Stii ce-am facut? N-o sa-ti vina sa crezi: am dormit.
Am dat vina pe aerul de munte si pe mancare. Dar, de fapt, imi era ingrozitor de frig. Dorul taios m-a facut sa ma strang in mine cum iti strangi degetele inghetate in pantofi. Am urcat in camera, am pus doua paturi groase pe mine si m-am ghemuit, zgribulita. Am adormit - e prima data dupa cateva luni cand imi aduc aminte ce-am visat. Si-am visat... lipsa ta.
Toate lucrurile mici: felul in care iti aprinzi tigara, ochii la fel de vii in spatele lentilelor heliomate, mainile rosii de frig, grija ta cu "ti-e frig?", insistenta ta "sigur, sigur?" la vitejia mea, felul in care privirea iti aluneca si plecai de langa mine fara sa faci, de fapt, un pas... toate astea au fost alicele cu care am fost vanata de zapada, de pantalonii de ski Fila, cu care eram pe punctul de a ma aprinde langa soba de teracota, de manusile mele negre, care miroseau iar a fum de tigara, de muntele iernatic unde am fost, de data asta, singura.
Mi-e, in continuare, nepermis de dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu