Cea pe care o vezi circuland e umbra mea. Eu incerc din rasputeri sa ma agat de picioarele ei, dar s-a lasat o inserare rece si cruda, care ma face sa dispar.
Mi-e dor de mine din toti rarunchii.
vineri, 30 martie 2012
joi, 15 martie 2012
revolta
Ca sa-ti fie foarte clar: iti dau mana, dar nu-ti doua degete. Unul ajunge. Cel cu verigheta. Pe celalalt inelar vreau sa raman eu stapana. Asadar, unde fugim intr-un weekend in contul inelului de logodna? :)
vineri, 9 martie 2012
marita-ma-s si n-am cum
Chiar cand crezi ca ti-ai complicat viata pana peste poate, vine o treb'soara care-ti demonstreaza cu varf si indesat ca "ba p-a ma-tii".
8 martie. O prea frumoasa zi in care trebuia sa-mi iau viitorul sot de mana - la figurat vorbind, ca are mainile ocupate cu volanul si/sau schimbatorul de viteze - si sa mergem la Primarie, sa declaram casatorie, vorba cantecului. Ca masura de precautie - oh, naiva de mine - ma interesez de programul bugetarelor in aceasta minunata zi de destrabalare feminina. Aflu ca, in loc sa lucreze pana la 18:30, asa cum scrie pe site-ul Primariei Cluj, doamnele se furiseaza usurel mai repede, pe la 16:00. Perfect, inseamna ca avem timp, 1 plus 1 fac 2, totul e clar, nimic nu da cu virgula.
Doar ca la ora 13 virgula 15 minute suna o voce semi-oficiala care ma-ntreaba daca "mai veniti cu dosarul?". Evident, mi-am facut calcule, am consultat oracolul, orarul de sarbatoare si alinierea planetelor si ma prezint in timp util, ii raspund. "Gresit, azi lucram pana la 14:00". 'Mnezo!!! Si eu de unde sa visez...?!?!?!! Trag aer in piept de sa-mi sara coastele ca nasturii, flutur usor din mana, ca sa nu simta prin telefon mirosul fumului care-mi iese pe nas, si-i fac o oferta mult dincolo de limita legalitatii: sa-mi ia actele in ziua urmatoare, dar sa le dateze cu ziua precedenta, ca sa nu pierd randul si sa ma pot marita in ziua programata. "Vaaai, dar nu se poate, lucram in sistem informatizat!" Excelent. Actele necesare sunt la 50 km distanta, madam, si, din cate stiu eu, nu ma ia de nevasta Schumacher.
"Mmmm... bine, io va astept pana la si jumate, daca nu veniti..." Am venit. Si-au venit si actele mele, aduse de un tip care l-ar fi umilit pe Schumi si i-ar fi dat ceata pe Dabagau in sus si pe Feleac in jos. Am depus actele - madama astepta, cu haina alba, de strada, trasa peste costumasul ei rosu-rosu, cu un aer de martisor ambulant, care se duce sa vada un spectacol cu niscaiva Chipendales-i de cartier.
Sa se bucure doamna ca nu i-am urat nimic. Nu i-ar fi placut urarile mele.
8 martie. O prea frumoasa zi in care trebuia sa-mi iau viitorul sot de mana - la figurat vorbind, ca are mainile ocupate cu volanul si/sau schimbatorul de viteze - si sa mergem la Primarie, sa declaram casatorie, vorba cantecului. Ca masura de precautie - oh, naiva de mine - ma interesez de programul bugetarelor in aceasta minunata zi de destrabalare feminina. Aflu ca, in loc sa lucreze pana la 18:30, asa cum scrie pe site-ul Primariei Cluj, doamnele se furiseaza usurel mai repede, pe la 16:00. Perfect, inseamna ca avem timp, 1 plus 1 fac 2, totul e clar, nimic nu da cu virgula.
Doar ca la ora 13 virgula 15 minute suna o voce semi-oficiala care ma-ntreaba daca "mai veniti cu dosarul?". Evident, mi-am facut calcule, am consultat oracolul, orarul de sarbatoare si alinierea planetelor si ma prezint in timp util, ii raspund. "Gresit, azi lucram pana la 14:00". 'Mnezo!!! Si eu de unde sa visez...?!?!?!! Trag aer in piept de sa-mi sara coastele ca nasturii, flutur usor din mana, ca sa nu simta prin telefon mirosul fumului care-mi iese pe nas, si-i fac o oferta mult dincolo de limita legalitatii: sa-mi ia actele in ziua urmatoare, dar sa le dateze cu ziua precedenta, ca sa nu pierd randul si sa ma pot marita in ziua programata. "Vaaai, dar nu se poate, lucram in sistem informatizat!" Excelent. Actele necesare sunt la 50 km distanta, madam, si, din cate stiu eu, nu ma ia de nevasta Schumacher.
"Mmmm... bine, io va astept pana la si jumate, daca nu veniti..." Am venit. Si-au venit si actele mele, aduse de un tip care l-ar fi umilit pe Schumi si i-ar fi dat ceata pe Dabagau in sus si pe Feleac in jos. Am depus actele - madama astepta, cu haina alba, de strada, trasa peste costumasul ei rosu-rosu, cu un aer de martisor ambulant, care se duce sa vada un spectacol cu niscaiva Chipendales-i de cartier.
Sa se bucure doamna ca nu i-am urat nimic. Nu i-ar fi placut urarile mele.
joi, 1 martie 2012
Dragostea-n bucate
Pe tine te iubesc cu salate. Pe mine ma urasc cu dulci si sarate. Daca uneori - deseori in ultima vreme - o fac lata, nu-i deloc pentru ca te-as iubi mai putin. Inseamna doar ca, impotriva vointei mele, imi picur in suflet pelin.
Imi doresc sa se topeasca zapada carnii si sa-mi rasara iar coastele, arcuite si crocante, ca iarba de primavara. Vreau sa te-ntep usor cu sternul cand ma iei in brate, ca si cand te-as soma cu un mugure infipt in pieptul tau. Vreau sa-ti strang sudoarea in causurile claviculelor si sa-ti inmoi varfurile degetelor in ea, sa-mi racoresti fruntea si sa vezi prin intuneric dragostea noastra fosforescenta.
Napolitanele, rulada cu Mascarpone si pizza nu inseamna ca te iubesc mai putin. Inseamna ca nu reusesc sa ma iubesc pe mine destul.
Imi doresc sa se topeasca zapada carnii si sa-mi rasara iar coastele, arcuite si crocante, ca iarba de primavara. Vreau sa te-ntep usor cu sternul cand ma iei in brate, ca si cand te-as soma cu un mugure infipt in pieptul tau. Vreau sa-ti strang sudoarea in causurile claviculelor si sa-ti inmoi varfurile degetelor in ea, sa-mi racoresti fruntea si sa vezi prin intuneric dragostea noastra fosforescenta.
Napolitanele, rulada cu Mascarpone si pizza nu inseamna ca te iubesc mai putin. Inseamna ca nu reusesc sa ma iubesc pe mine destul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)