Mi-am inchipuit intotdeauna ca fericirea, intelepciunea si descoperirea adevaratului sens al vietii trebuie neaparat sa fie... nu stiu... ceva asa, ca o rupere de nori concentrata pe un singur metru patrat, descarcata printr-un unic si memorabil traznet care-ti confirma ca esti fericiti si/sau intelept.
Cred ca nu e tocmai asa. A nu se intelege ca m-am pricopsit subit cu fericire si intelepciune. Dar am ajuns sa constat ca, printr-o magie atat de subtila incat nici nu mi-am dat seama de la inceput ce mi se intampla, sunt mai putin pesimista. Si scot mai des la purtat cel mai scump costum pe care-l am: zambetul.
Incep sa inteleg si sa apreciez lectiile pe care le-am primit, cele care n-au fost administrate cu bota. Cum magnetul de frigider, primit de la cineva drag mie, dar a carei orientare religioasa imi repugna - magnetul care zice "e mai bine sa dai decat sa primesti" - are perfecta dreptate. Si nu, nu in interpretarea in care "a da" egal "a cara pumni in moaca". Ci a da de la tine, a te transforma ad-hoc in felii, feliute si bucatele de daruri. Fiindca toate-toate vin, negresit, inapoi. Sederea mea in Baia Mare - gazda pe care am avut-o, oamenii pe care i-am cunoscut, foarte putinii care m-au asteptat si m-au primit inapoi - toate astea m-au convins ca binele se intoarce. Trebuie doar sa ai incredere si sa fii deschis sa-l vezi, atunci cand iti trece pragul.
Am incredere ca, pana la urma, va fi bine. Evident, n-am suficienta rabdare, vreau totul repede, chiar acum. Ceea ce-nseamna ca, in ciuda schimbarilor, sunt tot eu.
marți, 27 iulie 2010
miercuri, 16 iunie 2010
de ce ar trebui barbatii sa vada filme pentru femei
Ca sa vezi - am luat o portie mare de realitate vazand ceva absolut nerealist: Sex and the City 2.
Mi-a placut intotdeauna cum fiecare episod din serial a avut un inceput, un parcurs circular si o concluzie inteligenta, relaxata si acceptabil pedagogica. Filmul asta e cu, despre si pentru femei, dar poate fi privit ca un fel de "cum-sa-cucerim-si-recucerim-de-fiecare-data-aceeasi-femeie".
Cum? Invatand sa casti ochii la ea - cand apare in cadrul usii, imbracata la patru ace, pregatita pentru o seara in oras - iar primul gand sa fie "who's the stranger?", iar urmatorul gand, neaparat - "e a mea". Invatand sa lasi timp si spatiu intre tine si dragostea vietii, tocmai pentru ca sa redescoperi, cu aceeasi convingere ca si la inceput, ba inca si cu ceva in plus - confirmarile pe care le-ati avut impreuna - ca tot pe ea o alegi. Dintr-o mie legate snop. Stiind sa flirtezi cu ea - pentru ca nimic nu se leaga mai frumos si mai implinit decat dansul dorintei cu partenera de joaca ce a invatat ritmul. Nu uita sa surprinzi, aminteste-ti sa-i aduci aminte ca e speciala si altfel pentru tine, ai grija sa sa-i vorbesti in feluri noi despre lucrurile vechi care va leaga.
Pare complicat, dar chiar nu e, pentru ca toate astea nu fac decat sa o vrea sa fie mereu dorita si iubita. De tine, cel care inveti cateva trucuri din filmele pentru femei si alte cateva lucruri extrem de adevarate. Din dragoste.
Asa ca, in ciuda faptului ca filmele pentru femei sunt pline de chitaieli de damoazele, de volanase de fashion addict - poti sa afli cum sa ajungi pe drumuri nebatute spre iubita ta.
Si, la un moment dat o sa-ti faca nesfarsita surpriza de a urmari, impreuna cu tine, filme pentru barbati. Crede-ma pe cuvant: si eu o fac.
Mi-a placut intotdeauna cum fiecare episod din serial a avut un inceput, un parcurs circular si o concluzie inteligenta, relaxata si acceptabil pedagogica. Filmul asta e cu, despre si pentru femei, dar poate fi privit ca un fel de "cum-sa-cucerim-si-recucerim-de-fiecare-data-aceeasi-femeie".
Cum? Invatand sa casti ochii la ea - cand apare in cadrul usii, imbracata la patru ace, pregatita pentru o seara in oras - iar primul gand sa fie "who's the stranger?", iar urmatorul gand, neaparat - "e a mea". Invatand sa lasi timp si spatiu intre tine si dragostea vietii, tocmai pentru ca sa redescoperi, cu aceeasi convingere ca si la inceput, ba inca si cu ceva in plus - confirmarile pe care le-ati avut impreuna - ca tot pe ea o alegi. Dintr-o mie legate snop. Stiind sa flirtezi cu ea - pentru ca nimic nu se leaga mai frumos si mai implinit decat dansul dorintei cu partenera de joaca ce a invatat ritmul. Nu uita sa surprinzi, aminteste-ti sa-i aduci aminte ca e speciala si altfel pentru tine, ai grija sa sa-i vorbesti in feluri noi despre lucrurile vechi care va leaga.
Pare complicat, dar chiar nu e, pentru ca toate astea nu fac decat sa o vrea sa fie mereu dorita si iubita. De tine, cel care inveti cateva trucuri din filmele pentru femei si alte cateva lucruri extrem de adevarate. Din dragoste.
Asa ca, in ciuda faptului ca filmele pentru femei sunt pline de chitaieli de damoazele, de volanase de fashion addict - poti sa afli cum sa ajungi pe drumuri nebatute spre iubita ta.
Si, la un moment dat o sa-ti faca nesfarsita surpriza de a urmari, impreuna cu tine, filme pentru barbati. Crede-ma pe cuvant: si eu o fac.
duminică, 13 iunie 2010
anotimpurile pielii
La inceput, am dat vina pe frig, dar acum imi dau seama ca iarna n-a avut nici o legatura cu asta. Corpurile ni se incalzeau fluctuant, niciodata pe de-a-ntregul, aveam mereu umerii, talpile sau traheea cotropite de racoare. Toata caldura ni se concentra intr-un singur loc, in punctul de contact, si se plimba pe sub piele dupa cum ne miscam, ca bula de aer dintr-un boloboc, indicand cu precizie ca ne gaseam echilibrul perfect asa, sprijiniti unul de altul.
Acum, pielea e in vacanta de vara. Calda, moale-crocanta, aurie neuniform. Cu pete albe care incep imediat in spatele unei linii clare de bronz. Cu zone albe care se cer acoperite cu palmele, cu obrazul, cu buzele. Abia astept sa te simt, fierbinte, langa mine si sa nu ma retrag din calea dogorii pentru ca stiu ca ceea ce emani e mai mult decat simpla caldura a celor 36 de grade ale tale.
Acum, pielea e in vacanta de vara. Calda, moale-crocanta, aurie neuniform. Cu pete albe care incep imediat in spatele unei linii clare de bronz. Cu zone albe care se cer acoperite cu palmele, cu obrazul, cu buzele. Abia astept sa te simt, fierbinte, langa mine si sa nu ma retrag din calea dogorii pentru ca stiu ca ceea ce emani e mai mult decat simpla caldura a celor 36 de grade ale tale.
miercuri, 9 iunie 2010
pozitia regulamentara
Ma duc la Trezorerie, sediul de pe str. Regele Ferdinand. Stau cuminte dupa linia verde. Avansez temator. Ma aplec. "Ooooh, nuuu... la noi nu se fac incasari de numerar, doar operatiuni bancare. Si pentru asta e nevoie de formulare. Da, cele cu cod de bare. Neaparat cu cod de bare. Chiar daca nu vi le scaneaza nici dracu'."
