luni, 23 iulie 2012

Testare de produs (robot de bucatarie)

Cand mi-am dorit un robot de bucatarie multifunctional, nu stiam ca as fi fost mult mai castigata daca primeam un simplu prajitor de paine.

Dupa ce-l scoti din ambalaj, trebuie sa te inscrii neaparat la un curs de ikebana. Plus unul de arhitectura urbana in Lego. Combinate cu o tabara intensiva de rezolvat puzzle-uri, ai sanse sa vii mai rapid decat mine cu solutii de depozitare a tuturor organelor si subansamblelor robotului de bucatarie.

In prima faza, am petrecut vreun sfert de ora cocotata pe o scara, ca sa-l indes intr-un dulapior de deasupra frigiderului. Dupa ce am reusit - in sfarsit ! - sa-l folosesc prima data, am petrecut un alt sfert de ora rezolvand aceeasi problema a depozitarii. Evident ca n-am tinut minte cum l-am aranjat prima data si a trebuit s-o iau de la inceput. Dar mi-a iesit, deci toata hoarda de piese se poate indesa in dulap si in alta ordine. Trebuie doar sa se alinieze corect astrele si sa ai rabdare si inspiratie.

Prima data a fost, cum altfel?, memorabila. Mi-a adus aminte de fazele de pe National Geographic, cu cate o felina mare si fioroasa, incercand sa muste un imens ou de strut. Cu aceeasi nedumerire si neputinta turbata ma invarteam si eu in jurul sculei. Pana cand am renuntat si-am pasat problema partii masculine a familiei. Care s-a dovedit la fel de feminina ca si mine. Ma rog, poate ca n-a fost corect din partea mea sa-l pun sa manevreze instrumentarul destinat bucatariei...

Sunt vreo zece milioane de piese, normal ca n-ai nevoie decat de o parte din ele pentru o anumita operatiune. Ok, hai sa vedem ce ne trebuie noua acum. Asta si asta.... si asta ! Stecher, priza, curent. Pauza !!! Nu vrea si pace. In ciuda invartitului si apasatului de buton. In ciuda hotararii mele supreme de-al face sa zboare de la etaj. Deja eram doi care ii pregateam un destin de mini-OZN, cand am tras aer in piept intr-o ultima incercare de reconciliere. In cele din urma, am reusit sa-l montam corect. Sarbatoare !!!

Una peste alta, concluzia mea este ca voi mai folosi robotul asta multifunctional numai cand voi avea de pregatit mancare pentru cel putin 6 - 8 persoane - nu merita efortul de-al cobori din dulap, asambla, spala, fortat inapoi in dulap, intr-o ordine care nu respecta aranjamentul initial, daca nu faci vreun festin cu toate rudele, pana la gradul al IV-lea.

Deci, care vine c-un foarte frumos si alb prajitor de paine usor de folosit si depozitat?

vineri, 6 iulie 2012

In surdina

Zici ca mi-am transformat, socialist, sabia in plug. S-a rotunjit monden ascutitul limbii. Nereusit monden. S-au dus intr-un curs de rau subteran toate gandurile pe care adoram sa le fac arteziene acide in fetele altora. Inregistrez digital tot ceea ce, inainte, era un trasat cu un seismograf agresiv si agil. Nu mai atac, nu mai provoc, nu mai harai cainii prin gard. Sunt ca un gladiator devenit paznic la biblioteca. Tac, vorbesc regulamentar. Pur si simplu m-am domesticit.

Cel putin asa pare, privit dinafara. Dinauntru - stiu ca n-am mai gasit oponentii care sa merite desfasurarea mea de forte. Pana-ntr-atat, incat nu simt nici macar nevoia sa ma explic.

Nu-s cu nimic mai integrata acum, muta, decat eram inainte, inalta si acuta.

luni, 2 iulie 2012

Casa, dulce casa (2)

La inceput, a fost gandul. "Vreau casa mea". Dupa aceea, a fost o cutie de creta si indelungi negocieri, cuvinte plimbate intre noi doi pe traseul aburilor care ne ieseau din gura in frigul umed de februarie, intre peretii goi. Apoi, a fost o viziune convergenta. Si-a iesit asa cum ne doream.

Primul weekend acasa n-a fost, asa cum te astepti, all sex. Din contra, a fost foarte casnic - cu dat de gauri in pereti, cu spalat la nesfarsit praful omniprezent, cu gatit contra cronometru, fara un plan prealabil, incercand sa-mi dau seama cum functioneaza cuptorul electric. Pana la urma a iesit ce trebuie, dar de-acum incolo trebuie sa repet zilnic figura si nu m-am prins care e combinatia magica de butoane si temperaturi care duce la un rezultat comestibil.

Mai am sa ma imprietenesc cu masina de spalat - si asta e mai desteapta decat mine, are o multitudine de programe, cantareste singura hainele, decide eficient cata apa sa-si traga. Eu nu stiu in ce sertaras pun detergentul si in ce sertaras - balsamul de rufe. Si, dupa un ciclu de spalat, n-am stiut cum s-o opresc altfel decat scotand-o din priza. Urmeaza fierul de calcat - si el cu butonase si mai multe setari pe care nu le-am inteles, drept urmare am plecat azi dimineata sifonata, ca o mandra posesoare de calcator nou.

Cum e acasa? Daca scot din ecuatie faptul ca inca nu m-am invatat cu hota si-o tot iau in coarne de fiecare data, ca nu pricep nimic din cum functioneaza cuptorul electric, ca n-am butonat inca in cunostinta de cauza masina de spalat, ca navigam prin dormitor pe o saltea imprumutata (multumim, D&G), e extraordinar. Mai ales ca aseara, cu boxele instalate provizoriu, am transferat in realitate toata muzica pe care imi doream de atatia ani s-o aud surround.

V-asteptam la noi :)