maini in intersectie. Chiar am un chef teribil sa cobor, sa-l eviscerez cu racleta si sa-i fac matele ghirlande de pus pe semafor. Dar nu... n-am norocul asta. Intersectia semaforizata - cu semaforul functionand absolut normal - e blocata de romani. Bestii stupide si cretinoizi cu permis de conducere care se infig precum chilotii-n ... Bai, frate, tot n-ai unde sa te duci, stai pe pula ta si lasa-i pe altii sa treaca.

Ninge infernal. Urasc vremea asta. O ura curata, in valoare absoluta, incinsa la 245 de grade Celsius. Inutil, vremea nu se schimba. Oamenii nu se schimba. Doar nervii mei clocotesc si-mi determina neuronii sa se sinucida in masa.

Sfinte Ilie... ia-o, taica, mai usor cu beuturile alea de martafoi fandositi pe care le beti voi acolo, la bairamul divin. Ca, uite, aduci zapada asta belicoasa fix pe cand intentionam sa pun inapoi gumele de vara. Vezi-ti, dom'ne, de treaba si regleaza termostatul ala. Ca n-ai dat zapada de Craciun - motiv pentru care Mosu' a avut scuza sa nu treaca pe la mine... Ce mama dracului te-apuca acu'?????

blitz/avarii

2009-02-10T09:43:00.004+01:00

Noapte. URA cu farurile reglate foarte jos. Ca sa nu ma pot grabi. Burnita. Cald. Intuneric. Muzica mea atentatoare la vene. Venele intacte sub piele. Vocea ta. Calda. Calma. Rasul mic, pornit din gat. "Iar gandesti..." Ceata invaluitoare. Kilometrii. Viteza de croaziera de varsta a treia. Ca sa lungim kilometrii aia. Povesti. O lista de doruri. Relativ lunga. O serie de mici rautati efervescente. Ale mele. Cafeaua inevitabila. Cina intarziata. Faptul ca ne vedem pe lumina. Somnul. Cursa spre casa. Blitz. Avarii.

Multumesc pentru focul de artificii subacvatic. Stiu ca placerea a fost reciproca.

Trust Sting. "Let your soul be your pilot".

pinocchio, pierdut gepetto

2009-02-08T23:58:00.004+01:00

Eu, Pinocchio. Tu, Gepetto. Eu - Pinocchio. Tu... Gepetto. Asa. Ca sa stim clar cine, ce si cum.

Traiesc niste eternintati infioratoare. Cand dorul de tine ma strabate muscator si pot sa jur ca nu mai am sange in mine. A fost scurs rapid si inlocuit cu nisip, nici macar marunt, nisip fierbinte care ma zgarie groaznic pe dinauntru si e pompat infernal de un mecanism care pretinde ca-i inima, dar n-are pic de suflet. Si-atunci raman fara suflare, zdrelita pe interior. N-am cum sa scap, n-am cum sa fac sa treaca. N-am cum sa nu simt. Mi-e dor si doare. Mda. Ca-n Taxi. Doar ca o cursa din asta e cu mult mai scumpa.

Cand trece... brusc, intotdeauna fara vreun avertisment prealabil... sunt ca un Pinocchio scuipat de mare pe tarm. Imi tuie urechile de atata liniste. Si toata povestea care ma tinea in picioare de atata incordare se duce. Sforile sunt taiate. Si, ia ghici... Exact - cad. Freedom is just another word for 'nothing left to lose'. Atat de a naibii de adevarat. Nicicum nu e bine. Nu-mi gasesc pozitia. Nu pot trai with or without you. Partea frumoasa e ca ma incapatanez sa nu pot. Sa vreau. Sa fiu inamicul meu numarul unu. Vreau sforile inapoi. Mainile si picioarele legate. Strans. Ca-ntr-un numar de sex nebun, masochist.

Papusa dezaxata pierdut maestru papusar. Figurina descentrata, vreau inapoi in bratele ventrilocului. Jucarie necomerciala cer sa-mi fie tras resortul. Gepetto, vino inapoi cu cheia aia.

Sunt Omul de Tinichea cu inima prefacuta intr-o pietricica extrem de colturoasa. Cazuta prin burlanele picioarelor metalice si extrem de zornaitoare. Fiecare pas - clopotel de desconspirare. Fiecare pas - un maraton cu o piatra incomoda in pantof. Vreau sa fiu Dorothy. Vreau sa nu am nevoie de papucii fermecati. Vreau sa fii tornada mea.

Tot ceea ce vreau poate fi si va fi folosit impotriva mea. Pentru ca ma las dusa cu vorba de inima. Si o urmez. Presupun ca la pierzanie, dupa cum se arata. Stiu ca nu-mi apartine, dar o s-o spun, totusi; cred cu tarie in asta si stiu ca e suficient ca sa-mi fie acceptata asimilarea. Asadar... "I'll follow my heart. E cel mai bun GPS".

vreau (2)

2009-02-07T20:09:00.001+01:00

sa iesi din mintea mea

sa intri in viata mea

anything wrong?
everything wrong

vreau

2009-02-02T23:24:00.002+01:00

sa ma operezi rapid si precis la creier... sa ma dai pe spate si sa nu ma ataci la inima, sau la trup... sa stii exact unde ma gasesti... si sa intri acolo cu capul, dar nu numai... sa te trag in piept si sa te expir doar cand imi dau ultima suflare... sa ma inalti ca pe un zmeu... sa ma controlezi, sa ma faci sa urc si sa cobor... sa-mi mapezi toate punctele sensibile de pe piele... sa uzezi si sa abuzezi de ele... sa ma desfaci ca pe o scoica... sa-mi pretuiesti perla si sa o porti ca pe un insemn nobiliar

sa-ti simt privirea pe sternocleidomastoidian, cum aterizeaza acolo plutind prin diagonala camerei... sa-i simt atingerea de limba tandra, in vreme ce vorbesc inconsistente cu cineva... sa intorc capul spre tine, sa-ti prind ochii si-atunci sa simt muscatura... sa-mi fie foarte clar ca-n urmatoarele 5 minute plecam... sa stiu precis de ce si unde... sa disparem abrupt amandoi, lasand conversatiile in aer... sa purtam amandoi capace de-argint pe urechi... prin care sa ne auzim doar dorul si mugetul surd al dorintei... sa-mi rasucesti mainile la spate si sa ma obligi sa-ti ar pieptul cu sanii, doua brazde adanci si fierbinti

