12 voturi pentru '12 plante'

Daca numele tau nu e Ileana Cosanzeana - neprihanita culegatoare de plante medicinale pe racoarea diminetii - sau Fat-Frumos - viteaz recoltator de salata din Gradina Ursului, inseamna ca esti ca mine. Cu viata covarsitor urbana, majoritar petrecuta in scaunul cu rotile de la birou si cu fantezii despre un trai cat mai sanatos, aducator de soare pe geamul dintre blocuri, ca sa nu intre doctorul pe usa. Asa ca, pe langa painea de casa, kefirul cultivat in propria bucatarie si ghivecele cu plante aromatice de pe pervaz, ai nevoie de doze aditionale de sanatate. Sub forma de hapuri, din economie de timp.

"12 plante" e un supliment alimentar pe care-l votez de 12 ori pentru ca:

1. e natural - combina intr-un cocktail maiestrit superputerile celor 12 plante: salcia, migdalul, mesteacanul pufos, teiul argintiu, cocazul negru, magnolia, ghimbirul, socul, urzica, orzul verde, stejarul si gingko biloba; adica cei 12 apostoli ai sanatatii care vine din interior
2. e sanatos - concentreaza intr-o capsula toate vrajile bune care curata sistemul circulator, incurajeaza digestia si antreneaza imunitatea
3. e complet - e un fel de SPA multifunctional de uz intern, care te alina si te trateaza din cap pana in picioare, la propriu vorbind
4. e universal - capabil sa protejeze cartilajele de crestere ale copilariei si sa aline durerile reumatice ale maturitatii coapte, cele 12 plante invaluie in binefaceri toata familia
5. e indispensabil - daca ai nevoie de 48 de ore-lumina in 24 de ore, 3 perechi de maini pentru tastatura/telefon/aspirator si un creier cu minim 4 emisfere, trebuie sa le scrii celor de la '12 plante' inca de la prima comanda ca vrei reducere pentru comenzi consecvente pe termen lung
6. e mobil - mixul de plante e dozat in capsule prietenoase, care se pot inghiti discret oriunde ai fi, udate cu o cana de apa sau o ceasca de ceai, asa ca ai intotdeauna energie 'la purtator'
7. e romanesc - e creat de o echipa care a rodit cu intelepciune pe niste radacini extrem de adanci ale cunoasterii plantelor, dovedind ca romanii sunt buni prieteni nu numai cu 'codrul, ramul', ci si cu intreaga flora autohtona
8. e eclectic: dupa o copilarie cu buze colorate de coacaze si de tricouri infoiate de preaplinul florilor de tei, plantele specific romanesti din cocktail vor stii sa vorbeasca pe limba corpului tau si sa te convinga de beneficiile esentelor aduse de peste mari si tari
9. e on-line - nu trebuie sa te trezesti odata cu roua si sa cutreieri poienite de basm, nu trebuie nici macar sa cobori pana la farmacia din colt - vine singur la tine acasa, comandat pe internet si livrat prin curier
10. e accesibil - are un pret suficient de mare pentru a te asigura ca nu consumi bilute fabricate in masina de tuns iarba, dar suficient de mic pentru a-ti dezamorsa definitiv planurile pentru o vizita pe cont propriu in Gradina cu merele de aur
11. e cool - cu fiecare capsula, tii in palma intregul univers al simbolisticii lui '12', pe care il extragi elegant dintr-un ambalaj pe care o sa vrei sa-l tii la vedere, pentru ca se asorteaza perfect cu spiritul tau de 'corporatistus sanus'
12. e recomandat de Carmen Bruma - sa speram ca efectul placebo pozitiv aduce silueta mai aproape de a ei; cu siguranta ca, daca ar fi fost sustinut de de Oana Roman, marimea la rochie ar creste cu viteza luminii, dintr-o solidaritate prost inteleasa

Hai, gurita mare pentru '12 plante'! Sau vrei o tava de jaratic?

Oamenii din preajma

Cred ca un avort efectuat cu carligul umerasului ar mai simplu decat asteptarea asta, pasiva si indelung rabdatoare, sa vad ca unii scot din ei, for a change, si fata lor umana.

 

Imbufnari, incruntaturi, priviri otravite puse pe repeat, intr-o spirala stramta si sufocanta. Obositoare tocmai prin lipsa de resurse, prin liniaritate, prin lipsa de variatiuni pe tema data. Oamenii astia accepta - ma-ntreb cat de constient - sa-si dea personalitatea in schimbul unei aceleeasi fete care afiseaza un mix saracacios de dispret suveran si refuz ca un tipat de carne. Ochi otelit si buze stranse. In fiecare zi. Zi dupa zi. Ca un carnaval monocrom, intr-o bucla temporala.

 

O sa zici ca iar ma dedau la DEX-isme. Ca iar m-apuca sa epatez, sa scot la inaintare cuvintele neuzuale, asa cum altii isi afiseaza etichetele hainelor 'de firma'. Numai ca nu e asa. Am vorbit deunazi la telefon cu o prietena de demult - nu mai stiu cum consider acum prietenia noastra, dar stiu foarte clar ca m-au lovit ca niste explozii luminoase trei cuvinte ce s-au succedat in doar doua propozitii. Si-am fost frapata de cat timp a trecut de cand le-am auzit din gura cuiva. Nu vorbeam de fisiunea atomica sau alte savantlacuri, doar despre cat de vivace poate fi un copil si cu cata voracitate iti consuma timpul, iar tu, ca mama, nu poti decat sa plonjezi cu ochii inchisi si toata increderea inainte in aceasta stare de asediu asumat. Prietena asta a mea rostea "vorace" in telefon cu gura plina - in timp ce vorbea, isi lua masa conspirativ si clandestin, pana nu incepea omuletul sa pretinda exclusivitate. Iar cuvintele alea stralucitoare au iesit firesc din gura ei de multifunctionala si-au rezonat supradimensionat in urechile mele - firescul ei a fost o adevarata aventura sonora pentru mine.

 

Nu mai am demult in preajma oameni care, daca te injura, s-o faca in cuvinte laminate si calite special pentru asta, cu taisul treaz al vorbelor netocite de multime. Mi-e cumplit de dor de prietenii - si de dusmanii, deopotriva - articulate, cu subiect si predicat, cu adjective care sa descrie chirugical nuanta exacta si cu adverbe de comparatie care sa insemne precis pe grafic cam unde cred ei ca te situezi pe scara lor de valori. Si nici nu trebuie ca relatiile sa fie atat de departe de punctul zero al neutralitatii. Imi lipsesc in egala masura anturajele impuse de context in care expresia atitudinilor celorlalti sa nu-mi provoace doar o costernare pavloviana muta.

 

Ma tot acuz singura ca m-am domesticit excesiv, ca mi s-a tocit agresivitatea aceea proaspata si exuberanta, ca nu mai dau replica. De fapt, cred ca nu m-am domesticit. Deloc. Imi dau seama ca, in lipsa prietenilor care stiau sa ma invete sa iau altitudine si a adversarilor care aveau suficienta consistenta pentru a-mi impune respect, nu fac decat sa ma infasor cat mai strans in mine, ca sa nu ma ude apa asta calduta si statuta, in care misuna amfibieni oscilanti intre 'dispari din fata mea' si 'azi iti fac onoarea deosebita de a-ti da buna ziua din varful buzelor'.