"E ok. Daca esti aici si discutam, e ok". Nuuuu, eu trebuie sa scormonesc. Sa pun intrebari. Sa var sub nas raspunsuri. Grila. Repede, repede, ca m-a facut mama berbec nerabdator. Si expira timpul. Timpul ala lung pe care n-am stiut cum sa-l las sa vina, ca sa ne parcurga impreuna.
"Nu-mi fac nici un fel de planuri. Las totul sa curga." Adica, sa vina de la sine. Si eu cred ca e suficient daca vine de la mine. Ei bine, nu e. Trebuie rabdare.
"Buna dimineata." Buna dimineata si tie. In clipa asta, cand ne trezim pentru a treia oara impreuna, trebuie sa-mi dai in scris ca nu ne mai trezim altfel. Ca mie mi-e dor. Mi-e bine cu tine. Eu te vreau. Cu doua maini. Siropuri, siropuri, siropuri.
Bai, pricep ca vara parul meu saten se deschide mult la culoare. Ce nu pricep este de ce am fost atat de blonda. O blonda care s-a trezit din somn. Din coma, mai bine zis. Coma-coma, dar m-am trezit uda. Ce gretos... Dornica. De siropuri. De zahar pe bat. De-un organ caruia i-am tot cantat, ca unui melc codobelc, fiind convinsa ca-n felul asta il fac sa creasca, sa se lungeasca si sa ajunga pana in inima. Prea repede. Prea dintr-o data. Prea suspect. Prea ieftin.
Iarta-ma, ai avut dreptate. Scot palaria in fata ta, extrem de reverentios. Mi-e foarte clar ca nu te intereseaza sa mai scot altceva. Si subscriu.
Inima mea e o pizda de blonda. Ma duc sa ma epilez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu