Stiu ca n-are sa-ti convina prea mult, dar: anul asta vreau ca in weekenduri sa-mi fie dor de-acasa.
Vreau sa ne vedem vinerea seara si sa nu apucam sa stam prea mult de vorba, pentru ca ne pregatim pentru aventura de a doua zi, incarcand in rucsaci tot felul de lucruri de care am avea nevoie in caz ca am fi pusi in situatii de supravietuire in conditii extreme si uitand lucrurile simple ca piaptanul si pasta de dinti. Vreau sa stea-ntre noi harta si laptopul pe care cautam locuri de campare, trasee si festivaluri de muzica, iar tu sa te hotarasti brusc sa dai stingerea, ca sa apucam sa ne vizitam reciproc macar un pic in noaptea de dinaintea primei zile de libertate a saptamanii.
Sambata dimineata sa ne bem cafeaua pe muteste, lasandu-ne timp sa ne dezmeticim dupa somnul prea scurt si sa incepem sa vorbim abia in masina, cand cautam coloana sonora potrivita cu ce avem de gand sa facem. Sa pornim in lume pe biciclete, agonisind cu harnicie mililitri intregi de acid lactic pentru o febra musculara proaspata si viguroasa, sa ne claxonam unul pe altul pe marginea drumurilor ce merg spre chei, spre cascade, prafuindu-ne gleznele si punctand peisajul cu vestele noastre verzi reflectorizante obligatorii. Sa ne oprim, transpirati si fara suflare, ca sa mancam un sandvis din gentuta frigorifica si feliile alea de paine cu ce-or fi, strivite si cu servetelul de hartie umezit si agatat protector de paine, cea mai buna mancare din ultimii douazeci de ani. Sa stam intinsi pe iarba, cu muschii vibrand, sa bem apa din aceeasi sticla si sa ne sarutam domol, de parca toata lumea ar fi a noastra. Sa oprim undeva, la un magazin satesc, pentru inghetata si sa ne cumparam piersici si rosii vandute in poarta vreunei case.
Vreau sa mergem sa vedem Cheile Tureniului, Sighisoara in timpul unui festival de blues despre care nu stim nimic altceva decat ca ne da ocazia sa ne reindragostim unul de altul asistati de o orchestra personala, Muzeul Palariilor de Paie de undeva din secuime, festivalurile de mestesuguri de la Muzeul Astra din Sibiu, Zilele ClubFord 2011 de la Ramnicu Valcea, curba cea mai de sus de la Marisel, de unde pandeam candva luna, rezervatia de fluturi aflata la 3 km de casa ta si despre care nu stiai nimic. Vreau sa absorbim impreuna toate imaginile, sunetele si mirosurile unor weekenduri in care colindam de mana prin lume ca prin ungherele indepartate ale vastelor domenii in care imparatim ca doi suverani cu drepturi democratic egale.
Iar sambata seara sa ne domolim, sa luminam intr-un colt de terasa varatica sau in asternuturile curate ale unei pensiuni, ca sa ne acordam ragazul unei calatorii nocturne in alta lume. Nu-i asa ca vii cu mine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu