Cineva, acolo sus - in Gruia, pe Conductorilor 21 - ma iubeste. Drept urmare, face tot posibilul sa-mi distraga atentia de la mine si sa-mi puna in colimator alte subiecte. Recte, ma scoate in lume ori de cate ori ma las dusa.
Astazi a fost program de participat la inaugurare. Cinema Odeon. Polus Center. Ora 19. Vad omuleti si omulete care descriu cercuri largi in preajma intrarii in cinema-ul cu pricina. Cum iar am ajuns mai repede la intalnire - prost obicei, trebuie sa fac ceva in sensul asta - ma duc sa ma asez undeva de unde ma pot uita la oameni. Cu castile-n urechi, evident - ca sa dau altora senzatia clara ca, de vreme ce nu aud, nici nu vad, de parca as fi ingropata in muzica precum strutul cu capul in nisip. Dar ma asez prost, toate potentialele spectacole ambulante erau la o distanta prea mare. Ies. Intind o tigara niste minute lungi. E deja si-un sfert. De-acu' trebuie sa vina zana mea buna si consortul aferent - nu-i zic zan, dar ii zic bun. Pana sa vina, studiez spectacolul omuletilor si-al omuletelor care, intre timp, s-au inmultit. Si care, acum, se foiesc de pe stangul pe dreptul si de pe dreptul pe stangul, zambindu-si cu toti dintii si facand conversatie de salon.
Spectacolul de-abia acum incepe. Ia sa vedem ce-avem aici. Asadar, o inaugurare de cinema. Inaugurare-inaugurare, dar totusi... oameni buni, e un cinematograf intr-un mall. Nu e foaierul Ateneului Roman. Romanii nu se dezmint. Ele - ciorapi negri, densi, neaparat mati. Abundenta de the little boring black dress. Cu pantofi in fel si chip, neaparat cu ceva care sa-i scoata in evidenta si sa-i faca personali. Mmm, prea cautata individualitatea. Mai incercati. O parte din ele au centura scapulara mult prea evidenta - articulatia dintre umar si clavicula + omoplat e atat de evidenta si de descarnata ce te ia mila. Si astea nu-s vorbe de vulpe supraponderala care nu ajunge la struguri. Altele, infasurate neinspirat in ciorapi negri cu aplicatii, care gonfleaza gambele rotunde, balonate pe niste picioare prea scurte, iesite de sub fuste/rochite cu lungime nehotarata, pana undeva sub genunchi. Perle - purtate pe piele, ca sa-si imprumute reciproc stralucirea. Perle la 20 de ani. Coliere mari si grele de gablonturi care numai ca nu striga dupa tine ca asta si sunt si ca-s tare mandre de ele, ete-asa. Plete blonde, rasucite in afara sau inauntru, suvite distribuite riguros de-o parte si de alta o obrajilor, dar sa nu uitam de un manunchi care trebuie sa ascunda usor sira spinarii. Desi toate aratau intr-un fel al lor, mi-au dat senzatia de claustrofobie si de gura uscata pe care o am cand intru undeva si dau cu ochii de un covor cu franjurii aranjati cu piaptanul. Re-gu-la-men-tar.
Ei - au mult mai putine sanse de a iesi in evidenta. Prin urmare, si de a gresi foarte tare. Sau de a fi ostentativi. Binecunoscutele camasi, pulovere, tolerabilii jeansi. Multa decenta. O linistitoare lipsa de apetenta pentru a se baga la creatie in materie de combinatii vestimentare. Am remarcat o catarama - cred ca e printre putinele dati cand incep un om din mijloc - o catarama mare, voit invechita, domnind pe o curea de piele maro, la randul ei infasurata in jurul unor jeansi ok, care-si dadeau fix acolo intalnire cu un tricou alb, curat, simplu, intins peste brate si piept intr-un fel promitator.
Toata marea de lume vocifera. La un moment dat, apare cineva. Ne salutam. Recunosc figura, expresia, stiu ca e cineva cunoscut. Habar n-am cine. Asa ca, dupa "salut", tac. Preventiv. Sa nu fac vreo boacana. Imi trag suturi in fund creierului, sa vina repejor cu CV-ul fetei. Dar ma ajuta ea cu indicii si-mi revin. Deja stie ca-s in urma cu somnul si ma folosesc de chestia asta ca sa ma fac iertata. Mancam. In picioare. Intai popcorn. Ca doar suntem la cinema. Popcorn sarat, care increteste buzele de la atata sare si de la atata frenezie in consumul lui. Dupa aia, ceva din ce-au pus oamenii pe masa. Ca doar e inaugurare.
Moment artistic. Incepe bine - in sensul ca am muscat-o, chiar am crezut ca individul ala e critic de film, era costumat adecvat. Dar s-a dovedit a fi doar un moment umoristic, care, din minutul doi, mi-a lasat clar impresia ca a fost scris la betie. Impresia asta am intors-o pe toate partile in lungile minute in care oamenii s-au straduit sa fie amuzanti.
Filmul. "Operatiunea Valkyrie". Sper ca am pus unde trebuie "y". Tom Cruise si inca o gasca. N-am adormit din simplul fapt ca am probleme cu somnul. Nu stiu care a fost scuza altora.
Nu prea ies la evenimente mondene. Doar cand sunt dusa. De zana buna. (Da, ai dreptate, era bine sa fi mers la inaugurare Bamboo, mai scriam si despre altceva decat povestile mele depresive). Evenimentul a fost organizat indoielnic - confirma surse din mai multe agentii de advertising care au colaborat, fara sa stie unele de altele, la happening. Lista de invitati a fost una second hand. Judecand dupa mine. Prin asta a se intelege faptul ca eu sunt un astfel de invitat. Dar, per total, am intrat in jocul de societate, am mancat binisor, baut suc - URA astepta cuminte, in parcare - am vazut un film si-am fost umar la umar cu doi oameni dragi mie. Ceea ce inseamna, fara dubii, ca am iesit pe plus.
I wish you a grander living, Cinema Odeon.
Se pare ca a fost aceeasi atmosfera ca si in Iulius ...
RăspundețiȘtergere