Capital 100% romanesc. Inceputa ca afacere de familie, pastreaza cu siguranta cel putin unul-doi din membrii fondatori. Incredintati ca SRL-ul pe care l-au crescut la san este de-a dreptul Raiul pe pamant, varsta care-i face contemporani cu momentul pacatului originar nu este un argument suficient sau realist pentru a te convinge.
Filiala locala a unei multinationale. Chiar daca la intrarea in sediu nu e nici o pancarta cu "munca te va elibera", poti avea certitudinea ca esti inregimentat intr-un lagar de concentrare modern, din care iesi in permisii zilnice de cateva ore - conceptul modern al acestei forme de opresiune a eliminat costurile legate de cazarea, alimentarea si imbracarea detinutilor. Esti mandru de ecusonul tau nichelat? Ai si de ce: era mult mai dureros sa ti se tatueze antebratul.
Echipa tanara, mediu de lucru dinamic. Adica iures continuu de prospat absolventi si tineri carieristi dornici sa apuce la al doilea job din viata lor. In ciuda regulilor de imagine stricte, insasi compania decide ca este mai ieftin ca ecusoanele sa nu se mai faca altfel decat scrise de mana, cu markerul de CD-uri.
Echipa rodata. O mana de oameni extrem de incantati de modul in care si-au sculptat in scaun forma propriilor fese. Cei din jur par sa aiba suspecte trasaturi de membri ai unei familii consagvine. Toate femeile sunt simultan la ciclu si barbatii par sa fi uitat cu desavarsire cuvantul cu 'p'. Ceva te face sa crezi ca n-au uitat doar cuvantul.
Birouri generoase, open space. A se citi spatiu de lucru comun, ca un comandament de front, in care ideea de minima intimitate este nu numai frivola, ci chiar condamnabila. Spatiul personal se limiteaza strict la distanta dintre cele doua urechi pe care le posezi, asta in cazul fericit in care ti se permite sa evadezi ascultand muzica in castile puse la dispozitie de companie.
Birou personal. Un loc decupat din revistele de amenajari interioare, stralucind aseptic a metal lustruit si mirosind discret a aparatura hi-tech. Locul unde joci rolul omuletului speriat din "Strigatul" lui Munch, pentru ca nimeni nu-ti trece decat pragul emailului sau al telefonului. Cand pretentia de bonsai de pe birou isi leapada toate frunzele si fotografiile personale se incapataneaza sa se decoloreze complet in decurs de o zi, e timpul sa te increzi in semne si sa iti cauti un job printre oameni.
Ideile venite la prima strigare si prezentate mai sus sunt o exagerare si corespund in proportie de 90% realitatii.
Pune butoane pentru Like, Share .... vreau sa dau Like
RăspundețiȘtergere