sa ma scoti din minti, sa ma faci sa spumeg... sa-mi ia foc nucleul si sa vreau sa te desfiintez... sa-mi razi in nas... tu si care armata... sa te supun ajutata de caporal Tacere, locotenent Argument si general Te iubesc, fraiere... sa predau armele cand ma atingi intr-un mare fel... sa te despic usurel, sa-mi ascund capul in tine si sa nu mai vad nimic... sa ma ajuti sa ma nasc invers, intrand in tine... sa ma tii acolo si sa alegi sa faci asta in fiecare zi, deliberat, constient... sa fiu arma ta de la sold... sa fii scutul meu

vreau sa-mi visezi visele... le dau share

saving Johnny Walker

2009-02-01T09:27:00.002+01:00

7 metri patrati de blat de bucatarie. Invadati de sare, piper, faina, ulei, maglavaisuri, folii, patrunjel, you name it. E sambata si vrajitoarea de cumnata-mea isi face numarul: vreo 4 - 5 - 7 feluri de mancare.

Apare frate-meu. Venit de la Targu-Mures, dupa o sambata de munca apostolica pe ulitele periferiei rrome din Targu-Mures, dupa un drum infernal cu un Logan cu parbriz opac, pe vremea aiurea de ieri... are ochii bulbucati ca ai unei broaste pe care-ai calcat la misto. Si el, si celalalt omulet, care a pandit prin partea dreapta de parbriz.

Ma duc sa cumpar suc si, pe cand ma intorc, constat ca s-a largit gasca. Lucian si Cristina tocmai prezinta jumatatea de tort cu branza de vaci cu care s-au prezentat la apel. Ne asezam la masa. Mamaaa... deja stiu ce urmeaza. Toti stim. Ne asezam oftand. Iar crapam naibii. Iar ne infunda cu felurile ei nesfarsite de mancare... Dar, bagam. Chiftelute de cartofi cu cas, dovlecel pane, masline maro, salata de tot felul de radacinoase - mananci ca iepuri, futi ca iepurii. Toate-s bune de nu-i adevarat, dar mai urmeaza. Ii promit Dianei ca-i cumpar o tabla neagra, pe care sa scrie cu creta meniul. Ca sa stim cum sa ne dozam efortul. Zice sa ne organizam bine, ca urmeaza fasole batuta, cu ceapa si usturoi caramelizat si cu carnati de Plescoi prajiti. Gemete generale. E clar, la noapte va fi concursul de facut zmee din plapumi.

Si, asa cum e si firesc, apar pe masa pahare. De Johnny Walker. Din care se bea Jack. Jack Daniels. Stii omuletul de la Johnny Walker - ala cu "keep walking". Ei bine, se ia sticla de whiskey si se toarna frumusel din licoarea aia aramie pana sub barbia omuletului. Dupa care, dai dovada de spirit civic si te grabesti sa-l salvezi de la inecul iminent. Am ajuns cu bine acasa - sa bem pentru asta. E abia 10 seara si eu m-am imbatat - sa bem pentru asta. Urmeaza fasole batuta - sa bem pentru asta. Ia si te uita prin fundul paharului - cum dracu ne putem noi imbata din pahare atat de mici? Ca totul se vede mic prin fundul paharului. Sa bem pentru asta. Prima sticla de Jack se goleste vertiginos.

Bai, ia sa nu mor io proasta. Ia sa beau si eu whiskey for once in my life. Torn in pahar o pelicula subtire de alcool. Adulmec. Mmmmm... Un iz de ceva caramelizat. Dau pe gat. 40 de grade de alcool se dau sanie prin mine direct in stomac. Acolo, explodeaza totul instant, intr-o floare fierbinte care ma arde pana in creier. Baaa... sa va bateti whiskey-ul de cap. Vreti sa mor? Sting cu ceva pastrama de. Si continuu sa torn pelicule subtiri de alcool in paharul meu, in vreme ce ma gandesc la URA cum ar trebui sa ma duca ea acasa.

Lucian se-apuca de cantat "ozosep". Unguru' il corecteaza, indatoritor. Doi salvatori ai lui Johnny Walker casca ochii mari si fixeaza buzele super-umede ale ungurului, ca sa prinda cuvintele. Le iese, intr-un final. "Ozosep" devine imnul serii. Frate-meu are ochii rosii. De la parbrizul nenorocitului de Logan si de la bautura. Cere intr-una surubelnite si alte scule, ca sa-si alinieze ochii, care bat aiurea, ca farurile nereglate. Eu tot amenint ca ma duc sa ma culc. Unguru' sesizeaza o oportunitate si-ntreaba cu cine. Si de ce-s io atat de obosita si dormita doar de la 3 dimineata. Ii bag mintile-n cap si-i spun ca ma duc sa dorm. Nu ma culc cu nimeni. Cel putin in seara asta. Si ca-s nedormita pentru ca am fost intr-o tura prin lume, spre Zalau, stanga spre Huedin, apoi acasa. Ca ce-am cautat acolo... Am fost sa vad daca este semnal la telefon. Si? Si, n-a fost, motiv pentru care am propus sa scoatem antena. Ha ha ha. Oamenii se uita la mine. Eu derulez in cap ce-am spus. Si cum am spus. Dat peste gat maxim doua pelicule infinitezimale de Jack. E clar. M-am imbatat prin simpatie.

Sticla numarul 1 se termina. Si mai sunt de mancat inca vreo doua feluri. Se organizeaza expeditia. Cine conduce? Dracu, toata lumea e manga. Mai putin eu si cumnata, care e pe antibiotice si care constata ca e al naibii de amuzant sa mai ramai treaz din cand in cand, sa vezi spectacolul celorlalti. Se ridica barbatii. Toti trei. Toti inalti si tremuranzi ca plopii in bataia vantului. Se duc cu totii dupa whiskey. Ei sunt cei trei muschetari. Bai, sedeti blanzi, va duc eu. Hai. Da'... masina? Este. Hai ca-ti dau sa conduci Laguna. Bai, stai calm, am masina, incaltarea si haideti. A fost spectacolul lumii. Fiesta mea e in 3 usi. Am indesat in spate doua haimanale. Isi ridicau picioarele cu mana ca sa treaca peste tunelul central. Am simtit genunchi in spate, prin scaun. Tras scaun mai in fata. Reglat oglinzi - yeah, maybe in another life. Pornesc - geamuri, luneta, parbriz aburite, oglinzile inaccesibile privirii, dar frate... am galerie. Baga, calc-o, uite-o groapa plina de apa, hai sa vedem cum improasca. Frana, avarii. Unguru' trece strada. Se intoarce in 5 minute. Cu sticla de Jack si cu cea de Pepsi distribuite frumusel in cate-o mana. Trece un sens si ramane acolo. In lumina farurilor. Ca un bautor de profesie, cu cate o sticla in fiecare mana.

