Daca n-am avut luneta sparta, a fost o bataie inter-specii sub capota celeilalte masini din familie, ce s-a lasat cu furtune de frana roase de pisici si gheare de caine innebunit care a incercat sa scormoneasca dupa felina prin metalul (aluminiul ?) capotei. Daca n-a fost o luna cu 5 aniversari, a fost una cu doua asigurari RCA de facut. Daca n-au fost Finantele cu pistolul de hartie la capul meu, a fost o banca ce-mi cere bani pentru un cont pe care m-au obligat sa-l deschid cand am solicitat un credit la care am renuntat inainte sa mi-l aprobe.
Cele mai recente aventuri m-au facut sa ma gandesc serios ca zana buna si consortul ei au dreptate, un picut, asa, cand se gandesc sa-si lase joburile de 10 ani, casa din preerie si viata de aici pentru a se muta ici colea, dupa coltul globului, pe un continent unde oportunitatile sunt, in marea lor majoritate, oportunitati, nu calamitati.
Una din aventuri e din ciclul cat de mult te costa ca sa demonstrezi un principiu. Mai exact: am retras bani de la un bancomat, cu un card emis de alta banca decat cea de care apartine bancomatul. Cer 150 lei, mi se inregistreaza pe extrasul de cont -150 lei, dar imi elibereaza doar 110 lei. Dupa o serie de telefoane - la banca lor, la banca mea - ajung sa aflu ca procedura de refuz la plata ma costa 10 euro. Adica aproximativ cu 5 lei mai mult decat suma pe care trebuie sa o recuperez. In prima faza, ridic din umeri si renunt - prea mult timp, prea multa energie, prea multa benzina de cheltuit pentru pierderea asta financiara. Apoi, dupa insistente venite din jur, ma aburc pe Rosinanta cu sigla Ford si fac pe Don Quijote, gata sa demonstrez ca, atata vreme cat: 1) nu e vina mea; 2) banca mea are doar vreo 3 bancomate in Cluj, ergo sunt silita la posibile viitoare incidente cu alte bancomate, mai abundente; si 3) ei imi solicita o taxa care ma scoate pe minus chiar in cazul in care se recupereaza suma, nu platesc, fratilor, nici o taxa. Pentru ca sunt banii mei, munciti. Si un leu e tot al meu si nu ar trebui sa fiu dispusa la generozitati fortate de imprejurari.
Cea de-a doua aventura - accident rutier cu fuga faptasului. Vine un dobitoc intr-o curba, nu se poate tine pe banda lui - alcool?, cowboy?, inconstient ? - si izbeste Loganul pe toata partea lui stanga. Nici macar nu clipeste. Nici macar nu opreste sa vada daca se taraste cineva afara din masina noastra, semn ca inca nu ne-am dat ultima suflare. Si dus a fost - nici macar nu l-am mai zarit la orizont cand am incercat sa-l prindem din urma. La Politie: ati vazut numarul de inmatriculare? Da, bineninteles, daca ma hipnotizezi il scoti precis din mintea mea, ca l-am vazut clar in fata ochilor, putea fi ultima imagine inregistrata pe lumea asta. Dar n-a oprit? Deloc? Deloc, ca n-am mai fi aici, eram pe drum spre casa, cu polita lui RCA, impacati ca asta a fost, dar bine ca am dat peste un om responsabil, cu asigurare valida la el si cu cateva variante de exprimare a regretului in repertoriu. Evident, camerele video din capatul acela de lume nu functioneaza cam de la ultimul seceris, deci... traisca asigurarea CASCO! Ce casco, banii aia s-au impotmolit undeva in sistem, n-au ajung la asigurator, desi sumele au fost platite in fiecare luna inainte sau fix la scadenta. Alte drumuri, alti nervi !
Mi-e si greu sa scriu suculent si carnos despre astea, pentru ca, desi s-au intamplat abia de o saptamana, sunt o romanca atat de neaosa, incat deja mi-a trecut indignarea datorata lor si sunt perfect pregatita pentru urmatoarele motive de furie, stupefactie si sufocare in propria dreptate facuta posta.
Ah, inca ceva: dupa ce tata merge la doctor si ala il scoate afara - "daca ai deja reteta, de ce mai vii la mine?", mama da de o doctorita care-i pune diagnostic ochiometric de cancer de piele si-i mai amana operatia cu o saptamana, ca sa aiba tot timpul sa chiar faca boala aia, de stres si suparare.
Si, sa nu uitam, fratele meu nu stie care e numele meu dupa casatorie, desi a trecut deja un an.
Rahaturile astea vin atat de des si-atat de hotarate, incat fac din pansamentul bucuriilor hartie igienica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu