anatomia nervilor

Circumvolutiunile creierului mi s-au deshidratat complet. Am in cutia craniana bilute de polistiren care se freaca una de alta cu un tiuit chinuitor, iar impreuna scartaie de peretii lemnosi ai cutiei craniene. Sangele s-a solidificat, e un fel de nisip incins si uscat, care zgarie cu incapatanare termitiana prin tubulatura circuitului sangvin pana ma face sa vibrez de la miscarea asta incontrolabila care ma muta pe dinauntru. Pielea e pergamentoasa si isi striga istoria ca ecoul intr-un canion urias, ramas in urma unui fluviu caruia nu-i mai stie nimeni numele. Crevasele converg pe frunte si in palme, pe care, atunci cand le frec una de alta, le simt de piatra ponce.

Aerul imi intra in plamani numai daca reusesc sa-l fac ghemotoace si sa mi-l indes pe gat in jos, ca pe niste bulgari de bumbac neprelucrat. Limba mi se usuca si traiesc mereu cu senzatia imposibila ca un burete de mare a decretat dictatorial ca de acum inainte are sa-mi locuiasca in gura. Inima mi-e incordata ca un arc comprimat la maxim si-mi ticaie in carapacea coastelor ca un clopot nebun.

Sunt mai plina de draci decat insusi Iadul. Asta pana cand reusesc sa rup membrana asta invizibila si extrem de groasa pe care o tes altii in jurul meu. Naparlesc saptamanal.

Am nevoie de un detonator.

Vino si declanseaza-ma.