Ma duc la Trezorerie - sediul din P-ta Avram Iancu. Iau bon. De la aparatul care scuipa o hartiuta ce ne fereste (teoretic) de la a ne scuipa intre noi, cand intram unii in fata altora. Vreau sa depun niste bani si, impreuna cu suma care se afla deja in cont, vreau sa fac o plata catre Stat. Ca-s datoare si nu pot dormi noaptea din cauza asta. "Ooooh, nuuu... io nu pot decat sa va incasez banii numerar. Pe baza de document cu cod de bare. Nu stiu cati bani aveti in cont, ca nu am acces la baza de date. Pentru operatiuni cu banii aia, mergeti inapoi de unde ati venit." Auzi, tanti... eu nu m-am legat de mama lu' matale. Inca.
Indiferent de institutia publica la care te-a batut Dumnezeu sa ai treaba, se aplica aceeasi regula umilitoare - te apleci, cu spatele incovoiat, slugarnic, cu fundul indreptat spre sala sau spre luuuunga coada de oameni care au nervii prastie inca dinainte de a ajunge la ghiseu. Adopti pozitia regulamentara si te pregatesti sa-ti fie frecati creierii, pe la spate. Asta ca sa ai parte de senzatii complete pentru 'si-futut-in-cur-si-cu-banii-luati".
Nu stiu de ce, dar am impresia ca reducerea salariilor bugetarilor o sa ne ofere - noua, tuturor - senzatii cu 25% mai intense.
Ma duc la Trezorerie - sediul din P-ta Avram Iancu. Iau bon. De la aparatul care scuipa o hartiuta ce ne fereste (teoretic) de la a ne scuipa intre noi, cand intram unii in fata altora. Vreau sa depun niste bani si, impreuna cu suma care se afla deja in cont, vreau sa fac o plata catre Stat. Ca-s datoare si nu pot dormi noaptea din cauza asta. "Ooooh, nuuu... io nu pot decat sa va incasez banii numerar. Pe baza de document cu cod de bare. Nu stiu cati bani aveti in cont, ca nu am acces la baza de date. Pentru operatiuni cu banii aia, mergeti inapoi de unde ati venit." Auzi, tanti... eu nu m-am legat de mama lu' matale. Inca.
Indiferent de institutia publica la care te-a batut Dumnezeu sa ai treaba, se aplica aceeasi regula umilitoare - te apleci, cu spatele incovoiat, slugarnic, cu fundul indreptat spre sala sau spre luuuunga coada de oameni care au nervii prastie inca dinainte de a ajunge la ghiseu. Adopti pozitia regulamentara si te pregatesti sa-ti fie frecati creierii, pe la spate. Asta ca sa ai parte de senzatii complete pentru 'si-futut-in-cur-si-cu-banii-luati".
Nu stiu de ce, dar am impresia ca reducerea salariilor bugetarilor o sa ne ofere - noua, tuturor - senzatii cu 25% mai intense.
miercuri, 2 iunie 2010
Zilele ClubFord 2010
Am asteptat sa vina inca de pe cand rulam cu o viteza uluitoare cu Fiesta mea, inapoi spre Cluj, in coloana de Forduri care se intorcea din Targu Mures, dupa intalnirea nationala din 2009.
Bine, recunosc ca-s putin fanatica. Sau usor exagerata in reactii si sentimente. Dar, uitandu-ma la parcarea plina de 207 Forduri aliniate, mi se parea ca le aud cum isi spun povesti, ca si copiii adunati in tabara, in vacanta mare. Plus ca ma uitam la masini cu o privire mamoasa, de parca le-as fi fabricat manual pe fiecare in parte si imi zambeam in barba cand treceau pe langa mine oameni purtand polarele mele, si le recunosteam numele celor cu care am vorbit la telefon, stabilind marimea si modul de livrare. Pe mine nu m-a recunoscut nici unul - dar m-am simtit ca un fel de binefacator altruist - la modul cel mai egoist cu putinta.
Mai am un dram de realism in mine - marea Defilare a fost o mare Aiureala. Ne-am pierdut unii de altii, s-a dat blana prin oras, la un moment dat era un bulevard cu 6 benzi de sens unic, pe care alergau de nebune Forduri cu stegulete fluturande, cu o predictibilitate ca a masinutelor electrice din parcurile de distractii. Ne-am tinut de coloana care cum ne-am priceput, ne-am intalnit triumfal intr-o intersectie, brasovenii se uitau la noi ca la un circ motorizat, dar a fost o senzatie faina, pana la urma.
