Am luat o pauza de scris. Ceea ce nu inseamna deloc ca am luat, simultan, si una de gandit. O, Doamne, din pacate nu. Am fost doar prea cu pumnu'-n gura ca sa.
Desi n-am trait-o la propriu, stiu precis cum se simte un boxer care pierde. Prin runda a 7-a, asa. Nu moare, nu se preda. Se tot ridica de pe podea ca un Hopa-Mitica iresponsabil fata de sine, ca sa mai incaseze. Plimba limba prin gura si da numai de cioturi insangerate de dinti si de gustul sarat, metalic, al sangelui personal, in plin flux in golful gurii.
Pentru inca o vreme, o sa raman in vestiare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu