7 metri patrati de blat de bucatarie. Invadati de sare, piper, faina, ulei, maglavaisuri, folii, patrunjel, you name it. E sambata si vrajitoarea de cumnata-mea isi face numarul: vreo 4 - 5 - 7 feluri de mancare.
Apare frate-meu. Venit de la Targu-Mures, dupa o sambata de munca apostolica pe ulitele periferiei rrome din Targu-Mures, dupa un drum infernal cu un Logan cu parbriz opac, pe vremea aiurea de ieri... are ochii bulbucati ca ai unei broaste pe care-ai calcat la misto. Si el, si celalalt omulet, care a pandit prin partea dreapta de parbriz.
Ma duc sa cumpar suc si, pe cand ma intorc, constat ca s-a largit gasca. Lucian si Cristina tocmai prezinta jumatatea de tort cu branza de vaci cu care s-au prezentat la apel. Ne asezam la masa. Mamaaa... deja stiu ce urmeaza. Toti stim. Ne asezam oftand. Iar crapam naibii. Iar ne infunda cu felurile ei nesfarsite de mancare... Dar, bagam. Chiftelute de cartofi cu cas, dovlecel pane, masline maro, salata de tot felul de radacinoase - mananci ca iepuri, futi ca iepurii. Toate-s bune de nu-i adevarat, dar mai urmeaza. Ii promit Dianei ca-i cumpar o tabla neagra, pe care sa scrie cu creta meniul. Ca sa stim cum sa ne dozam efortul. Zice sa ne organizam bine, ca urmeaza fasole batuta, cu ceapa si usturoi caramelizat si cu carnati de Plescoi prajiti. Gemete generale. E clar, la noapte va fi concursul de facut zmee din plapumi.
Si, asa cum e si firesc, apar pe masa pahare. De Johnny Walker. Din care se bea Jack. Jack Daniels. Stii omuletul de la Johnny Walker - ala cu "keep walking". Ei bine, se ia sticla de whiskey si se toarna frumusel din licoarea aia aramie pana sub barbia omuletului. Dupa care, dai dovada de spirit civic si te grabesti sa-l salvezi de la inecul iminent. Am ajuns cu bine acasa - sa bem pentru asta. E abia 10 seara si eu m-am imbatat - sa bem pentru asta. Urmeaza fasole batuta - sa bem pentru asta. Ia si te uita prin fundul paharului - cum dracu ne putem noi imbata din pahare atat de mici? Ca totul se vede mic prin fundul paharului. Sa bem pentru asta. Prima sticla de Jack se goleste vertiginos.
Bai, ia sa nu mor io proasta. Ia sa beau si eu whiskey for once in my life. Torn in pahar o pelicula subtire de alcool. Adulmec. Mmmmm... Un iz de ceva caramelizat. Dau pe gat. 40 de grade de alcool se dau sanie prin mine direct in stomac. Acolo, explodeaza totul instant, intr-o floare fierbinte care ma arde pana in creier. Baaa... sa va bateti whiskey-ul de cap. Vreti sa mor? Sting cu ceva pastrama de. Si continuu sa torn pelicule subtiri de alcool in paharul meu, in vreme ce ma gandesc la URA cum ar trebui sa ma duca ea acasa.
Lucian se-apuca de cantat "ozosep". Unguru' il corecteaza, indatoritor. Doi salvatori ai lui Johnny Walker casca ochii mari si fixeaza buzele super-umede ale ungurului, ca sa prinda cuvintele. Le iese, intr-un final. "Ozosep" devine imnul serii. Frate-meu are ochii rosii. De la parbrizul nenorocitului de Logan si de la bautura. Cere intr-una surubelnite si alte scule, ca sa-si alinieze ochii, care bat aiurea, ca farurile nereglate. Eu tot amenint ca ma duc sa ma culc. Unguru' sesizeaza o oportunitate si-ntreaba cu cine. Si de ce-s io atat de obosita si dormita doar de la 3 dimineata. Ii bag mintile-n cap si-i spun ca ma duc sa dorm. Nu ma culc cu nimeni. Cel putin in seara asta. Si ca-s nedormita pentru ca am fost intr-o tura prin lume, spre Zalau, stanga spre Huedin, apoi acasa. Ca ce-am cautat acolo... Am fost sa vad daca este semnal la telefon. Si? Si, n-a fost, motiv pentru care am propus sa scoatem antena. Ha ha ha. Oamenii se uita la mine. Eu derulez in cap ce-am spus. Si cum am spus. Dat peste gat maxim doua pelicule infinitezimale de Jack. E clar. M-am imbatat prin simpatie.
