Nu ma pot abtine sa nu notez unele idei recoltate din incursiunile mele dupa 'praji-pentru-nunta'.
Asadar, iata cum ar trebui sa fie 'the dream cakeshop' pentru o mireasa. A se nota ca aceasta subspecie umana - mireasa, adica - trebuie tratata cu rabdarea infinita pe care o acorda altruistii veritabili celor cu handicap mintal sever, dar si cu viclenia de care ai nevoie pentru a-ti invinge adversarul cu propriile-i arme.
Vorba lunga, saracia omului. Deci:
Blindeaza-ti avangarda. Adica materialele de prezentare. Adica site-ul. E primul loc de unde te fileaza miresicile. Pe langa fotografii – profi, din alea de sa le trimita in disperare in camara si frigider dupa substitute pentru bunatatile de pe monitor – pune informatii.
Mie mi-a luat ceva timp sa aflu lucrurile elementare – cate grame trebuie sa aiba o felie de tort care se serveste la sala, cate grame de ‘dulci’ si cate de ‘sarate’ pe cap de invitat, cate grame de prajituri asortate se dau acasa sau cat e de bun simt sa cantareasca tortuletul la pachet.
Fa totul clar si transparent. Ce tip de ambalaj, daca e inclus sau nu in pret. Cum trebuie tinute produsele inainte de servire, cu cat timp inainte trebuie scoase din frigider. Eu as chiar sublinia faptul ca sunt perisabile; ergo, sunt maiestrit faurite din ingrediente naturale, ca la mama acasa, doar ca la scara de mini-industrie. "Doar ca sa fi tu fericita, miresico!"
Precizeaza ce fel de accesorii se pot oferi – forme din martipan, pufuri de frisca, figurine din alea ridicole cu miri si mirese necomestibile, panglici, funde, sclipici. Foarte important: daca intra sau nu in pret. Daca se pot pune flori naturale, cine le pune, la ce ora, in ce scop.
Cel mai important – si acum o sa intelegi de ce ii tot dau inainte cu “miresici” – atentie la descrierea produselor. Asa nu: blat negru de cacao si crema alba de vanilie. Ci uite-asa: blat pufos si usor de cacao, inrourat cu sirop caramel si crema usoara de vanilie aromata. Epitete. Adjective. Si: diminutive. It’s a must. Miresicile le place diminutivele. Vezi pe www.miresici.ro
Ca tot veni vorba – vechea mea meteahna: forumurile. Sunt cateva care au notorietate si drept urmare sunt populate de o foarte activa fauna de mirese to be. Daca intri prost in gura lor – la figurat vorbind, te stie tot targul ca tortul n-a fost insiropat, ca o funda de martipan a fost mai putin infoiata decat celelalte 39, ca n-ai livrat la timp, ca n-a iesit ‘ca-n poza’. Asa ca trebuie tinut cont de vox populi on-line. La modul proactiv.
Degustarile. Trebuie neaparat sa fie gratuite. Mi s-a intamplat sa fiu invitata in sictir sa degust orice vreau din cofetarie. Contra cost. La pret de felie intreaga. Cred ca-si imaginau ca-si pot atinge targetul valoric zilnic cu ocazia diabetului meu debutat fortat.
Ca si altii, le oferi gratuit o selectie de torturi. Dar, spre deosebire de altii, nu tii viitoarele mirese + mamele + soacrele + nasele intr-o incapere de tranzit, pe unde circula personalul cofetariei, sa le stea imbucaturile in gat ca se uita toata lumea la ele cand mananca. In plus, nu le dai felii intregi – ca doar nu-s niste vaci grase care infuleca tot si oricum nu le ajunge. Ele sunt niste finute si dieta permanenta le-a ascutit simturile. Asa ca pot sa evalueze produsele si din portii mai mici, de doua inghitituri de bon ton. Astfel nici cofetaria nu arunca prea multe resturi, nici personajele feminine nu pleaca de-acolo regretand ca n-au terminat de pe platou, de parca ar fi ultima lor sansa de a pune ceva dulce in gura. Si, daca faci niste tavite de carton pretiparite cu numele tortului – sau orice alt mod de a indica numele produsului – le scutesti de penibilul lipsei de memorie (“asta care e ? cu fructe?”) si de cel al aratatului cu degetul sau cu lingurita murdarita de frisca si un strop de ruj.
Si, neaparat, lasa un gust dulce. Care sa dureze pana a doua zi. Adica prima zi a vietii lor impreuna. Adica atunci cand se trezeste mireasa cu buclele turtite si mirele cu ochii cat cepele – ‘ce-am facut????????’ – si traiesc cat mai intim primele lor momente oficial impreuna. Da bonus un tort de doua persoane. Ca sa poata savura ceva in liniste, fara ochii altora atintiti asupra lor, fara a fi in continuare personaje intr-o sceneta. Cel mai bun tort din retetar. Sau, mai pragmatic si deloc insiropat – da bonus un set de ambalaje in care sa-si adune ceea ce ramane pe mese – nimeni nu e niciodata pregatit cu recipiente pentru asa ceva. O tavita de carton prevazuta fix pentru acest moment vine ca un Distonocalm in plina criza de nervi. E salvatoare. Si daca e si personalizata – evident ca e – te tin minte nu numai mireasa si miresoiul ei, ci si doua perechi de mame, cateva de matusi si de fete batrane care au dat o mana de ajutor la inlaturat urmele dezastrului culinar din seara precedenta.
