de ce ar trebui barbatii sa vada filme pentru femei

Ca sa vezi - am luat o portie mare de realitate vazand ceva absolut nerealist: Sex and the City 2.

Mi-a placut intotdeauna cum fiecare episod din serial a avut un inceput, un parcurs circular si o concluzie inteligenta, relaxata si acceptabil pedagogica. Filmul asta e cu, despre si pentru femei, dar poate fi privit ca un fel de "cum-sa-cucerim-si-recucerim-de-fiecare-data-aceeasi-femeie".

Cum? Invatand sa casti ochii la ea - cand apare in cadrul usii, imbracata la patru ace, pregatita pentru o seara in oras - iar primul gand sa fie "who's the stranger?", iar urmatorul gand, neaparat - "e a mea". Invatand sa lasi timp si spatiu intre tine si dragostea vietii, tocmai pentru ca sa redescoperi, cu aceeasi convingere ca si la inceput, ba inca si cu ceva in plus - confirmarile pe care le-ati avut impreuna - ca tot pe ea o alegi. Dintr-o mie legate snop. Stiind sa flirtezi cu ea - pentru ca nimic nu se leaga mai frumos si mai implinit decat dansul dorintei cu partenera de joaca ce a invatat ritmul. Nu uita sa surprinzi, aminteste-ti sa-i aduci aminte ca e speciala si altfel pentru tine, ai grija sa sa-i vorbesti in feluri noi despre lucrurile vechi care va leaga.

Pare complicat, dar chiar nu e, pentru ca toate astea nu fac decat sa o vrea sa fie mereu dorita si iubita. De tine, cel care inveti cateva trucuri din filmele pentru femei si alte cateva lucruri extrem de adevarate. Din dragoste.

Asa ca, in ciuda faptului ca filmele pentru femei sunt pline de chitaieli de damoazele, de volanase de fashion addict - poti sa afli cum sa ajungi pe drumuri nebatute spre iubita ta.

Si, la un moment dat o sa-ti faca nesfarsita surpriza de a urmari, impreuna cu tine, filme pentru barbati. Crede-ma pe cuvant: si eu o fac.

anotimpurile pielii

La inceput, am dat vina pe frig, dar acum imi dau seama ca iarna n-a avut nici o legatura cu asta. Corpurile ni se incalzeau fluctuant, niciodata pe de-a-ntregul, aveam mereu umerii, talpile sau traheea cotropite de racoare. Toata caldura ni se concentra intr-un singur loc, in punctul de contact, si se plimba pe sub piele dupa cum ne miscam, ca bula de aer dintr-un boloboc, indicand cu precizie ca ne gaseam echilibrul perfect asa, sprijiniti unul de altul.

Acum, pielea e in vacanta de vara. Calda, moale-crocanta, aurie neuniform. Cu pete albe care incep imediat in spatele unei linii clare de bronz. Cu zone albe care se cer acoperite cu palmele, cu obrazul, cu buzele. Abia astept sa te simt, fierbinte, langa mine si sa nu ma retrag din calea dogorii pentru ca stiu ca ceea ce emani e mai mult decat simpla caldura a celor 36 de grade ale tale.

pozitia regulamentara

Ma duc la Trezorerie, sediul de pe str. Regele Ferdinand. Stau cuminte dupa linia verde. Avansez temator. Ma aplec. "Ooooh, nuuu... la noi nu se fac incasari de numerar, doar operatiuni bancare. Si pentru asta e nevoie de formulare. Da, cele cu cod de bare. Neaparat cu cod de bare. Chiar daca nu vi le scaneaza nici dracu'."

Ma duc la Trezorerie - sediul din P-ta Avram Iancu. Iau bon. De la aparatul care scuipa o hartiuta ce ne fereste (teoretic) de la a ne scuipa intre noi, cand intram unii in fata altora. Vreau sa depun niste bani si, impreuna cu suma care se afla deja in cont, vreau sa fac o plata catre Stat. Ca-s datoare si nu pot dormi noaptea din cauza asta. "Ooooh, nuuu... io nu pot decat sa va incasez banii numerar. Pe baza de document cu cod de bare. Nu stiu cati bani aveti in cont, ca nu am acces la baza de date. Pentru operatiuni cu banii aia, mergeti inapoi de unde ati venit." Auzi, tanti... eu nu m-am legat de mama lu' matale. Inca.

Indiferent de institutia publica la care te-a batut Dumnezeu sa ai treaba, se aplica aceeasi regula umilitoare - te apleci, cu spatele incovoiat, slugarnic, cu fundul indreptat spre sala sau spre luuuunga coada de oameni care au nervii prastie inca dinainte de a ajunge la ghiseu. Adopti pozitia regulamentara si te pregatesti sa-ti fie frecati creierii, pe la spate. Asta ca sa ai parte de senzatii complete pentru 'si-futut-in-cur-si-cu-banii-luati".

Nu stiu de ce, dar am impresia ca reducerea salariilor bugetarilor o sa ne ofere - noua, tuturor - senzatii cu 25% mai intense.

Zilele ClubFord 2010

Am asteptat sa vina inca de pe cand rulam cu o viteza uluitoare cu Fiesta mea, inapoi spre Cluj, in coloana de Forduri care se intorcea din Targu Mures, dupa intalnirea nationala din 2009.

Bine, recunosc ca-s putin fanatica. Sau usor exagerata in reactii si sentimente. Dar, uitandu-ma la parcarea plina de 207 Forduri aliniate, mi se parea ca le aud cum isi spun povesti, ca si copiii adunati in tabara, in vacanta mare. Plus ca ma uitam la masini cu o privire mamoasa, de parca le-as fi fabricat manual pe fiecare in parte si imi zambeam in barba cand treceau pe langa mine oameni purtand polarele mele, si le recunosteam numele celor cu care am vorbit la telefon, stabilind marimea si modul de livrare. Pe mine nu m-a recunoscut nici unul - dar m-am simtit ca un fel de binefacator altruist - la modul cel mai egoist cu putinta.

Mai am un dram de realism in mine - marea Defilare a fost o mare Aiureala. Ne-am pierdut unii de altii, s-a dat blana prin oras, la un moment dat era un bulevard cu 6 benzi de sens unic, pe care alergau de nebune Forduri cu stegulete fluturande, cu o predictibilitate ca a masinutelor electrice din parcurile de distractii. Ne-am tinut de coloana care cum ne-am priceput, ne-am intalnit triumfal intr-o intersectie, brasovenii se uitau la noi ca la un circ motorizat, dar a fost o senzatie faina, pana la urma.

Ooo daaa... si-am luat si premii. Doua, nu asa... Surpriza surprizelor e ca am fost premiata ca Reprezentant Zonal al anului - o pozitie voluntara, pentru care mi-am auzit destul de multe, si nu intotdeauna de bine, atat de la fordistii din Cluj, cat si de la altii care fac ochii mari si intreaba din varful buzelor "si tie ce-ti iese din toata agitatia asta??" Ce-mi iese? Pe langa faptul ca am cunoscut niste oameni faini, ca am initiat si finalizat niste proiecte in care cea mai importanta dimensiune a fost increderea si ca am facut cu placere totul... nu-mi iese altceva decat premiul asta, care inseamna o sampanie - maritata rapid, un trofeu - pe care ma gandeam serios sa mi-l lipesc cel putin pe bordul masinii, daca nu chiar in frunte, si 4 l de ulei - in conditiile in care URA ingurgiteaza 4.35 litri la fiecare schimb.

Al doilea premiu - mi-am aparat titlul de castigatoare a liniutei 4+1 de anul trecut. Totul se datoreaza echipei - 4 oameni din 4 zari, nici unul din Cluj, precum si tupeului de care nu stiu cum de am fost in stare, sa ma duc sa ma inscriu dupa ce s-a anuntat deja o lista de participanti. Si m-am ales cu un set complet de consumabile drept premiu, ceea ce m-a facut sa ma gandesc ca sunt singura fata din cate cunosc care se poate lauda ca a primit gume de vara de 8 martie si filtru de aer, habitaclu, ulei si combustibil la un eveniment la care a participat :)

Am condus, ne-am oprit, am baut, am ciugulit si am rabdat foame impreuna cu o mana de oameni cu care mi-a facut o deosebita placere sa impart cele doua zile ale evenimentului - si asta e castigul cel mai mare din toata distractia.