trenduri desuete

"Rapirea din serai", pestisorul de sticla de pe televizorul alb-negru si mileurile n-au murit. Stralucesc, reinventate, in apartamentele nou-amenajate ale generatiei care le contesta.

Lavabila aseptica e impodobita triumfal si cu pretentii nesustinute de connaisseur cu tablouri. Fara rama, ca asa se poarta acum. In marea lor majoritate, fragmentate in trei-patru bucati, ca sa fie trendy. Atata doar ca sunt tablouri produse la scara industriala, fara subiect, fara talent, cumparate din magazinele care le vand ca accesorii la parchetul laminat si folia termoizolanta. Le regasesti tintuite ostentativ in sufrageriile modernizate pe post de living-uri si deasupra paturilor matrimoniale, acolo unde, in alte vremuri, statea fotografia pictata a tanarului cuplu, el cu floricele albe, de plastic, in piept, ea cu voalul pieptanat cuminte pe spate, ca sa i se zareasca multumitor profilul.

Daca nu-s tablouri, sunt stickere. Tot felul de figurine, fluturasi, floricele sau, in cele mai bune cazuri, forme abstracte care se lipesc pe pereti, umpland spatiul ca o conversatie proasta, care se lupta sa altereze frumusetea tacerii inteligente. Sau tapet cu blazoane regale in relief, stralucind poleit pe peretii apartamentelor construite in noile zone proletare de la periferia mai vechilor zone proletare.

Cei care au ceva sanse de a transforma intr-o mica realitate dorinta lor de a de a intretine o aparenta de rafinament si intelectualitate folosesc bibelourile de hartie. Puse la loc de cinste, vizibile din orice unghi al camerei, asortate la culoarea mobilierului stau cartile cu coperti cartonate si cotor cu litere aurii, cumparate constiincios in fiecare saptamana cu unul sau altul dintre ziarele care au gasit o metoda buna de a se vinde mai bine. Dar nu si de a fi citite mai asiduu. Cartile acelea strang randurile si completeaza periodic colectia de obiecte decorative tiparite, cu copertile lor vintage sau cu policromiile lor lucioase. Nici nu stiu daca e mai bine asa sau prefer casele in care nu se gasesc carti deloc.

Uniforma decoratiunilor interioare trendy mai cuprinde: covorul mitos, intre franjurii caruia se strang firimituri, praf si o intreaga micro-fauna provocatoare de astm; mobilierul geometric, care are neaparat cel putin trei corpuri de perete verticale, asezate la distante egale unele de altele, din ratiuni estetice sau ergonomice care depasesc puterea mea de intelegere; aplicele de sticla in care se aduna insectele, intunecand si mai mult lumina dramuita, de doar 60W; fotografiile cu portretele tanarului cuplu, asezate pe mobilier, la vedere, in lipsa de alte obiecte care sa dea incaperii un aer personal autentic si nefortat; magnetii adusi din calatoriile internationale ale familiei, misunand brownian pe usa frigiderului; capacele de WC din plastic transparent, in care inoata pesti colorati sau cele care imita, lucios, lemnul; refugiul in siguranta calduta si anonima a culorilor neutre, de pamant; intentia de rebeliune care marcheaza cromatic cate un perete colorat violent.

La fel ca si apartamentele parintilor nostri, cele de acum vor purta foarte clar amprenta anului in care au fost decorate. Dar, spre deosebire de generatia anterioara, care a fost prinsa in aceeasi moda in materie de decoratiuni vreme de 20-30 de ani, la noi se va putea data dintr-o privire anul din care vine mobilierul wenge, parchetul de bambus sau usile de pal lucios ale dulapurilor din bucatarie.

Adeziunea la anonimatul majoritar in materie de decoratiuni interioare nu este intotdeauna o consecinta directa a limitelor bugetului. De cele mai multe ori, e vorba de alte limite: cele ale personalitatii si ale indraznelii celor care lanseaza efemerele si desuetele trenduri.

Roger Waters: Amused to Death

Stii cum e muzica asta? Ca un val urias care face surf deasupra lui insusi; ca si cum drogul asupra caruia te apleci sa-l inspiri se inhaleaza pe sine si te absoarbe si pe tine, o mica particula de praf luata de curent.

Roger Waters - Amused to Death

curenti ascendenti

Cu siguranta stii: conduci si scoti un brat pe geamul larg deschis, iar aerul cald, de vara, ti se aduna in causul palmei si-l simti modelabil.

Pozitia zero este cea in care tii palma paralela cu solul - aerodinamicitate maxima. Tine de tine cum decizi sa inclini palma. Un grad in sus si ai portanta maxima, poti sa urci pe curentul de aer. Un grad in jos si esti in vrie. Tine doar de tine.

Eu - cu toate exigentele mele - sunt curentul de aer. Dar nu e numai atat. Am incredere ca poti. Si asta e un curent ascendent suplimentar. Tot ce trebuie sa faci este sa ai curajul sa urci.

Ce-mi doresc fierbinte sa-ntelegi este ca nu faci nimic pentru mine. Daca intr-o zi dispar - fug cu circul, ma marit cu cel mai bun prieten al tau sau intru in coma - nu iau nimic cu mine. Totul - tot ce-ai muncit, tot efortul, toata grija, toata ambitia, autocorectarile, cizelarea, rafinamentul dobandit - totul iti ramane tie.

Am sa continui sa-ti suflu in ceafa pana cand iti iei inima in dinti si incepi sa te inalti.

harciogii bipezi

O radiografie a articulatiei genunchiului iti poate spune pana cand mai poti sa cresti. O scanare atenta a casei in care locuiesti iti spune multe despre cat ai sa traiesti.

Desi nu e evident, momentul in care incepi sa mori e fix acela in care decizi ca nu te poti desparti de lucrurile cu care ai un trecut, din cauza ca nu mai crezi ca poti sa-ti faci un viitor cu altele.

Fa curatenie si arunca - e ca si cum ti-ai reimprospata cartilajul care-si desfasoara magia de a te mentine in continua crestere.