miercuri, 22 octombrie 2008

i'm going slightly mad

Stii Queen? "I'm going slightly mad"?

Cam ce parere poti sa ai despre viata cand singura care te cuprinde strans de tot e centura de siguranta? Daca mai ai destul cinism in tine, nu poti decat sa razi ca hiena din spatele parbrizului incins si sa te bucuri ca macar nu-ti umbla mintea pe toate cararile per pedes.

Acum stiu cam cum te simti cand te trezesti dintr-o coma lunga de cativa ani si vreau sa-ti spun ca nu e nici o fericire. Inchipuie-ti cum e sa fii singur cand te trezesti cu mainile altuia, pentru ca te uiti la ele - cum vin ele frumos din umar si se continua absolut riguros cu tot ce trebuie, pentru a se termina cu degetele, numai ca, Dumnezeule mare, nu sunt ale tale, nu-ti aduci aminte sa fi avut asemenea incheieturi batrane si pielea aia care se pare ca e fan al lui Marquez in faza "Un veac de singuratate". In fine, tot inventarul de rigoare, dupa care constati ca, de vreme ce sunt atasate de tine, trebuie sa-ti apartina membrele alea, si pana la urma nici nu mint, chiar a trecut ceva timp, numai ca n-ai cam fost cu toate mintile acasa si acum, cand ti s-au intors, ai vrea sa plece cat mai repede, numai ca nu mai poti sa faci minunea asta. Si dupa prima tura de clipit din ochi a nu-mi-vine-sa-cred-ce-mi-se-ntampla, incepi sa-ti dai seama ca ai reusit sa te strangi atat de mult in tine, atat de incovrigat, incat mai era putin si faceai implozie, ca ai acumulat o energie incarnata care nu te lasa sa tragi aer in piept si-acum esti gata sa te reversi in afara cu puterea si frumusetea unei supernove, sau, daca vrei un vocabular mai putin pretentios, sa-ti faci de cap ca un caine scapat din lant.

Oh, vanatorule, nu-ti trebuie nici un fel de ochean fermecat ca sa vezi ca in larg e o balena care face din inotatoare harponului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu