vedere de la delfinariu

Am fost la delfinariu. Nu, nu in Constanta, ci chiar aici, in Cluj. M-am dus la mall, sa ma uit la oameni ca la spectacolul unor specii ciudate.

Cum in public te simti anonim, m-am ascuns comod intre mesele pline de diferite personaje, intr-o pozitie strategica, din care am urmarit coridoarele largi si scara rulanta, animatia, pasii, reclamele rulate pe ecrane cu leduri.

Ma asez, chelnerul - un tip tanar, nascut usor iritat de lumea asta care nu-i cade la picioare, prosternandu-se - trece pe langa mine de parca am fi in dimensiuni paralele. Singura interventie - schimba scrumiera, lasa meniul. Cand se-ntoarce, asteapta fara sa ma priveasca, noteaza scurt "o cafea lunga, cu lapte si frisca, va rog", la "va rog" sesizez un recul din partea lui, de parca l-as fi pocnit din senin, pupilele i se dilata o clipa, gata, i-a trecut surpriza, pleaca la fel de tacut ca pestii dintr-un delfinariu adevarat. Evident, supralicitez cand vine cu cafeaua si-i multumesc frumos, politicos si anacronic, dar toate reactiile lui sunt cumva underground, ca lupta tacuta dintre doua placi tectonice, a lui e inamovibila, asa ca pleaca sa defileze mai departe printre mese, impasibil dupa mica ezitare.

Oamenii plutesc usor pe scarile rulante, trec in slow motion prin fata mea. Fete inalte, subtiri, cu parul lung si bogat, care da greutate siluetei mult prea schematice, fete care chinuie jeansi facuti pentru talie joasa pe propria conceptie asupra ceea ce inseamna talie, cupluri de tineri care parca au evadat direct din paginile catalogului de moda, colectia anului trecut. Scara rulanta depune la etaj o fata sprijinita de prietenul ei, care sta cu o scara mai sus, in spate - uite o femeie plina de incredere. Urmeaza un el care povesteste ceva cu o mina serioasa, timp in care mana lui dreapta intra si iese din buzunarul de la spate al pantalonilor ei, ghidata de propriile-i intentii - uite un barbat adevarat, care isi declara posesiunea. Vine o tanti fantezist imbracata, toata numai dungi colorate si margele uriase, stilul 'in you face', cu un pusti de mana.

Cand ma dor ochii de urmarit defileul scarii rulante, ma opresc la o masa, putin mai incolo. S-au asezat, gratiosi si ezitanti ca niste fluturi, un individ cu partenera lui - e clar ca e prima data cand ies, se vede din gesturile lor masurate, din faptul ca ea sta doar pe jumatate intoarsa spre el, de parca isi lasa loc de manevra. E o blonda frumoasa, bronzata corect, inclusiv la axila impecabil epilata - nu se zareste nici o imperfectiune, cred ca parul a fost indepartat cu o brutalitate rece si convingatoare, nu mai rasare nici la a cincea generatie. Parul blond e tapat cu grija, apoi pieptanat intr-o coafura rotunda, un bob ca o casca ce-i incadreaza frumos fata, niste cercei uriasi, rotunzi, albi, i se tin de lobul urechii si-i stau cu varfurile picioarelor sprijinite pe umeri. Ce noroc cu cerceii astia, are motiv sa-si intoarca umarul spre el si sa se apere suplimentar cu mana care pretinde ca se imprieteneste cu cercelul de pe sensul ei de mers. El - un tip regulamentar imbracat, cu toate accesoriile care fac din el un connaisseur al simbolisticii urbane - vine tot mai aproape, gesticuland masurat, pana cand mainile i se opresc la cativa centimetri de umarul ei intors, defensiv, inspre el. Dar o iertam, are scuza ca sta in pozitia asta pentru a-l proteja de fumul de tigara pe care il sufla intr-o parte - in secunda cand intoarce ochii se vede clar ca are indoieli asupra intregii intalniri. Nu aud nimic din ceea ce-si spun, ma uit doar la mainile, la picioarele lor care bataie insesizabil pe sub scaun, la felul in care el sta intr-o deghizata pozitie "cu bratele deschise", iar blonda frumoasa isi trece degetele prin parul impecabil si pe langa cercelul cat o luna plina - a stanjeneala.

Cat dureaza o ceasca de cafea? De la desfacutul pliculetului de zahar, turnatul lui peste palaria de frisca, amestecatul cu paiul, ca la tort, de jos in sus, ca sa se pastreze spuma - cam 10 minute. Data viitoare imi iau un ceai urias si fierbinte, pentru 30 de minute.