Back home. Fasole batuta cu alea alea. Frate-meu protesteaza la nevasta: de ce dracu ai impletit varza asta murata? Eu ma uit la ei cum mananca si-mi trimit ganduri tematoare la pipait propriile mate, expandate maxim. Ma intreb unde naiba mai baga in ei, ca eu m-am super-saturat de la prima runda de ostilitati. Lumea geme. Imbucaturile aluneca greu pe gat. Unguru' zice sa nu-l calc. Eu promit sa nu-l calc - in picioare. El zice ca numa' gura-i de mine. Ungure, stai sa vezi ce frumos stiu sa fac "iiooooiii". Diana rade si inghite bucati de paine una dupa alta, uitand sa mai bage si fasole. Mie mi se inchid ochii dar nu ma dau dusa. Salvarea de la inec a lui Johnny merge tot mai greu. Trebuie dat groapa. Doi din trei reusesc. Unguru' are acu niste ochi stralucitori, radioactivi, scaldati in lacrimi. Bai, iti sclipesc ochii. Normal, i-am spalat cu whiskey. Frate-meu se uita cand cu un ochi, cand cu altul. Nu reuseste sa-si alinieze privirile. Cred ca omuletul i se pisa in pahar, pentru ca nu se mai goleste nicicum.

Tort. Cu branza de vaci si ceva fructe racoritoare acolo. Minunat. Sabotat maxim de vrajitoarea care ne-a indopat cu tot felul, in vreme ce ne recita meniul pentru duminica. Sfinte Isuse, ai mila de noi... Toata lumea mesteca indelung, gandind cu ultimul neuron uscat unde sa ascunda ceea ce plimba prin gura. Ca pe gat in jos nu mai merge deloc. Bucatile de tort stau o vesnicie in lingurita, intre discutii de diversiune, apoi ajung in gura, unde-s intoarse pe toate partile, apoi indesate mai jos. Unguru' nu mai poate si pace. Hai, ia tu asta... Baaa, tu-mi dai asa, direct, toata frisca? Clipeste din ochi. Din aia stralucitori. Mergem acasa?, zice. La tine sau la mine?, zic. Cumnata-mea: ungureeee... ti-am zis sa nu te bagi, ca nu ti-i randul.

Am ras cat pentru urmatorii doi ani. Sau, pentru ultimii doi ani, pentru ca vreau sa retraiesc experienta. Am imbarcat ungurul, soldatul ambetat si dragastos + iubirea din dotare in Fiesta si-am pornit in cursa de taxi fara ceas. M-am intors din orasul ud si linistit zambind tot drumul spre casa.

Traiasca Johnny Walker ce nu moare inecat in Jack Daniels.

grand opening

2009-01-30T00:17:00.002+01:00

Cineva, acolo sus - in Gruia, pe Conductorilor 21 - ma iubeste. Drept urmare, face tot posibilul sa-mi distraga atentia de la mine si sa-mi puna in colimator alte subiecte. Recte, ma scoate in lume ori de cate ori ma las dusa.

Astazi a fost program de participat la inaugurare. Cinema Odeon. Polus Center. Ora 19. Vad omuleti si omulete care descriu cercuri largi in preajma intrarii in cinema-ul cu pricina. Cum iar am ajuns mai repede la intalnire - prost obicei, trebuie sa fac ceva in sensul asta - ma duc sa ma asez undeva de unde ma pot uita la oameni. Cu castile-n urechi, evident - ca sa dau altora senzatia clara ca, de vreme ce nu aud, nici nu vad, de parca as fi ingropata in muzica precum strutul cu capul in nisip. Dar ma asez prost, toate potentialele spectacole ambulante erau la o distanta prea mare. Ies. Intind o tigara niste minute lungi. E deja si-un sfert. De-acu' trebuie sa vina zana mea buna si consortul aferent - nu-i zic zan, dar ii zic bun. Pana sa vina, studiez spectacolul omuletilor si-al omuletelor care, intre timp, s-au inmultit. Si care, acum, se foiesc de pe stangul pe dreptul si de pe dreptul pe stangul, zambindu-si cu toti dintii si facand conversatie de salon.

Spectacolul de-abia acum incepe. Ia sa vedem ce-avem aici. Asadar, o inaugurare de cinema. Inaugurare-inaugurare, dar totusi... oameni buni, e un cinematograf intr-un mall. Nu e foaierul Ateneului Roman. Romanii nu se dezmint. Ele - ciorapi negri, densi, neaparat mati. Abundenta de the little boring black dress. Cu pantofi in fel si chip, neaparat cu ceva care sa-i scoata in evidenta si sa-i faca personali. Mmm, prea cautata individualitatea. Mai incercati. O parte din ele au centura scapulara mult prea evidenta - articulatia dintre umar si clavicula + omoplat e atat de evidenta si de descarnata ce te ia mila. Si astea nu-s vorbe de vulpe supraponderala care nu ajunge la struguri. Altele, infasurate neinspirat in ciorapi negri cu aplicatii, care gonfleaza gambele rotunde, balonate pe niste picioare prea scurte, iesite de sub fuste/rochite cu lungime nehotarata, pana undeva sub genunchi. Perle - purtate pe piele, ca sa-si imprumute reciproc stralucirea. Perle la 20 de ani. Coliere mari si grele de gablonturi care numai ca nu striga dupa tine ca asta si sunt si ca-s tare mandre de ele, ete-asa. Plete blonde, rasucite in afara sau inauntru, suvite distribuite riguros de-o parte si de alta o obrajilor, dar sa nu uitam de un manunchi care trebuie sa ascunda usor sira spinarii. Desi toate aratau intr-un fel al lor, mi-au dat senzatia de claustrofobie si de gura uscata pe care o am cand intru undeva si dau cu ochii de un covor cu franjurii aranjati cu piaptanul. Re-gu-la-men-tar.

