Vremurile in care incalecam bicicleta statica la 06:00 am au apus. Nu de mult, de vreo saptamana - am considerat ca, totusi, nu e nici un concurs, nu fac neaparat atac de cord daca nu fac miscare o saptamana, o luna sau asa ceva. Si oricum n-am rezolvat nimic din ce mi-am propus cu ora mea de antrenament: dupa o tura pe bicicleta medicinala, mancam toata ziua ca dupa ce-as fi castigat Turul Frantei.
Acum au venit alte vremuri. Foooaarte ciudate ! In care mi-e somn de pe la 8 la 10 - adica fix cand ar trebui sa fiu mai vioaie.Si seara, cum se intuneca foarte repede, stau cu ochii pe ceas si astept sa se faca o ora decenta si sa se indrepte spre cuibar primele gaini, ca sa pot si eu s-o-ntind in pat. Unde ajung, adorm in timp ce ma asez si ma sperii cand mi se sopteste la ureche "noapte buna". Sunt prinsa in somnul ala ca-ntr-o plasa elastica - aud, inteleg, dar nici ca-mi pasa si nu ma pot desprinde, pentru ca e atat de bine sa dormi.
A nu se intelege ca pot s-o fac la nivelul la care cred eu, seara, ca pot. Pentru ca diminetile ma trezesc de la sine cel tarziu la 8. Dupa care trebuie sa duc munca de convingere cu mine si sa abuzez de draperiile proaspat instalate in dormitor ca sa mai rup o bucata de somn. Diminetile de weekend n-am somn.
Frumoasa Adormita se trezea cu un sarut. Pe mine cred ca ma mai trezeste doar o bataie buna !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu