La inceput, a fost gandul. "Vreau casa mea". Dupa aceea, a fost o cutie de creta si indelungi negocieri, cuvinte plimbate intre noi doi pe traseul aburilor care ne ieseau din gura in frigul umed de februarie, intre peretii goi. Apoi, a fost o viziune convergenta. Si-a iesit asa cum ne doream.
Primul weekend acasa n-a fost, asa cum te astepti, all sex. Din contra, a fost foarte casnic - cu dat de gauri in pereti, cu spalat la nesfarsit praful omniprezent, cu gatit contra cronometru, fara un plan prealabil, incercand sa-mi dau seama cum functioneaza cuptorul electric. Pana la urma a iesit ce trebuie, dar de-acum incolo trebuie sa repet zilnic figura si nu m-am prins care e combinatia magica de butoane si temperaturi care duce la un rezultat comestibil.
Mai am sa ma imprietenesc cu masina de spalat - si asta e mai desteapta decat mine, are o multitudine de programe, cantareste singura hainele, decide eficient cata apa sa-si traga. Eu nu stiu in ce sertaras pun detergentul si in ce sertaras - balsamul de rufe. Si, dupa un ciclu de spalat, n-am stiut cum s-o opresc altfel decat scotand-o din priza. Urmeaza fierul de calcat - si el cu butonase si mai multe setari pe care nu le-am inteles, drept urmare am plecat azi dimineata sifonata, ca o mandra posesoare de calcator nou.
Cum e acasa? Daca scot din ecuatie faptul ca inca nu m-am invatat cu hota si-o tot iau in coarne de fiecare data, ca nu pricep nimic din cum functioneaza cuptorul electric, ca n-am butonat inca in cunostinta de cauza masina de spalat, ca navigam prin dormitor pe o saltea imprumutata (multumim, D&G), e extraordinar. Mai ales ca aseara, cu boxele instalate provizoriu, am transferat in realitate toata muzica pe care imi doream de atatia ani s-o aud surround.
V-asteptam la noi :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu