Inima ca o papadie coapta

Draga mea steluta, cand te-am vazut intaia data in carne si oase, aerul care-ti intrase pentru prima oara in plamani n-apucase inca sa iasa de tot, odata cu primul tau strigat. Ti-am spus pe nume si, o clipa, te-ai oprit din tipatul tau de prunc nou-nascut. Apoi ai tras iar aer in piept si-ai continuat sa strigi dupa mine. N-am stiut atunci, dar prima ta rasuflare a imprastiat in patru zari toate petalele molcome in care-mi invaluisem viata.

S-au dus invartindu-se condusul prin noapte, fara alt scop decat placerea de-a simti vibratia lina a masinii prin volan; muzica inhalata ca un drog euforizant, prizat prin urechi; cititul in baie, pana amorteau picioarele si simteam rece la sale; statul in fata televizorului pana seara tarziu si facutul de amor pana dimineata devreme. S-au spulberat inceputurile de weekend cu cate o cursa a inarmarii cu cinci feluri de mancare si doua de deserturi, notiunea de curatenie a explodat ca o boaba de porumb la microunde, inflorind pe dos in toata casa cotropita de haine minuscule. Ultima boare care a trecut pe deasupra mea mi-a sters orice informatie despre zilele saptamanii si despre care mai e moneda curenta in tara asta.

Evident - o sa intelegi tu de ce "evident" cand o sa fii un pic mai mare - m-am opus. Vehement! Prima reactie a fost sa ma incord si sa-mi dau in clocot fiertura amara de "ma vreau inapoi". Au fost doua-trei saptamani in care mi-am dus dorul ca proasta, iar faptul ca erai mereu langa mine ma impiedica teribil sa ma recuperez dupa tornada pe care ai starnit-o. Apoi, incetut, am inceput sa ma inmoi. Si sa-mi dau seama ca mi-ai luat totul doar pentru a face loc pentru mult mai mult.

Cand am incetat sa mai vreau, cand am cedat cu totul, cand n-am mai asteptat nimic si pe nimeni, am putut pentru prima oara sa-mi dau seama ce extraordinara pot sa fiu daca te las sa ma intampli. Tot ce trebuie sa fac este sa te urmez.

Nu esti decat un pui de om. Dar nesfarsita curiozitate cu care privesti lumea, incredibila rabdare de a-ti studia mainile, incantarea ta maxima la mutrele menite sa te faca sa razi, zambetul tau larg si increderea cu care te uiti in ochii mei fac sunt puterile tale magice, de supra-om, prin care m-ai schimbat intr-un mod uluitor in primul rand pentru mine. Pentru ca nu mai privesc in trecut si nici nu mai traiesc intr-un viitor ipotetic. Sunt doar prezent.

N-am stiut eu atunci cand te-am vazut prima data, dar tu ai avut certitudinea ca, imprastiind in vant, dintr-o singura suflare, toate petalele coapte ale vietii mele de pana la tine si lasandu-mi inima goala in fata ta, te voi iubi in fiecare zi mai mult, draga mea inima din afara coastelor.