Noapte. Caldura. Ma bag in pat goala. Si singura. Cu castile in urechi, cu aceeasi muzica trecandu-mi prin curbele urechilor interne.
Intind mana pe cearceaf, in cautarea unui loc racoros. Incet-incet, ajung la mine. Hooopaa, ia te uita, zic. Avansez. Pielea mi-e mai racoroasa decat cearceaful. Urc, ajung la sanul drept si, atingandu-l, mi-aduc aminte cum stateam cu spatele la tine, intoarsa atat cat trebuie ca sa ajungi la sfarcul meu si sa-l necajesti la prima ora a diminetii. Iar el sa nu reactioneze - prea somnoros.
Ce frumos ar fi daca, intarindu-mi singura sfarcul, mi-as transforma sanul intr-un clopotel din acela care troneaza imperial la receptia fiecarui hotel care se respecta. Sa fac 'clinc, clinc' si sa apari. Cu tot cu semnul "do not disturb".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu