contorsio

Inima mea sta cu picioarele larg desfacute. Unul pe o planeta, celalalt - pe alta.

Iar tu esti undeva intre. Deloc orgasmic. Ba chiar dimpotriva.

Ce talent incredibil pot sa am. Sa iau decizii care sunt, de fapt, consecintele unor stari de fapt pe care nu le pot controla sau influenta. Sa exult la noptile cu tine, pana cand bucuria ma umple pana la refuz, alungand cuvintele. Sa ma suspend in zilele fara tine, sa ma aman, sa ma pun pe 'stop-cadru'. Sa ma comport ca o Elvetie - neutra si impartiala - cand as vrea sa fiu Imperiul Roman in zilele lui de glorie, cuceritor si asimilant.

Ce talent pot sa am... Sa-ti duc dorul la cap si la trup si la suflet, din toti rarunchii. Si cand te vad, sa pastrez distanta, pentru ca stiu ca o abatere de 1 cm peste spatiul regulamentar m-ar face greu de dezlipit de tine. Si cand ramanem in doi, sa fiu atat de coplesita de asta, incat sa-mi adun energia si curajul pentru a te atinge, descarcandu-ma. Sa fiu atat de obisnuita sa dorm singura, incat sa nu stiu sa vin noaptea, prin somn, langa tine, ca sa ma iei in brate in felul acela pe care mi l-am dorit maxim tot timpul.

Oh, dar tu ce talent ai... Sa-mi lasi fix atata spatiu si timp cat am nevoie pentru a incepe sa-mi ordonez cat de cat creierul, pentru a putea sa ma exprim in felul meu sacadat. Sa ma faci sa ma simt atat de libera, cand sunt atatea piedici. Sa-mi poti urmari gandurile, tacerile, povestile intr-un fel atat de rar.

We are acrobats looking for balance. Ma-ntreb daca vom castiga la concursul pe echipe sau doar la cel individual.