Sticla numarul 1 se termina. Si mai sunt de mancat inca vreo doua feluri. Se organizeaza expeditia. Cine conduce? Dracu, toata lumea e manga. Mai putin eu si cumnata, care e pe antibiotice si care constata ca e al naibii de amuzant sa mai ramai treaz din cand in cand, sa vezi spectacolul celorlalti. Se ridica barbatii. Toti trei. Toti inalti si tremuranzi ca plopii in bataia vantului. Se duc cu totii dupa whiskey. Ei sunt cei trei muschetari. Bai, sedeti blanzi, va duc eu. Hai. Da'... masina? Este. Hai ca-ti dau sa conduci Laguna. Bai, stai calm, am masina, incaltarea si haideti. A fost spectacolul lumii. Fiesta mea e in 3 usi. Am indesat in spate doua haimanale. Isi ridicau picioarele cu mana ca sa treaca peste tunelul central. Am simtit genunchi in spate, prin scaun. Tras scaun mai in fata. Reglat oglinzi - yeah, maybe in another life. Pornesc - geamuri, luneta, parbriz aburite, oglinzile inaccesibile privirii, dar frate... am galerie. Baga, calc-o, uite-o groapa plina de apa, hai sa vedem cum improasca. Frana, avarii. Unguru' trece strada. Se intoarce in 5 minute. Cu sticla de Jack si cu cea de Pepsi distribuite frumusel in cate-o mana. Trece un sens si ramane acolo. In lumina farurilor. Ca un bautor de profesie, cu cate o sticla in fiecare mana.
Back home. Fasole batuta cu alea alea. Frate-meu protesteaza la nevasta: de ce dracu ai impletit varza asta murata? Eu ma uit la ei cum mananca si-mi trimit ganduri tematoare la pipait propriile mate, expandate maxim. Ma intreb unde naiba mai baga in ei, ca eu m-am super-saturat de la prima runda de ostilitati. Lumea geme. Imbucaturile aluneca greu pe gat. Unguru' zice sa nu-l calc. Eu promit sa nu-l calc - in picioare. El zice ca numa' gura-i de mine. Ungure, stai sa vezi ce frumos stiu sa fac "iiooooiii". Diana rade si inghite bucati de paine una dupa alta, uitand sa mai bage si fasole. Mie mi se inchid ochii dar nu ma dau dusa. Salvarea de la inec a lui Johnny merge tot mai greu. Trebuie dat groapa. Doi din trei reusesc. Unguru' are acu niste ochi stralucitori, radioactivi, scaldati in lacrimi. Bai, iti sclipesc ochii. Normal, i-am spalat cu whiskey. Frate-meu se uita cand cu un ochi, cand cu altul. Nu reuseste sa-si alinieze privirile. Cred ca omuletul i se pisa in pahar, pentru ca nu se mai goleste nicicum.
Tort. Cu branza de vaci si ceva fructe racoritoare acolo. Minunat. Sabotat maxim de vrajitoarea care ne-a indopat cu tot felul, in vreme ce ne recita meniul pentru duminica. Sfinte Isuse, ai mila de noi... Toata lumea mesteca indelung, gandind cu ultimul neuron uscat unde sa ascunda ceea ce plimba prin gura. Ca pe gat in jos nu mai merge deloc. Bucatile de tort stau o vesnicie in lingurita, intre discutii de diversiune, apoi ajung in gura, unde-s intoarse pe toate partile, apoi indesate mai jos. Unguru' nu mai poate si pace. Hai, ia tu asta... Baaa, tu-mi dai asa, direct, toata frisca? Clipeste din ochi. Din aia stralucitori. Mergem acasa?, zice. La tine sau la mine?, zic. Cumnata-mea: ungureeee... ti-am zis sa nu te bagi, ca nu ti-i randul.
Am ras cat pentru urmatorii doi ani. Sau, pentru ultimii doi ani, pentru ca vreau sa retraiesc experienta. Am imbarcat ungurul, soldatul ambetat si dragastos + iubirea din dotare in Fiesta si-am pornit in cursa de taxi fara ceas. M-am intors din orasul ud si linistit zambind tot drumul spre casa.
Traiasca Johnny Walker ce nu moare inecat in Jack Daniels.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu