joi, 8 aprilie 2010

the pros and cons of long distance relationships

De ce "nu":

1. Vara, seara, terasa, prieteni, cupluri - apari singur si pribeag, ca un inger care a ramas fara aripi in plin zbor si, ajuns pieton, constata ca s-au dus naibii si bateriile de la aureola; tot ce-ti ramane e un zambet tamp, pentru ca te bucuri sa fii acolo, cu oamenii aia, dar e trist sa nu poti sa-ti imparti bucuria cu cine vrei tu.

2. Conflict, ridicat de voce, mii de tunete, cearta nasoala cu cineva din familie, cei pe care nu ti-i poti alege - e fix momentul in care ai vrea sa te infasori in celalalt, sa te ascunzi in el ca-ntr-o scorbura fermecata, in care nu ajunge balaurul cu sapte capete pline de pitici; in lipsa bratelor tamaduitoare, cauti in disperare o gaura de sarpe, fie ea si second-hand, usor purtata si intrata la apa, dar esti silit sa accepti ca au devenit si acestea foarte rare.

3. Dimineata, sangele fierbe pe dinauntru ca vinul cand lucreaza via, orice obiect - clanta, telefonul mobil, brelocul de la chei, tocul ochelarilor - este un simbol falic: in loc sa ti se dea salutul tau preferat, 'buna dimineata', intai cu impunsaturi boante prin toate locurile, apoi de-a binelea, pe unde trebuie, si-abia apoi cu o sarutare mirosind a pasta de dinti, ramai sa porti in tine dorinte pe care ti le-ai indeplini chiar si cu pestisorul de aur, intr-un de inteles acces zoofilic, doar ca nici el nu e de gasit.

De ce "da":
1. Pentru ca nu te saturi, nu te plictisesti si te bucuri de fiecare data.
2. Pentru ca se bucura de fiecare data.

Faceti voi socotelile.