Ei - au mult mai putine sanse de a iesi in evidenta. Prin urmare, si de a gresi foarte tare. Sau de a fi ostentativi. Binecunoscutele camasi, pulovere, tolerabilii jeansi. Multa decenta. O linistitoare lipsa de apetenta pentru a se baga la creatie in materie de combinatii vestimentare. Am remarcat o catarama - cred ca e printre putinele dati cand incep un om din mijloc - o catarama mare, voit invechita, domnind pe o curea de piele maro, la randul ei infasurata in jurul unor jeansi ok, care-si dadeau fix acolo intalnire cu un tricou alb, curat, simplu, intins peste brate si piept intr-un fel promitator.

Toata marea de lume vocifera. La un moment dat, apare cineva. Ne salutam. Recunosc figura, expresia, stiu ca e cineva cunoscut. Habar n-am cine. Asa ca, dupa "salut", tac. Preventiv. Sa nu fac vreo boacana. Imi trag suturi in fund creierului, sa vina repejor cu CV-ul fetei. Dar ma ajuta ea cu indicii si-mi revin. Deja stie ca-s in urma cu somnul si ma folosesc de chestia asta ca sa ma fac iertata. Mancam. In picioare. Intai popcorn. Ca doar suntem la cinema. Popcorn sarat, care increteste buzele de la atata sare si de la atata frenezie in consumul lui. Dupa aia, ceva din ce-au pus oamenii pe masa. Ca doar e inaugurare.

Moment artistic. Incepe bine - in sensul ca am muscat-o, chiar am crezut ca individul ala e critic de film, era costumat adecvat. Dar s-a dovedit a fi doar un moment umoristic, care, din minutul doi, mi-a lasat clar impresia ca a fost scris la betie. Impresia asta am intors-o pe toate partile in lungile minute in care oamenii s-au straduit sa fie amuzanti.

Filmul. "Operatiunea Valkyrie". Sper ca am pus unde trebuie "y". Tom Cruise si inca o gasca. N-am adormit din simplul fapt ca am probleme cu somnul. Nu stiu care a fost scuza altora.

Nu prea ies la evenimente mondene. Doar cand sunt dusa. De zana buna. (Da, ai dreptate, era bine sa fi mers la inaugurare Bamboo, mai scriam si despre altceva decat povestile mele depresive). Evenimentul a fost organizat indoielnic - confirma surse din mai multe agentii de advertising care au colaborat, fara sa stie unele de altele, la happening. Lista de invitati a fost una second hand. Judecand dupa mine. Prin asta a se intelege faptul ca eu sunt un astfel de invitat. Dar, per total, am intrat in jocul de societate, am mancat binisor, baut suc - URA astepta cuminte, in parcare - am vazut un film si-am fost umar la umar cu doi oameni dragi mie. Ceea ce inseamna, fara dubii, ca am iesit pe plus.

I wish you a grander living, Cinema Odeon.

experiente radio

2009-01-28T22:59:00.001+01:00

Noaptea asta nici tigarile nu ma iubesc.

De ceva vreme - cateva luni, deja - dorm cam 4 - 5 ore pe noapte. Adorm pe la 3 dimineata, cand dau sa ma intorc pe-o parte si ma trezesc ca sa-l iau pe Nokia de pe piept si sa-mi scot castile. Pana la ora aia trebuie sa traiesc cumva cu mine. Si-atunci, ma tin de vorba.

Despre cum traiesc tot felul de experiente radio. Intamplari fara imagini. Fara video. Genul de trairi pe care mintea mi le reda cursiv, cuvant cu cuvant, acord de acord, nu ca memoria vizuala, care-mi ofera doar cadre inanimate.

"Noaptea esti doar a meeaaaa..." O noapte de gone driving. Eu - in dreapta. Nu stiam ce sa fac cu mainile. Asa ca am mangaiat succesiv centura de siguranta, firul subtire de argint pe care il port la gat, manerul portierei, tesatura blugilor. Kilometri intregi in care am trait foarte mult, fara sa vad nimic. Pentru ca totul s-a petrecut absolut pe intuneric. Dar a fost mai mult decat perfect. Prefer sa nu stau cu ochii pe celalalt. Ofer profilul si o ureche fina. Asta pentru ca nu vreau sa tin sub supraveghere. Merg pe genul acela straniu de intimitate care iti permite sa tragi aer in piept si sa-l tii acolo pana cand gasesti directia de rostire, sa-ti musti buzele a cenzura, sa oftezi, uneori. Sa-ti traiesti reactiile asa cum nu poti s-o faci atunci cand iti improsc in ochi lumina reflectoarelor. Sau atunci cand simti foarte clar cum privirea mea incepe firesc, ca doua linii imaginare paralele si se termina, foarte incomod, arcuindu-se si crescand in capete carligele semnelor de intrebare.

Dac-am fi concurat in noaptea aia la un concurs de inot sincron pentru perechi mixte, castigam detasat. La etapa pentru amatori, evident. Pentru ca ne-am gasit ritmul comun dupa ce ne-am tot pipait pe muteste cu antenele. Pentru ca am inceput fiecare sa construim capete de pod spre celalalt si ne-am intalnit, chiar daca usor ezitant. Pentru ca n-a contat ora, frigul care m-a muscat de mana dreapta - singura cu care imi nimeresc gura cu tigara negresit. Pentru ca n-a contat ca nu te-am vazut. Te-am lasat sa intri in mine mai adanc decat vei reusi din orice alta pozitie.

Vocea. Cuvintele. Tacerile dintre. Felul in care simteam ca rasfoiesti prin vocabularul incorporat ca sa gasesti ceva cat mai exact. Discursurile mele aspirate si expirate. Frante, pentru ca am mari probleme la a articula propozitii formate din mai mult de 5 cuvinte. Felul in care s-au incolonat toate nezisele si s-au transformat in spuse. Revelatia faptului ca, uite, nu sufar de vreun retard, chiar pot sa vorbesc. Trebuie doar exercitiu. Toata coloana sonora a discutiilor noastre nerostite mi se derula in minte. Crede in mine si-am sa fiu cel mai fabulos fond de investitii care s-a inventat vreodata, depui 1 si scoti 100. Push the right buttons si-am sa fac din placere un bumerang pe care-l facem mesager intre noi pana cand vine si ne reteaza capetele amandurora, dintr-o miscare. Si murim fericiti. Si rasul tau: hm, riscanta relatia cu tine. Evaziune fiscala, spalare de bani, crime si sinucideri. Asta era emisiunea pe care o receptionam amandoi, cu un oarecare lag, pentru ca eram pe aceeasi frecventa atunci cand vorbeam despre... Despre cum a fi cu cineva trebuie sa-ti dea atata libertate, incat sa te tarai in genunchi, sa implori si sa te ceri prizonier. Despre cum timpul petrecut impreuna trebuie sa fie, in mare parte, tactil. Iar restul timpului sa fie plecari in expeditii din care fiecare se intoarce cu prada de desertat pe masa comuna.

N-am avut nevoie sa-ti vad ochii, expresia fetei. Si foarte bine ca nu te-am vazut. Pen'ca-ntr-o experienta din asta radio, cea mai recenta, te batea gandul sa te repezi sa ma saruti, ceea ce nu era foarte indicat pe curbele vatuite de ceata groasa pe care te-am dansat si nu ti-a placut sa fii condus. Am ascultat.

Fii radio. Oricum nu vad eu prea bine - defect de fabricatie. Port ochelari ca sa nu dau peste nevinovati cu masina. Ah, da - si pentru ca sa par inteligenta.

armata salvarii

2009-01-28T14:16:00.002+01:00

Oameni buni... dragii mei... renuntati sa incercati sa ma salvati de mine.

Mie nu mi-e bine decat trasa in teapa. Pusa pe roata si data de-a dura. Conectata la un curent de inalta tensiune si inscrisa la un curs intensiv de breakdance. Mie nu-mi prieste decat asa. Altii au rau de mare. Eu am rau de pamant. Nu pot si nici nu vreau sa fiu altfel. Pentru ca, in ciuda aparentelor, i really love myself. Damn proud of me.

Asta mi-s. Intai trag si-apoi somez. Incerc, totusi, sa ma domesticesc, sunt civilian casualties care n-au nici o vina si nici nu se asteapta la genul asta de abordare. Nu vreau sa ma iau de adversari care capituleaza prea rapid. Nu ratez nici o ocazie de a arunca cu pietre. In altii. Dar tot ce-mi doresc e sa le evaluez ecoul. How deep, how far... E ca si cum as arunca pietre in fantana. Partea proasta e ca dau numai peste balti din care nici comunitarii n-ar sorbi, chiar pe timp de seceta. Am un stoc de pietre din astea. Nu ratez nici ocazia de a le planta in palma celuilalt, ca sa intoarca favorul si sa repeada bolovanul in mine. Eu rezonez, frate... Ecou, vibratii, modulatii, tot tacamul. Hit me hard.

Vreau sa cred. Si chiar cred cu tarie in the big love. Aia care vine si te schimba. Iti da sansa sa fii tu. Plenar. Chiar cred ca trebuie sa fie frumos, inalt, rotund. Ca cercul de pe Poarta Sarutului. Intens de sa ejaculeze Coloana Infinitului. Subteran si teluric, cu ganduri care bantuie din unul in celalalt pe principiul vaselor comunicante. Ganduri care circula in liniste, la Masa Tacerii. Pentru ca nu vreau sa-mi pierd credinta, risc. Si sufar. Evident, nu e chiar asa dramatic cum pare, dar...hei, trebuie sa fiu un pic atenta si la impresia artistica, nu?

Mai cred si in mind games. Tot ce e sucit, contra naturii, stramt si periculos. Nu-mi invelesc mintea in banda izolatoare pentru ca-mi place sa traiesc scurt-circuituri. Oooh, si-mi place maxim sa le provoc. Sa vad exploziile de surpriza in privirea altora. Felul in care ochii se casca mari si pupila are spasme. Dupa ce refocalizeaza, dau verdictul. Clipesti a "mai vreau"? Tine aproape. Daca nu... asta e. Am irosit munitie.

Cred in tot ce duce la epuizare. Imi place nesomnul. Felul in care imaginile se dilueaza cand conduc, noaptea, dupa doar doua ore de somn. Ador cafeaua si o beau in orice pozitie, la orice ora. Inima mea ar uita sa bata fara ea. Si, stiu, fumatul e o porcarie. Dar... cand aprind bricheta, pun totul on hold. Uite ca exista un buton din care pot sa opresc lumea din rotatia ei. Trag fumul in piept si apoi expir, prelung, fara graba. Fumatul e un foarte bun pretext ca sa oftezi in public fara sa-ntrebe nimeni ce bai ai.

Nu vreau sa invat sa intreb "ce mai faci". N-am de gand sa invat raspunsul uzual la intrebarea asta. Nu vreau sa vorbesc mai mult. Bateti-va capul, daca va intereseaza. Nu vreau sa las la o parte cinismul, ironiile si malitiozitatile, pentru ca imi face placere sa crestez un pic pielea si sa presar sare, dupa gust. Am gusturi ciudate. Dar fac asta si cu mine. Nu vreau sa ma las de obiceiul meu de a convoca adunarea generala a neuronilor - in cazul privilegiatilor care poseda asa ceva. N-am sa cred niciodata in "cine ma place, ma place oricum". Nu aplic strategii din astea de looseri si lasi, care cred ca se pot mandri cu mersul biped si trebuie sa fie adorati pentru aceasta mare realizare. N-am sa abdic niciodata de la a fi ferm convinsa ca orice fel de relatie care conteaza - prietenie, dragoste, sex - trebuie sa fie de genul citius-altius-fortius. O olimpiada permanenta. Nu vreau sa-mi trag sufletul. Vreau sa ma consum. Vreau sa sufar. Pen'ca asta inseamna ca-s alive.

O singura persoana mi-a zis: "imi pare rau ca suferi, dar o faci atat de frumos, ca nu-mi vine sa-ti urez altceva decat sa te tina mult si bine". Mi-a ajuns mai prieten cu asta.

mama lui phil collins

2009-01-26T10:54:00.001+01:00

In intelepciunea ei profunda, mama lui Phil Collins ii spune fiului sau iubit, si, prin intermediul lui, noua, tuturor: "you can't hurry love / you just have to wait / love don't come easy / it's a game of give and take".

