Stii cantecul ala cu "vine pupaza si spune / vreau sa stau si eu aici"? Mda, ala pentru copii. Eu ma intreb ce pot sa-i raspund - sincer si responsabil - berzei care si-ar incerca norocul pe balconul meu.
Stii, cucoana, in primul rand nu-s pregatita. Deloc. Nu mi se umezesc ochii de emotie cand vad puii de oameni si nici nu mi se intaresc sfarcurile, pregatindu-se pentru vreo dulceata de gurita mica. Inteleg mai mult din expresivitatea unui caine - pui sau adult - decat din ce transmite un copil. Ma gandesc ca n-as fi in stare sa-i curat mucusul din nas si ori ar muri bebelul sufocat de propriile-i mucozitati, ori i-as construi eu o deviatie de sept cu betisorul ala special, la fiecare vidanjare a cailor respiratorii.
Pe langa asta, nu stiu unde-as putea face loc inca unui consumator in buget. Abia ne ducem zilele - cu rate, cu cheltuieli de transport egale cu o jumatate de salariu. Si inca n-am inceput sa cotizam toate sumele alea mici, care se duc in toate zarile, la utilitati de tot felul. Si inca n-a venit iarna, sa trebuiasca sa bagam gaz pe foc. Extravagantele noastre financiare se traduc in turism culinar inceput in piata / magazin, trecut prin bucataria proprie si terminat la masa din bucatarie. Maxim - pe balcon, ca rasfat suprem. Asa ca, vezi tu, cucoana barza, nu-s deloc aliniate fast planetele mintii, ale sufletului si ale buzunarului meu.
La care barza isi ia zborul, sec: "cucoana, imbatranesti !".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu