cronica chipendales

sper ca te asezi comod sa citesti, vreau sa-ti spun noutatea-noutatilor, n-o sa-ti vina sa crezi, dar am fost la... Chipendales


mda, nu prea s-ar zice ca e genul meu spectacolul asta, si nici nu e, de fapt, dar m-am lasat convinsa sa merg si nu pot spune ca regret


s-a tinut la casa de cultura, s-au adunat ceva femei aranjate ca pentru cine stie ce eveniment, machiaj, bucle, ciorapi negri si pantofiori, decolteuri infiorate de asteptare, zambete care crapau stratul gros de fond de ten+pudra, toata lumea stralucea de haine bune si fixativ dat cu generozitate; doamnele zambeau oarecum ciudat - de parca ele n-ar fi fost acolo exact pentru ce venisera, adica pentru bucati mari de piele dezgolita, in care si-ar fi infipt dintii urgent, daca ar fi avut ocazia


spectacolul a inceput dupa aproape o ora intarziere - au creat asteptarea, au creat suspansul, mai era putin si urcau femeiustile pe scena, prin culise, sa aduca oamenii aia afara, zeii sexului, stapanii senzualitatii, mama dracului, toata lumea statea cu sufletul la gura deja; cand au aparut, in sfarsit, au aparut pentru inceput sonor - adica s-a auzit o voce bine difuzata prin boxe, o voce de mascul adevarat, groasa si guturala si tot ce trebuie, si gata, sala a fost pregatita, ochii se cascasera, avizi, se aplauda frenetic


s-a aratat pe scena zeul streapteas-ului masculin numarul 1, posesorul vocii pe care o aruncase in lupta cum arunca zmeii buzduganul in povesti - un tip tanar, mladios, bine bronzat, fara sa arate ca scos cu forta din solar, blond probabil natural, cu niste ochi albastri care ar fi stralucit la fel de tare chiar si fara toate reflectoarele care se oglindeau in ei; a spus el ceva frumos despre primirea pe care le-o facem, alte cateva cuvinte despre show si cu asta a inceput

n-a fost mare lucru, pana la urma, barbatii de vis au cam uitat coregrafia - care nici nu era foarte elaborata, pana la urma - s-au dezbracat din mai multe tipuri de tinute, de la uniforme albe de ofiteri la haine de muncitori in constructii, in diverse combinatii de unul, doi, trei, albi - negri, blonzi - bruneti; daca vedeai tot showul inregistrat, te-ar fi apucat cascatul subit, dar fiind acolo - muzica care trecea prin tine, nebunia din sala, muschii mai mult sau mai putin lucrati vazuti direct, toate astea se adunau si te faceau sa simti furnicaturi ici-colo


au fost 6 - unii dintre ei veterani, blazati, indiferenti la cat de precise le sunt miscarile, cat de ritmate, dar foarte abili in a da jos de pe ei papionul, vesta, camasa, pantalonii, ce-or mai fi avut; la sfarsitul fiecarui dans se intorceau cu spatele spre sala si scoteau tot-tot de pe ei; de vreo 2 ori au fost cateva spectatoare voluntare pe scena, privindu-i din fata, dar cred ca au fost atat de surprinse de toata treaba, atat de avide sa vada si sa-si inregistreze in memorie totul, ca nu s-or fi decis unde sa se uite si-or fi ratat sansa vietii lor


adevarul e ca ai avut ce vedea, chiar daca erau intorsi cu spatele - in fond, nu cred ca ce era in fata fascina maxim pe toata lumea, ci faptul ca erau epilati, bronzati, curati, hidratati, lucrati la sala, ce mai, un adevarat festin; in plus, se miscau cursiv, elastic, fara poticneli, fara mari retineri, faceau toata treaba sa fie naturala, in ciuda artificiilor de show

cea mai frumoasa imagine, ceea ce mi-a ramas mie in minte: la un moment dat, blondul cel tinerel coboara in sala, cantand, intra printre randuri, se lasa atins-impins-pipait de mainile femeilor incalzite deja, era intuneric, doar o singura raza de lumina alba razanta venita din spatele salii, tipul s-a lasat, elastic, pe spate, sprijinit de mainile alea ca niste guri, si lumina s-a culcat cumva pe el, nu-i vedeai decat conturul de puf foarte fin, pe care l-am vazut atat de distinct, incat am avut senzatia clara ca il ating


individul asta avea miscare il el, se simtea extraordinar, in primul rand se simtea bine in pielea lui si asta era evident din fiecare pas, din fiecare miscare, din cum ii alergau muschii pe sub piele, apoi se simtea grozav pe scena, traia si exulta chiar din mijlocul unor cercuri concentrice de bine, asa ca nu putea sa nu electrizeze sala, nu putea sa nu obtina urletele alea instant, nepremeditate, de neoprit, pe care le starnea cand aparea pe scena


era tanar, pe la vreo 27 de ani, zic eu, se vedea din formele lui, care nu aveau nici un fel de exagerare, nici muschi prea mari, nici bronz prea intens, nici vascularizatie de dement uitat la sala de forta, avea doar picioare lungi, bine proportionate si nervoase infasurate in blugi care cred ca erau si ei de sex feminin, dupa cum stateau pe el; cu spiritul pe care il avea, ar fi putut fi la fel de bine dansator, balerin, patinator, orice care implica miscare si o doza buna de exhibitionism, s-ar fi simtit extraordinar in oricare din ipostaze, dar nici ca chipandale nu se simtea prea rau


cam asta a fost spectacolul - scenariile clasice, reactiile clasice, chiar ponderate mi-au parut romancutele noastre, dar asta a fost din cauza ca totul se intampla intr-o sala, cu scaune si cu tot ce trebuie, la petrecerea de dupa a fost alcoolul, caldura si frecarea de corpurile de alaturi, adica toate ingredientele care duc la o isterie colectiva; eu n-am mers la petrecerea asta, tocmai pentru ca presupuneam ca va fi asa cum mi s-a si confirmat


gata, am bifat si Chipandales ca experienta, am fost, am vazut, mi-a placut fara sa-mi dea dependenta, nu am nici un fel de fantezii cu bratele-picioarele-fesele celor vazuti pe scena; ceea ce mi-a placut mie la modul visceral era nu atat felul in care arata - fizic - individul asta pe care ti l-am descris, ci atitudinea lui, care era dementiala


asa am petrecut de 8 martie


tu?