Domnul din capul meu featuring dumnealui i-au dat infrangere Doamnei. HA HA ha... ti-ai luat-o sus, bot imblanit. Asta se sterge la gura, cu un gest profesionist si plictisit care ar face-o invidioasa chiar si pe Alina Plugaru, si se resemneaza cu incapatanare. Merge mai departe cu o sclipire bine ascunsa in privirea placida. Speranta moare ultima. Cam dupa demnitate si spiritul de conservare.

Asa-i. Nu poti grabi lucrurile. Trebuie sa incepi prin a te iubi. Dupa aia, trebuie sa iubesti. Capac peste toate, trebuie sa fii iubit inapoi, fix din directia unde-ti zboara tie toate energiile. Prea complicat pentru a forta lucrurile. Toata problema e ca nu am rabdare. Am lipsit cu nerusinare cand s-a-mpartit treaba asta. Ca si atunci cand s-a dat noroc la tot cartierul, de altfel. Nush pe unde am umblat... creanga, cred... si nu mi-a tinut nimeni randul.

Am sa-i transmit doamnei mama lu' Phil Collins o treaba care musteste de o intelepciune similara. E de la Forest Gump citire: life is like a box of chocolate. You never know ce cacat o sa primesti.

orgasm pe invers

2009-01-21T16:19:00.000+01:00

Adu-ti aminte de cel mai puternic orgasm pe care l-ai trait vreodata. Unul intens, electrizant, care-ti lichefiaza creierul si ti-l transforma intr-o seva ciudata, care se scurge prin si din tine. O traire care-ti dezintegreaza sfanta treime formata din minte, trup si suflet si te reconfigureaza rapid si fara drept de apel pe o cu totul alta orbita. Aminteste-ti trairea maxima pe care ai avut-o cand ai facut dragoste cu adevarat.

Si-acum, pune inainte un minus. Intoarce in oglinda. Inverseaza culorile. Rastoarna scala cu 180 de grade. Pune minus. Si-ai sa-ntelegi ce traiesc eu acum.

Zice-se ca la porci orgasmul dureaza asa, vreo 30 de minute. Pe mine povestea asta pe invers ma tine mult mai mult. Ce noroc, nu?

domnul vs. doamna

2009-01-21T08:52:00.001+01:00

Doamna din capul meu zice: ooooooof, viata meeaaa...

Domnul din capul meu zice: revino-ti. Nu suna. Tu-i spui ca ti-e dor de nu mai poti. El zice 'noapte buna'. Tu zici ca ajungi in bratele lui si abia atunci esti 'acasa'. El tace. Nu ti-e clar????

Doamna spune, cu o voce mica si indaratnica: mi-e clar. Ca mi-e chiar dor. De nu mai pot. Si ca risc. Deschei haina groasa, de iarna, dau jos camasa, crestez pielea fina care-mi acopera pieptul si deschid cusca coastelor sa-i arat - uite, aici e inima mea. Si aici esti tu, un nod de priviri, atingeri si cafele baute impreuna. Nodul ala cutreiera prin cele patru camere vaste ale inimii mele, dar eu te-as invita sa te scurgi peste tot, sa-mi intri in circuitul sangvin si sa miros a tine de la distanta. Vreau sa ma revendici si sa-ti marchezi teritoriul.

Domnul da ochii peste cap. Clar, e greu. Muierile astea. Le apuca amocul si-s greu de scos dintr-ale lor. 'Femeie, cauta altceva. Schimba rapid. Move on.'

Doamna aproba fara cuvinte si ramane la parerea ei. Asadar, bate. Bate si ti se va deschide. Oricat de tarziu...

caut partener de joaca

2009-01-20T18:26:00.001+01:00

Se da:

Minte ascutita. A mea. Taie pe la cusaturi. Ale mele, ale altora, fara discriminare. Nebuna, dusa, zaluda, maniaco-depresiva nediagnosticata, uneori sub tratament. Sub imperiul propriilor neurostimulatorii, ceea ce inseamna ca sunt zile in care ma comport de parca mi-as fi luat medicamentele. Cam uit de ele, in rest. Specialista incontestabila in taceri de tot felul, de la cele aprobatoare, la cele in care te-ntrebi serios ce naiba cauti in preajma mea. Ca-mi bat joc de corzile vocale si de notiunea de decibeli, ingorandu-le suveran. Mare amatoare de introspectii spiralate cu viteza unui biplan doborat de inamic si aflat in vrie, directia pamant. Experimentata in filosofii de trotuar si dileme existentiale puse pe masa de disectie. Calda, calma, zambitoare, buna ca painea proaspat scoasa din cuptorul fermecat, cu capul in nori si cu picioarele pe pamant. Femeia-girafa. Maniaca in ale condusului oriunde, oricand. Ingrozita de timpul liber care trece fara rost si iremediabil nedumerita de placerea omenirii cu scaun la cap de a petrece weekendurile dormind.

Se cere:

Minte verticala. Luminoasa. Ca sabia lui Darth Vader din Razboiul stelelor - o linie incoruptibila care taie fara zgomot. Elasticitate, puterea de a intelege lumea din viteza unui carusel iesit de pe sine. Dansator dupa ritmuri aiuritoare, dispretuitor fata de linia dreapta si fata de maluri. Dur. Capabil sa-mi spuna rapid sa-mi bag mintile-n cap. Urgent, fara mila. Intelegator pana la Dumnezeu si inapoi. Astea doua intr-o combinatie care isi schimba concentratia ca-ntr-un compus chimic instabil, decretat pericol international. Limba aspra si mana tandra. Constient de faptul ca are o inima si chiar mandru sa o poarte pe dinafara, deasupra camasii. Ca o provocare.
Amant desavarsit cu masina care e chiar o prelungire foarte utila a propriului corp.

Mai departe?

Curse. Ne dam prin oras si in afara lui. Fara scop, la deruta. Doar ca sa te tii dupa mine si sa intrebi daca stiu sa pun frana. Sa te fac sa ma injuri pentru ca te infurii cu frana de motor.

Povesti. Barfe personale - cum a fost ziua, pe cine mai iubesti, cine merita si cine nu, ce e cu prietenii care iti cunosc numarul doar cand au nevoie si ce e cu aia care te suna doar ca sa vada ce faci, desi nu s-a intamplat mare lucru de ieri, cand au sunat ultima data. Despre cum inima aia pe care o purtam pe dinafara, cum isi poarta generalii decoratiile, provoaca si e luata drept tinta de cate unii care fug cu ea si nu stim cum sa o recuperam.

Suc. Fara bule, ca eu numai din ala beau. Cafea. Litri intregi de cafea, la orice ora. Tigari in functie de cat de supus e fiecare placerii. Insomnii comune. Dimineti prinse impreuna, cine stie pe unde, cu ochii de cucuvele mioape. "Esti proasta, renunta, scoate-ti din gand". "Tine-te cu dintii de chestia asta, daca esti convins ca asta e pentru tine, du-te pana-n panzele albe". "Hai noroc". "Da-mi un foc, eu nu-mi gasesc bricheta".

Nimic angajant. Nimic pus pe hartie. Nici un contract. Doar placerea de a suna si-a zice ca m-as duce-n lume un pic si ca as mai lua pe cineva cu mine.

facem prezentarile

2009-01-19T08:22:00.000+01:00

"Danaaaa... hai, fa, 'ncoa!"

Dana. Io-s aia.

S-au perindat prin preajma mea o seama de personaje. Masculine. Care, din varii motive - merg singura la service, fac pe curierul, comisionarul, hamalul, montatorul de becuri si abajururi etc. - au simtit nevoia sa-mi declare indirect ca ma vad asa... mai barbata. Femeia c-un coi.

Asa ca mi s-a spus "Danel". Sau, mai recent, "Danu". Ei bine, aceste personaje emerite au mai simtit, la un moment dat, nevoia sa-mi traga un sut in unicul meu coi. Cu voleu sau la rasul ierbii - depinde de personalitate - dar mi-am luat picioare-n vintre de m-am cainat pana mi-au iesit ochii din cap, temporar.

Chestia ciudata e ca oricine ma alinta "Danuta" n-are pic de respect din partea mea.

de ce imi iubesc masina

2009-01-17T12:40:00.000+01:00

Care e cea mai scumpa cafea ? Aia pe care o cumperi dintr-un OMV situat la vreo 60 de km de bravul oras in care locuiesti. Toata lumea care afla despre gusturile mele face doua gesturi mute, dar extrem de graitoare: freaca degetul mare de aratator si de vecinul lui - semn ca se duc banii; dupa aia ridica dreapta la tampla si flutura din mana, in ritmul gandurilor nepieptanate regulamentar, care imi colcaie in cap.

Dar, la naiba cu astea. Stiu foarte bine ce si cum. Mie asta imi place. Sa ma urc in masina si sa plec. Pun muzica potrivita, la nivelul sonor potrivit si plec. De asta imi iubesc masina. Pentru ca nu comenteaza. Nu obiecteaza. N-o intereseaza unde mergem. Si de ce. Ma asculta calina si isi vede de treaba ei.

Cred ca am mai spus asta, dar centura de siguranta e singura care ma tine strans in brate in mod constant. Volanul e singurul pe care pot sa-l ating cu doua degete, cu palma sau cu ambele maini, sprijinite uneori de el, pentru a ma incalzi la cele doua duze de aer situate de o parte si de alta a lui. Schimbatorul de viteze e singura reprezentare aproximativ falica pe care pot sa o ating si sa o manevrez oricat de des. Sau de rar. Intra in viteza precis, intr-un ritm pe care il cunosc foarte bine, deja. Cand nu intra, e ca si atunci cand ai face dragoste cu jumatate de minte pierduta, undeva, nici macar cu gandul la altcineva, ci doar asa, suspendat.

Ii cunosc sunetele - am urechea formata si foarte fina. Recunosc toate tonalitatile - ca si atunci cand stai cu capul sprijinit pe pieptul cuiva si auzi inima, sangele, respiratia, plus o gramada mare de alte chestiuni, pe care nu le pot defini exact, pentru ca n-am participat la nici o disectie, dar le recunosc a fi organe interne vitale. Asa si masina mea. Stiu motorul, stiu cum caraie cand nu-s atenta si nu intra in viteza, stiu cum suna cauciucurile de iarna sau cele de vara pe asfalt, aud pompa de benzina cum se trezeste, cand rasucesc cheia in contact, fara a porni motorul. Restul - toate celelalte sunete le iau ca fiind viata ei interioara, pe care ma stradui sa o fac cat mai placuta.

Imi cunoaste toate sunetele. Iar asta e chiar mai important decat cele pe care le percep eu. Stie cum cant. Pentru ca asta fac - cant. Dau muzica suficient de tare ca sa nu ma aud, pentru ca sunt constienta de cum suna vocea mea si n-am chef sa ma autocenzurez. Stie cum plang - asa cum s-a intamplat daunazi, cand am iesit din casa like a bat out of hell, la 11 noaptea, pentru ca patul si casa ma strangeau groaznic. Si-am urcat in masina si-am condus urland ca un caine turbat, ca un canceros in metastaza, urland groaznic, prelung si modulat, de mi se rupea inima auzindu-ma. Dar am dat afara, chiar daca mi-a luat vreo 100 de km exorcizarea asta.

O iubesc pentru ca ma imbraca. Am crema de maini, servetele umede pentru mine, pentru ea - doua tipuri, unul pentru parbriz, unul pentru alte suprafete; am o rola de pungi de plastic, care sunt punga mea de gunoi. Am suc, tigari, bricheta, ir de buze. Am rucsacul de sport, din care pot sa extrag, la nevoie, o flanela. Am radio, cd player, modulator fm si muzica la greu. E spatiul meu personal ambulant. Inchid usile, pornesc muzica si tot ce razbate din existenta mea e sunetul basilor care face sa vibreze portierele si retrovizoarea. Ma inchid inauntru si traiesc cu sentimentul cald ca nimic nu ma poate atinge. Nici chiar privirile care pot, totusi, sa razbata prin sticla curata a parbrizului si a geamurilor.

