n-o saruta pe gura

Daca ti se face vreodata pofta de al trup, n-o saruta pe gura.

Daca nu se poate si nu se poate, poti s-o absorbi. Asa cum faci si cu mine, cand iti transformi limba intr-un fel de deget cercetator, care amusina peste tot, ca un nas umed de caine cuprins de frenezia vanatorii. Ca atunci cand ni se impletesc limbile, un fel de yin si yang de carne, un fel de cele doua parti ale velcroului, cu papile gustative sub forma de mici carlige, care se lipesc de sarutul meu vatuit.

Sa pastrezi numai pentru mine ceea ce-mi lipseste cel mai tare cand nu esti langa mine. Momentele miraculoase cand sufletului tau ii cresc doua buze elastice, care ma invaluie, tandre si calde. Cele in care simt cum fiecare pliu microscopic al buzelor tale se pliaza perfect pe ale mele, intr-o priza atat de stransa si de sigura, de parca am fi doi acrobati in plin salt, fara alta plasa de siguranta decat increderea ca ne vom prinde unul pe altul la timp.

Amprenta sinuoasa a buzelor tale imi face in tacere cea mai sonora declaratie de dragoste.