Ooo daaa... si-am luat si premii. Doua, nu asa... Surpriza surprizelor e ca am fost premiata ca Reprezentant Zonal al anului - o pozitie voluntara, pentru care mi-am auzit destul de multe, si nu intotdeauna de bine, atat de la fordistii din Cluj, cat si de la altii care fac ochii mari si intreaba din varful buzelor "si tie ce-ti iese din toata agitatia asta??" Ce-mi iese? Pe langa faptul ca am cunoscut niste oameni faini, ca am initiat si finalizat niste proiecte in care cea mai importanta dimensiune a fost increderea si ca am facut cu placere totul... nu-mi iese altceva decat premiul asta, care inseamna o sampanie - maritata rapid, un trofeu - pe care ma gandeam serios sa mi-l lipesc cel putin pe bordul masinii, daca nu chiar in frunte, si 4 l de ulei - in conditiile in care URA ingurgiteaza 4.35 litri la fiecare schimb.
Al doilea premiu - mi-am aparat titlul de castigatoare a liniutei 4+1 de anul trecut. Totul se datoreaza echipei - 4 oameni din 4 zari, nici unul din Cluj, precum si tupeului de care nu stiu cum de am fost in stare, sa ma duc sa ma inscriu dupa ce s-a anuntat deja o lista de participanti. Si m-am ales cu un set complet de consumabile drept premiu, ceea ce m-a facut sa ma gandesc ca sunt singura fata din cate cunosc care se poate lauda ca a primit gume de vara de 8 martie si filtru de aer, habitaclu, ulei si combustibil la un eveniment la care a participat :)
Am condus, ne-am oprit, am baut, am ciugulit si am rabdat foame impreuna cu o mana de oameni cu care mi-a facut o deosebita placere sa impart cele doua zile ale evenimentului - si asta e castigul cel mai mare din toata distractia.
marți, 18 mai 2010
intelepti in viata
Ai zice ca un intelept e un barbat batran, cu barba, cu port anacronic, cu privire semi-cataractica, dar cu atat mai patrunzatoare in profunzimile celor ce conteaza cu adevarat. Dar e un stereotip, si-aici nu suntem la lectia de definire demografica a grupului-tinta.
Inteleptii iau, uneori, forma unei domnite cu ochi verzi si cu zambetul care dezvaluie o potcoava impecabila de dinti albi, cu rotunjimi pe unde trebuie (si chiar si pe unde nu trebuie, daca e sa-l intrebi pe sotul ei). Ea m-a invatat - si, Doamne, cum am mai dat ochii peste cap, a suprasaturare si a nu-cred-o-boaba-din-ce-spui - ca, cineva, undeva, tine o contabilitate aparte. Care ne face bine - chiar daca nu chiar atunci cand vrem noi. Dar, in cele din urma, lucrurile se aseaza si, daca ai mai mult de un neuron atrofiat in haul cutiei craniene, poti sa-ti dai seama ca ai fost binecuvantat.
Stiu, stiu, stiu. Suna asa de siropos, incat as fi prima care sa dea din cap si sa ranjeasca dispretuitor, daca... Daca n-as simti toata povestea pe propria mea piele. Dar mi se intampla, si mi se pare ca singura cale valabila pentru a multumi eficient si indeajuns pentru ceea ce mi se da este sa nu incetez sa respect ce primesc si sa intorc totul, la fel de sincer si de generos, inapoi.
Inteleapta domnita mi-a talmacit ce mi se intampla: nu e obligatoriu sa-mi rup mereu pielea subtire de pe rani, ca sa ma simt vie si ca tot ce trebuie sa fac pentru a fi fericita e sa ma iubesc prin cel de langa mine.
Inteleptii iau, uneori, forma unei domnite cu ochi verzi si cu zambetul care dezvaluie o potcoava impecabila de dinti albi, cu rotunjimi pe unde trebuie (si chiar si pe unde nu trebuie, daca e sa-l intrebi pe sotul ei). Ea m-a invatat - si, Doamne, cum am mai dat ochii peste cap, a suprasaturare si a nu-cred-o-boaba-din-ce-spui - ca, cineva, undeva, tine o contabilitate aparte. Care ne face bine - chiar daca nu chiar atunci cand vrem noi. Dar, in cele din urma, lucrurile se aseaza si, daca ai mai mult de un neuron atrofiat in haul cutiei craniene, poti sa-ti dai seama ca ai fost binecuvantat.
Stiu, stiu, stiu. Suna asa de siropos, incat as fi prima care sa dea din cap si sa ranjeasca dispretuitor, daca... Daca n-as simti toata povestea pe propria mea piele. Dar mi se intampla, si mi se pare ca singura cale valabila pentru a multumi eficient si indeajuns pentru ceea ce mi se da este sa nu incetez sa respect ce primesc si sa intorc totul, la fel de sincer si de generos, inapoi.
Inteleapta domnita mi-a talmacit ce mi se intampla: nu e obligatoriu sa-mi rup mereu pielea subtire de pe rani, ca sa ma simt vie si ca tot ce trebuie sa fac pentru a fi fericita e sa ma iubesc prin cel de langa mine.
luni, 10 mai 2010
musca-ma
N-aveai de unde sa stii - in furia ta incolacita pe scaunul din dreapta al propriei tale masini - dar am dat muzica mai tare pentru ca I've come full circle, pentru ca am facut un ocol urias, de aproape un an de zile, ca sa ma intalnesc cu melodia asta.
Acum un an, Brian Adams canta despre nopti de neuitat pe cand, intr-o seara de duminica de vara, intram in orasul in care mi-am dat seama cat de multe am lasat in urma, acasa. Era cald, soarele atarna jos pe orizont, rotund si cald si copt, propunerile cantecului ar fi continuat frumos incandescenta in noapte, daca as fi avut de cine sa-mi frec fosforul capetelor de chibrituri din mintea mea.
Stateai in dreapta iar eu zambeam. Desi te stiam suparat. Desi te simteam furios. Mi-am lasat mana pe coapsa ta, o clipa, si-ai iesit la suprafata. N-avea sens sa-ti spun atunci, dar sa stii ca piesa pentru care am mesterit la volum era o dedicatie speciala pentru tine. "I've never touched somebody /Like the way I touch your body / Now I never want to let your body go"...
Si-a fost inca o noapte memorabila, un spectacol fierbinte, cu piele, cu dinti, cu gura uscata, cu "musca-ma" si cu exploziile succesive care-mi amortesc mainile, de parca sangele s-ar opri in loc, minunandu-se de ce se intampla si uitand sa mai circule.
Musca-ma si ramai cu mine, sub piele, usor dureros, memorabil.
Acum un an, Brian Adams canta despre nopti de neuitat pe cand, intr-o seara de duminica de vara, intram in orasul in care mi-am dat seama cat de multe am lasat in urma, acasa. Era cald, soarele atarna jos pe orizont, rotund si cald si copt, propunerile cantecului ar fi continuat frumos incandescenta in noapte, daca as fi avut de cine sa-mi frec fosforul capetelor de chibrituri din mintea mea.
Stateai in dreapta iar eu zambeam. Desi te stiam suparat. Desi te simteam furios. Mi-am lasat mana pe coapsa ta, o clipa, si-ai iesit la suprafata. N-avea sens sa-ti spun atunci, dar sa stii ca piesa pentru care am mesterit la volum era o dedicatie speciala pentru tine. "I've never touched somebody /Like the way I touch your body / Now I never want to let your body go"...
Si-a fost inca o noapte memorabila, un spectacol fierbinte, cu piele, cu dinti, cu gura uscata, cu "musca-ma" si cu exploziile succesive care-mi amortesc mainile, de parca sangele s-ar opri in loc, minunandu-se de ce se intampla si uitand sa mai circule.
Musca-ma si ramai cu mine, sub piele, usor dureros, memorabil.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)