O iubesc pentru ca se straduie. Nu e ea vreo fasneata, cu doar 60 de cai si cu o masa usor prea mare pentru puterea asta, dar e inimoasa si da tot ce poate din ea. O simt cum se incoarda si cum vibreaza atunci cand ii arat cu degetul lunga linie dreapta din fata si atunci face efortul sa se supuna piciorului meu infipt in acceleratie si ajunge la 130 km/h cu plamanii expandati la capacitatea lor toracica maxima. O simt cum toarce multumita si ascultatoare atunci cand, dimineata foarte devreme, o valsez pe curbele care urca spre Marisel, printre lacurile de acumulare, ca sa mergem doar noi doua sa prindem rasaritul intre muntii acoperiti de prima zapada. Sambata dimineata, cand toti muritorii de rand dorm, noi ne bem cafeaua si ne fumam tigarile la vreo 40 de km de oras.

Masina e alcoolul meu. Urc la volan si mi se rupe filmul. Uit de tot. Sau, nu uit. Dar totul trece in planul doi. Pe banda intai. Acolo unde se circula cu viteza mai mica. Mai molcom. Eu calc acceleratia si-mi pun ambitia sa depasesc masini cu care, clar, nu e cazul sa ma joc. Dar imi calculez manevra in asa fel incat sa nici nu-si dea seama cel din fata mea ce intentie am si sa nu aiba timp sa-mi arate ca nu ma tine. Asadar, nu-mi da ceata nici un BMW. Daca depasesc in localitate, evident. Imi supun mintea drumului si toate celelalte nebunii se calmeaza, stau la rand, se aseaza comod langa mine si se relaxeaza, uitandu-se pe geam. Ti-am zis, e alcoolul meu. Zilele in care nu circul suficient sunt zile de delirium tremens.

La sfarsitul zilei de lucru, dupa ce am terminat de livrat toate chestiile si pe toata lumea unde are de ajuns, e placerea mea suprema sa intru intr-o benzinarie, sa-mi iau o cafea sau un suc si sa bag o tigara in mers. Cu geamul din stanga deschis - chiar si pe ger, cu ventilatorul pornit pe maxim, cu caldura orientata ca sa sufle fumul afara, cu muzica rasunandu-mi in cap si cu sticla de suc intre picioare, schimb vitezele molcom si ma tin regulamentar dupa cei mai lenesi din trafic pentru simplul fapt ca nu ma grabesc nicaieri. Sunt momentele in care imi vine sa plec cat mai departe, just cruising, ca sa dansez dupa ceea ce mi se canta, ca sa gandesc in slow motion si ca sa-mi trag sufletul.

Toata dragostea asta a noastra se consuma falnic doar intre patru ochi. Pentru ca cele mai bune momente in masina sunt cele in care sunt singura. Chiar si atunci cand conduc numai ca sa incerc sa ma las in urma, in orasul din care ies cu viteza maxima pe care mi-o permit. Mai ales atunci. Desi in calatoriile astea initiatice mintea mi se limpezeste asa cum nu stie s-o faca altfel, desi atunci as putea sa-mi intorc sufletul pe dos, ca o manusa, pentru a fi cercetat in amanunt, fara loc de indoiala. Desi imi doresc foarte tare sa fie cineva in dreapta mea, care sa nu spuna sa dau muzica mai incet - ca ce dracu', esti surda, e pe nivelul 14 din 20, las-o naibii - cineva care sa ingane aceleasi cuvinte si aceleasi acorduri ca si mine si Fleetwood Mac, Phil Collins sau Gabi Lunca. Inca n-am gasit pe nimeni care s-o faca.

Masina mea n-are dotari. Doar aer conditionat. Ce-mi doresc foarte tare este un cablu miraculos, cu mufele potrivite, prin care sa-mi conectez mintea la difuzoare, ca sa se auda in dreapta mea tot ceea ce n-ar mai trebui sa pun in cuvinte.

Stie careva cum pot rezolva?

P.S.: masina mea e un Ford Fiesta. Si o cheama URA.

acasa

2009-01-15T08:30:00.000+01:00

Vreau sa te sun de pe drum si sa-ti spun doar atat: vin. Tu sa stii ca sunt ultimele zeci de kilometri pe care ii fac inapoi spre tine. Sa-mi deschizi usa, sa-mi iei geanta si lucrurile si sa le dai drumul pe jos. Vreau sa ma tii in brate, cu obrazul si gatul lipite de ale mele, pana cand toata nebunia unei zile lungi se stinge incet sub pleoapele mele in sfarsit inchise, pana cand tot ce inseamna viteza, discutii, telefoane nesfarsite si trafic se estompeaza ca o fotografie care se releva in sens invers.

Apoi, vreau sa ma dezbraci acolo, in hol, sa lasi hainele sa cada incet si sa te simt direct pe piele. Intoarce-ma cu spatele la tine, sa-ti simt inima batand intre omoplati. Dupa ce ne sincronizam pulsul, o sa fiu atat de conectata incat, cu palmele tale calde si linistitoare puse pe ochi, n-am nevoie sa vad ca sa fac pasii care ma duc in marea noastra personala.

Nu vreau sa aud nimic. Doar apa care isi linge buzele cand intram. Doar mirosul de curat si de proaspat. Doar tu - in spatele meu, ca un scut. Tacerea asta impreuna sa ne spele de randurile de praf, de transpiratie, de nervi indesati inapoi in gat, de dorul retinut. Si prosopul urias, usor aspru de la atata spalat, neaparat alb, sa ma invaluie cand stam impreuna la cafeaua de seara.

Fa dragoste cu mine asa cum numai tu stii. Cu sarutari surprinzatoare si muscaturi electrizante. Cu mainile care ma cutreiera ca nasul atent al unui caine de vanatoare care tine o urma. Cu pielea ta, care nu se dezlipeste de mine nici o secunda. Si muzica aceea care mi-a intrat in sange si care ma parcurge in circuit inchis sa se auda in camera in care ne ascundem de lume ca sa ne bucuram unul de altul in legea noastra.

Mi-e tot timpul dor de diminetile impreuna. De clipirile telefonului care da alarma, de lumina care se furiseaza tacuta in casa. Vreau sa stii ca soarele nu rasare, de fapt, galben si rotund pe un cer senin. Pentru mine, soarele e albastru ca ochii tai si se inalta pe un cer auriu, intre gene aproape blonde. Se ridica de dupa curbura pernei si ma lumineaza toata atunci cand iti vad zambetul din privire si-ti gust primul sarut al zilei. Cel de 'buna dimineata'.