duminică, 13 septembrie 2009

mai vreau

vreau sa stiu cum se face ca, de fiecare data, trebuie sa te imblanzesc ca pe un animal sperios, apropiindu-ma de tine milimetric si piezis, ca sa-ti castig increderea; vreau sa inteleg cum decizi cand e momentul sa ma urci la trapez si sa ma faci sa baletez fara plasa pe sarma, inepuizabila si mereu reinventata, avand brusc revelatia intregii acrobatii doar in clipa extraordinara in care ma opresc sa trag aer in piept pentru urmatoarea sarja de discutii; vreau sa stiu cum functionezi, vreau sa ma starnesti de fiecare data cu toate culorile tale amestecate de cub Rubitz care mi se ofera, sfidator si cumplit de alunecos; vreau sa stii ca, stand pe scaunul tau, la o distanta mai mare decat o lungime de brat de tine, reusesti sa fii o scara a lui Echer, care ma poarta intr-o calatorie fantastica pe trepte de cuvinte, fara sa stiu clar unde am ajuns, dar cu certitudinea ca am avut parte de o calatorie fantastica

vreau sa stiu care e combinatia chimica de compusi instabili care te face sa vii sa-mi faci noptile fosforescente, in care pui bucatele din tine in carlig si ma vanezi subacvatic cu linistea extraterestra a unei pisici de mare mecanice; cum reusesti sa ma scoti din mine atat de total, incat a nu realizez ca ma stimulez maxim cu propriile euforizante, izvorate organic si prompt din mintea mea de felina pornita la atac, dar oprita, atat de frumos impotriva vointei ei, ca sa toarca fiecare scanteie care-i aprinde scurt blana, sub mangaierile tale ciudate

vreau foarte tare sa stiu ce e in mintea ta: atunci cand stai la doi metri de mine si imi incord erectorii spinali, ca sa nu accelerez brusc spre granita pielii tale, intr-un accident care-ar arunca sentimente, ganduri si carne de-a valma, peste bord; atunci cand, in sfarsit imblanzit, ma iei in brate si eu ma simt invaluita de chiar punctul de sprijini necesar pentru a clinti lumea din loc; atunci cand, abia atingandu-mi spatele cu varful degetelor, stii foarte bine ca ma treci succesiv prin lumi de imponderabilitate si acceleratii gravitationale ireale; si cred ca cel mai mult vreau sa stiu ce gandesti atunci cand, dupa ce reverberatiile dorintei din gatul meu te fac sa termini, te lipesti de mine atat de calm si de cald, aorta pe aorta, cu amprentele degetelor netezite pentru o suprafata de contact cat mai mare

da, cred ca ai dreptate, iubirea e doar o reactie chimica ce are loc la nivelul creierului; tot ce ti-am zis pana aici nu e nicidecum o declaratie de dragoste, e doar recunoasterea onesta a faptului ca vreau sa fii catalizatorul meu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu