Ce-mi aduc aminte de "prima data"? Picioarele mele desenand un V in aer. Si sosetele personale - ca doua steaguri albe: ma predau.
Atata doar ca a fost o capitulare premeditata. Am vrut sa vad si eu cum e. Dat fiind ca mi-am dorit fierbinte inca de mica sa ma fac mare intr-un anume scop... "Prima data" a fost o abandonare intentionata. Si - n-am stiut atunci - dar n-am aflat cu adevarat cum e.
Cand te-am primit prima oara mi-ai incolacit mijlocul cu picioarele tale incaltate in sosete. Gleznele ni s-au mangaiat unele pe altele fara zgomot, caldura textila pe caldura textila. N-am constientizat, dar am simtit foarte bine ca esti de-al meu. A fost atingerea, ritmul, dansul, spirala intensitatii, dorinta partial reprimata, partial infipta-n carnea celuilalt cu dinti care-au desenat trei perechi de semilune pe bratul meu - si-au lucit lumina schimbatoare de-acolo mai bine de-o saptamana. Au fost degetele si palmele tale care ma iubesc nespus, buzele acrobate care ma fac sa simt pe pielea mea efectele imponderabilitatii si ale acceleratiilor gravitationale care vin imediat dupa, totul.
Abia acum stiu cum trebuie sa fie. Abia acum am invatat. In ciuda faptului ca, fie si dupa atata timp, mi-e foarte greu sa-mi amintesc daca te-am vazut vreodata cu adevarat gol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu